IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


„A FI FRATE ÎNTRE SĂNĂTATE ȘI BOALĂ” STUDIO ASUPRA FRAȚILOR COPIILOR CU ADHD ȘI CEI AI COPIILOR CU TULBURARE DIN SPECTRUL AUTIST

Autor: Anda Maria Jurma

Cercetarea de faţă reprezintă primul studiu din România efectuat asupra fraţilor copiilor cu ADHD sau cu TSA.

Ideea acestui studiu a pornit de la constatarea faptului că existenţa unui copil cu o disabilitate severă în familie provoacă o traumă care se răsfrânge asupra tuturor membrilor din familie. Nu de puţine ori, părinţii acestor copii amintesc de faptul că şi ceilalţi copii din familie sunt uneori afectaţi de boala fratelui lor, fiind fie îngrijoraţi, fie chiar deranjaţi de comportamentul copilului bolnav.

Ca şi în alte studii efectuate în domeniu, ne-am propus să examinăm în ce fel experienţa de a creşte alături de un frate cu o disabilitate severă poate avea consecinţe pe termen lung în ce priveşte dezvoltarea şi evoluţia ulterioară.

Partea generală a lucrării conţine 3 capitole:

1. „Aspecte generale ale relaţiei de fratrie” în care este prezentată fratria din punct de vedere developmental, tipuri de relaţii, rolurile în relaţia de fratrie, influenţele fratriei în dezvoltarea socială şi relaţiile de fratrie în contextul familial

2. „Fraţii copiilor cu disabilităţi” este capitolul ce descrie aceleaşi aspecte ale fratriei, când însă unul dintre fraţi are o disabilitate. Tot în acest capitol sunt prezentate studii efectuate asupra fraţilor copiilor cu Tulburare Hiperchinetică cu Deficit de Atenţie (ADHD) şi a celor cu o Tulburare din Spectrul Autist (TSA).

3. „Familia copilului cu disabilităţi” cuprinde studii efectuate în domeniul familiilor copiilor cu disabilităţi în general şi al familiilor copiilor cu ADHD şi  a a celor cu TSA, fiind prezentate în special aspecte ale interacţiunilor şi funcţionării familiale cu influenţă asupra fraţilor sănătoşi.

Partea specială a lucării este alcătuită din 3 capitole:

1. În capitolul „Obiective şi Metode” sunt prezentate obiectivele studiului, ipotezele de lucru, descrierea lotului de copii luaţii în studiu şi instrumentele de lucru utilizate.

2. Capitolul „Rezultate” conţine rezultatele obţinute în urma efectuării studiului, după aplicarea celor trei instrumente de lucru

3. Ultimul capitol „Discuţii ” prezintă rezultatele obţinute şi interpretarea lor în relaţie cu alte studii efectuate în domeniu, fiind urmat de „Concluzii”.

 

Obiective

Obiectivul principal al studiului este de a investiga dacă fraţii copiilor cu o  Tulburare din Spectrul Autist (TSA) şi ai celor cu Tulburare Hiperchinetică cu Deficit de Atenţie (ADHD) reprezintă un grup de risc pentru apariţia unor  tulburări psihopatologice.

Al doilea obiectiv al studiului este să analizeze în ce fel stresul parental şi relaţiile intrafamiliale influenţează experienţa fraţilor pacienţilor de a creşte alături de un copil cu TSA sau ADHD.

 

Ipoteze de lucru

Ipotezele de la care am pornit la începerea studiului au fost:

Ipoteza nr. 1: Fraţii copiilor cu TSA şi ai celor cu ADHD vor avea mai multe dificultăţi de adaptare şi mai multe probleme comportamentale comparativ cu fraţii copiilor sănătoşi.

Ipoteza nr. 2: Părinţii copiilor cu TSA şi cei ai copiilor cu ADHD au nivel de stress psihologic mai ridicat comparativ cu părinţii copiilor cu dezvoltare normală.

Ipoteza nr. 3: Dificultăţile de adaptare ale fraţilor sunt cu atât mai mari cu cât stressul parental şi disfuncţionalitatea familiei sunt mai accentuate.

 

Material şi metodă

Au fost luaţi în studiu fraţi ai copiilor cu o Tulburare din Spectrul Autist şi fraţi ai copiilor cu ADHD care au frecventat diverse terapii în instituţiile specializate din Timişoara, şi anume: Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională „Speranţa”, Centrul de zi „Podul Lung” şi Asociaţia „Casa Faenza ”, în perioada 2005-2008.

Toţi copiii afectaţi se află şi în evidenţa Clinicii de Psihiatrie şi Neurologie pentru Copii şi Adolescenţi din Timişoara, unde s-a stabilit diagnosticul în urma evaluărilor clinice şi psihologice.

Pentru lotul martor au fost luaţi în studiu fraţi ai copiilor cu dezvoltare normală, elevi la două şcoli şi două grădiniţe din Timişoara, în aceeaşi perioadă, 2005-2008.

Criterii de includere pentru lotul de studiu:

a. Diagnosticul fratelui bolnav pus de către medicii specialişti din Clinică: Tulburare autistă, Tulburare Asperger, Tulburare de dezvoltare pervazivă fără altă specificaţie (inclusiv autismul atipic), Tulburare hiperactivitate/deficit de atenţie tipul combinat sau tip predominant de hiperactivitate-impulsivitate.

b. Vârsta fraţilor sănătoşi cuprinsă între 2 şi 16 ani, împărţiţi pe trei grupe de vârstă: 2 – 6ani, 7 – 11 ani şi 12 – 16ani;

c. Vârsta copilului bolnav cuprinsă între 2 şi 18 ani;

d. Familie legal constituită, familie monoparentală, familie adoptivă sau de plasament cu condiţia ca fraţii să fi locuit împreună cel puţin 2 ani.

e. Familie cu cel mult 4 copii.

Criterii de includere pentru lotul martor:

a. Vârste cuprinse între 2 – 16 ani, împărţiţi pe trei grupe de vârstă: 2 – 6ani, 7 – 11 ani şi 12 – 16 ani.

b. Familie legal constituită, familie monoparentală, familie adoptivă sau de plasament cu condiţia ca fraţii să fi locuit împreună cel puţin 2 ani.

 

Caracteristici ale pacienţilor şi ale familiilor lor (Materialul de studiu)

Caracteristicile fraţilor sănătoşi

  • Am inclus 32 fraţi ai copiilor cu ADHD cu o vârstă medie de 8.75 ani, dintre care 20 băieţi şi 12 fete; 17 fraţi au avut acelaşi sex ca şi fratele cu ADHD, în timp ce 15 au fost de sex opus; dintre pacienţii  cu ADHD, 29 au fost băieţi şi doar 3 fete, în concordanţă cu datele din literatură care arată o predominanţă a tulburării hiperchinetice la băieţi; alte caracteristici ale fraţilor: 15 dintre ei au fost mai mari decât fratele cu ADHD, 15 mai mici iar 2 dintre ei de aceeaşi vârstă cu aceştia (gemeni, doar unul fiind diagnosticat cu ADHD); doar 23 dintre fraţii sănătoşi erau şcolarizaţi, 9 neavând încă vârsta şcolarizării;
  • Am inclus 35 fraţi ai copiilor cu cu TSA cu o v&acacirc;rstă medie de 9.03 ani, dintre care 19 băieţi şi 16 fete; 16 fraţi au avut acelaşi sex ca şi fratele cu TSA, în timp ce 19 au fost de sex opus; dintre pacienţii cu TSA, 30 au fost băieţi şi doar 5 fete, şi de această dată existând o concordanţă cu datele din literatură care arată o predominanţă a TSA la băieţi; alte caracteristici ale fraţilor: 24 dintre ei au fost mai mari decât fratele cu TSA, 10 mai mici iar 1 frate a fost din perechi de gemeni, dintre care doar unul a fost diagnosticat cu TSA (Sindrom Asperger); 22 dintre fraţii sănătoşi erau şcolarizaţi, 13 neavând încă vârsta şcolarizării.
  • Am inclus 33 fraţi ai copiilor cu o dezvoltare normală, cu o vârstă medie de 7.94 ani, dintre care 19 băieţi şi 14 fete; 22 fraţi au avut acelaşi sex ca şi fratele din lotul martor de copii sănătoşi, în timp ce 11 au fost de sex opus; din  lotul martor, copiii cu dezvoltare normală, 20 au fost băieţi şi 13 fete; alte caracteristici ale fraţilor:  21 dintre ei au fost mai mari decât fratele –„martor”, 12 mai mici; 20 dintre fraţii sănătoşi erau şcolarizaţi, 13 neavând încă vârsta şcolarizării.

Caracteristicile părinţilor şi familiilor

În total la studiu au participat 100 de familii şi 161 de părinţi din care:

  • 32 de familii ai copiilor cu ADHD, dintre care 25 au fost familii normale, cu amândoi părinţii prezenţi, 4 familii monoparentale, copiii fiind în grija mamei şi 3 familii de plasament; în toate familiile participante au fost 2 fraţi, dintre care doar unul cu ADHD. Nu toţi părinţii au participat la studiu, din cauză că nu toţi taţii şi-au dat consimţământul pentru completarea chestionarelor. Astfel, au participat toate cele 32 de mame şi doar 21 taţi.
  • 35 de familii ai copiilor cu TSA, dintre care 34 au fost familii normale, cu amândoi părinţii prezenţi, o familie monoparentală, copiii fiind în grija mamei; în toate cele 35 dintre familii au fost doar 2 fraţi, unul cu TSA şi unul sănătos. Şi de această dată nu toţi părinţii au participat la studiu din cauză că nu toţi taţii şi-au dat consimţământul pentru completarea chestionarelor. Astfel au participat toate cele 35 de mame şi doar 18 taţi.
  • 33 de familii ai copiilor cu dezvoltare normală, dintre care 30 au fost familii normale, cu amândoi părinţii prezenţi, 3 familii monoparentale, copiii fiind în grija mamei; şi aici au fost luate în studiu familii doar cu doi copii. Şi în familiile copiilor cu dezvoltare normală, unii taţi au fost reticenţi la participarea la studiu, astfel că şi de această dată au participat toate cele 33 mame şi doar 22 taţi.

 

Instrumente de lucru

Chestionar asupra comportamentului copilului (Child Behavior Checklist – CBCL) unul din cele mai larg folosite instrumente pentru aprecierea problemelor comportamentale ale copilului şi adolescentului, destinat obţinerii într-o formă standardizată a descrierilor comportamentului copiilor făcute de către părinţi.

Chestionarul a fost completat (acolo unde a fost posibil) de toţi părinţii, atât de către mame cât şi de către taţi în familiile legal constituite, fiind importantă percepţia pe care o au amândoi părinţii despre copiii luaţi în studiu (fraţii sănătoşi). În familiile monoparentale chestionarul a fost completat numai de părintele cu care locuiesc copiii.

Scala de evaluare a simptomelor SCL-90-R (Symptom Checklist)

SCL 90 destinat reflectării simptomelor fizice şi psihice pe care le resimte o persoană, a fost completat de către părinţi pentru a măsura nivelul stresului parental şi riscul ca aceştia să dezvolte o tulburare psihiatrică, în special tulburare depresivă sau anxioasă.

Instrument pentru evaluarea familiei (McMaster Family Assessment Device, FAD) se bazează pe modelul de funcţionare al familiei conceput de McMaster, care identifică 6 dimensiuni ale funcţionării familiale şi anume: Rezolvarea de probleme, Comunicarea, Rolurile, Responsivitatea afectivă, Implicarea afectivă şi Controlul comportamentului la care se adaugă scala de  Funcţionare Generală ce evaluează starea de „sănătate” a familiei în general.

În studiul de faţă, FAD (după modelul McMaster) a fost completat de către părinţi  pentru analizarea aspectelor legate de funcţionalitatea familiei şi identificarea acelor dimensiuni ale funcţionării familiale care au fost afectate de prezenţa afecţiunii copilului.

 

Prelucrarea datelor

Variabilele independente luate în considerare pentru prelucrarea datelor au fost: vârsta, sexul fratelui sănătos, ordinea în fratrie şi boala psihică a copilului: Tulburare din Spectrul Autist sau ADHD, respectiv copii cu dezvoltare normală.

Variabilele dependente au fost scorurile obţinute la cele trei instrumente de lucru pentru copiii (fraţii) sănătoşi (CBCL), părinți (SCL -90-R) și familie (FAD), completate de fiecare părinte în parte, mame şi taţi, la majoritatea prelucrărilor de date fiind luate în considerare mediile acestor scoruri. În plus, cele 2 loturi de fraţi ai pacienţilor au fost comparate între ele, cât şi cu lotul de fraţi ai copiilor sănătoşi din grupul martor.

Pentru prelucrarea statistică a datelor am utilizat programul SPSS 10.0.7 for Windows.

În primul rând au fost urmărite aspecte legate de problemele fraţilor sănătoşi, în rapot cu vârsta, sexul şi ordinea în fratrie; a fost analizată starea de sănătate mintală a părinţilor ca şi consecinţă a stresului rezultat din prezenţa în familie a copilului afectat şi măsura în care simptomele psihologice ale părinţilor sunt corelate cu problemele fraţilor sănătoşi; în al treilea rând ni s-a părut importantă analizarea experienţei fraţilor de a creşte alături de un copil cu o disabilitate cronică din perspectiva funcţionării familiei ca un întreg, adică din perspectivă familială sistemică.

Analiza rezultatelor obţinute în urma efectuării studiului a condus la următoarele

 

Concluzii:

Concluzia generală a studiului este aceea că atât fraţii cât şi părinţii copiilor cu ADHD sau a celor cu o TSA sunt afectaţi de experienţa de a trăi alături de un copil cu o afecţiune psihiatrică cronică în familie.

Am grupat rezultatele în funcţie de principalele aspecte observate

Diferenţe de competenţă socială (1-4):

1. Fraţii copiilor cu TSA sunt mai competenţi social în comparaţie cu fraţii copiilor cu ADHD şi uneori chiar în comparaţie cu fraţii copiilor cu dezvoltare normală, funcţionarea lor socială fiind foarte apropiată de normal.  Mamele îşi percep băieţii ca fiind mai competenţi, iar taţii îşi percep fetele ca fiind mai competente, ceea ce reflectă existenţa unor criterii diferite în evaluarea parentală / comportament diferit al copiilor faţă de cei doi părinţi .

2. Competenţele fraţilor copiilor cu ADHD şi cele ale fraţilor copiilor cu TSA diferă în funcţie de vârstă, respectiv  cresc odată cu vârsta, astfel, fraţii copiilor cu ADHD sunt mai competenţi în comparaţie cu cei ai copiilor cu TSA  la vârste mici iar, cei ai copiiilor cu TSA sunt  mai competenţi în perioada şcolară şi adolescenţă.

3. Competenţele sociale diferă în funcţie de sex, la fraţii băieţi ai copiilor cu ADHD  şi la cei ai copiilor cu TSA fiind  mai mari decât la surorile acestora la vârstă mică, pe când competenţele surorilor copiilor cu ADHD şi cele ai copiilor cu TSA sunt mai mari la vârste mai mari.

4. Ordinea în fratrie privind competenţa socială este importantă, astfel, fraţii mai mari ai copiilor cu ADHD sunt mai competenţi social în comparaţie cu fraţii mai mici, toţi copiii fiind mai puţin competenţi decât fraţii copiilor cu dezvoltare normală, indiferent de ordinea în fratrie.

Existenţa unor probleme de internalizare sau externalizare (E-I), respectiv probleme de comportament şi emoţionale (5 – 10):

5. Fraţii copiilor cu ADHD au mai multe probleme de internalizare şi externalizare (E-I) comparativ cu fraţii copiilor cu TSA şi cei ai copiilor cu dezvoltare normală. Fraţii copiilor cu TSA au şi ei mai multe probleme de internalizare şi externalizare în comparaţie cu fraţii copiilor cu dezvoltare normală. Mamele copiilor cu ADHD şi cele ale copiilor cu TSA percep mai multe probleme comportamentale şi emoţionale la fraţii sănătoşi în comparaţie cu taţii.

6. Relaţia cu vârsta / probleme de E-I: Problemele de internalizare şi cele de externalizare ale fraţilor copiilor cu ADHD cresc odată cu vârsta, în timp ce fraţii copiilor cu TSA au un vârf de probleme la vârsta de 7-11 ani.

7. Relaţia cu sexul/ probleme de E-I: Problemele comportamentale şi emoţionale ale fraţilor copiilor cu ADHD sunt mai accentuate la băieţi faţă de fete, acestea crescând odată cu vârsta. Pentru fraţii copiilor cu TSA, problemele comportamentale sunt mai accentuate la fete, existând un vârf de simptome la grupa de vârstă 7-11 ani. Problemele comportamentale şi emoţionale ale fraţilor copiilor cu dezvoltare normală nu diferă semnificativ la cele două sexe, ele crescând uşor odată cu vârsta.

8. Ordinea în fratrie / probleme de E-I: Fraţii mai mari, atât fetele cât şi băieţii  au mai multe probleme de internalizare şi externalizare în comparaţie cu fraţii mai mici. Excepţie fac doar surorile mai mici ale fraţilor cu ADHD care au mai multe probleme comportamentale şi emoţionale, posibil din cauza impulsivităţii şi agresivităţii fratelui cu ADHD.

9. Relaţia simptomatologiei cu vârsta la loturile de fraţi analizaţi diferă, astfel: la vârste mici ale fraţilor sănătoşi predomină simptomele de agresivitate şi hiperactivitate la toate cele trei grupe de copii luaţi în studiu; în perioada de şcolar mic fraţii copiilor cu TSA au un nivel crescut de simptome depresive, de evitare, obsesionale şi anxioase, alături de agresivitate iar, fraţii copiilor cu ADHD au mai multe simptome de agresivitate şi hiperactivitate; la adolescenţă , fraţii copiilor cu ADHD au nivele crescute de depresie, anxietate, evitare şi agresivitate, în timp ce fraţii copiilor cu TSA au avut un nivel scăzut la toate simptomele.

10. Ordinea în fratrie, diferenţe de simptomatologie: Fraţii mai mari ai copiilor cu ADHD şi cei ai copiilor cu TSA au mai multe simptome din seria de internalizare (depresie, evitare, anxietate), dar exprimă şi mai multă hiperactivitate. Fraţii mai mici au mai multe acuze somatice şi o agresivitate crescută. Nu există o diferenţă semnificativă între fraţi şi surori.

Aspecte privind părinţii şi funcţionarea familiilor (11 – 12):

11. Părinţii copiilor cu ADHD şi cei ai copiilor cu TSA au un risc crescut pentru patologia depresivă, anxioasă, obsesiv-compulsivă şi paranoidă, fără să existe diferenţe semnificative între cele două afecţiuni.

12. Funcţionarea familiilor copiilor cu ADHD şi a celor cu TSA nu diferă semnificativ nici între ele, nici faţă de cele ale copiilor cu dezvoltare normală, existând însă unele dificultăţi în comunicare, roluri, implicare afectivă şi controlul comportamentului, la toate cele trei grupe de familii studiate. Funcţionarea generală a familiilor rămâne în limite normale.

Intercondiţionare intra-familială(13-21):

13. Pentru fraţii copiilor cu ADHD există o puternică corelaţie între simptomele psihologice ale taţilor şi competenţele sociale şi problemele de internalizare şi externalizare ale copiilor. Atât simptomele mamelor cât şi ale taţilor copiilor cu ADHD sunt corelate mai mult cu simptomele de internalizare ale fraţilor sănătoşi şi anume depresie, anxietate, somatizare, evitare, reactivitate emoţională şi simptome obsesionale; starea de sănătate mintală a părinţilor copiilor cu ADHD poate fi un bun predictor pentru patologia de internalizare a fraţilor sănătoşi, în special al simptomelor de serie depresivă şi anxioasă.

14. Simptomele psihologice ale părinţilor copiilor cu TSA pot fi un bun predictor pentru anxietatea fraţilor sănătoşi din familie.

15. Dezvoltare competenţelor sociale ale fraţilor copiilor cu ADHD poate fi influenţată de funcţionarea sistemului familial, mai ales de atribuirea adecvată a rolurilor din familie şi rezonanţa afectivă în interiorul sistemului familial.

16. Dezvoltare competenţelor sociale ale fraţilor copiilor cu TSA poate fi şi ea influenţată de funcţionarea sistemului familial, în special de comunicarea şi implicarea afectivă în familie.

17. Apariţia unor simptome de internalizare şi externalizare la fraţii sănătoşi ai copiilor cu ADHD este puternic influenţată de funcţionarea sistemului familial în aproape toate ariile: comunicare, rezolvare de probleme, rezonanţă afectivă şi funcţionarea generală a familiilor.

18. Simptomele de externalizare (hiperactivitatea şi agresivitatea) ale fraţilor copiilor cu TSA  sunt influenţate în primul rând de încărcătura afectivă a familiei dar şi de comunicarea şi controlul comportamentului membrilor sistemului familial.

19. Simptomele psihologice ale mamelor atât pentru copiii cu ADHD cât şi pentru copiii cu TSA pot fi buni predictori pentru stabilirea rolurilor  şi comunicarea în familie.

20. Simptomele psihologice ale taţilor copiilor cu ADHD  sunt corelate cu abilităţile de rezolvare de probleme în cadrul sistemului familial în timp ce, simptomele taţilor copiilor cu TSA influenţează în special comunicarea şi controlul comportamentului în familie.

21. În familiile copiilor cu dezvoltare normală există corelaţii între simptomele copiilor,  simptomele părinţilor şi funcţionarea sistemului familial, în special starea de sănătate mintală a mamelor influenţând atât apariţia unor probleme emoţionale şi comportamentale la copii cât şi funcţionarea familiei.

 

Concluzie finală

În studiul de faţă am încercat să analizam în ce măsură fraţii copiilor cu ADHD şi ai celor cu o TSA pot să dezvolte anumite probleme comportamentale şi emoţionale ca şi reacţie a experienţei de a creşte alături de un copil cu una dintre cele două afecţiuni. Deşi în aparenţă cele două tulburări luate în considerare sunt foarte diferite, prin evoluţia şi prognosticul lor, rezultatele obţinute în urma efectuării studiului arată că atât fraţii copiilor cu ADHD cât şi cei ai copiilor cu TSA pot întâmpina unele dificultăţi de adaptare, manifestate prin dificultăţi în dezvoltarea unor competenţe sociale şi apariţia unor simptome psihologice şi comportamentale. Mai multe decât atât, contrar aşteptărilor,  stresul parental întâlnit la cele două grupe de studiu a fost asemănător, chiar dacă deseori tulburarea hiperchinetică este considerată una „uşoară”, în comparaţie cu o tulburare din spectrul autist. Deşi principala limită a studiului a fost numărul relativ mic de copii luaţi în studiu, instrumentele de lucru utilizate ne-au permis obţinerea unei imagini de ansamblu asupra problematicii, rezultatele obţinute în multe situaţii fiind în concordanţă cu datele din literatură.

Abordarea fraţilor în relaţie cu părinţii şi familia contribuie la o viziune cât mai completă a problematicii şi ne va permite pe viitor, ca acolo unde au fost identificate probleme de adaptare ale fraţilor sănătoşi, să intervenim în maniera cea mai potrivită.

 

BIBLIOGRAFIE

I selected the most important and relevant 20 references from the 220 for the entire thesis:

  1. Gray DE. Ten years on (2002) : A longitudinal study of families of children with autism. Journal of Intellectual and Developmental Disability; 27: 215-222.
  2. Baumann SL, Dyches TT, Braddick M. (2005) Being a sibling. Nursing Science Quarterly; 18(1): 51-58.
  3. Gallagher PA, Powell TH, Rhodes CA. Brothers & Sisters: (2006)  A special part of exceptional families. Paul H.Brookes Publishing Co., Inc., Baltimore.
  4. Harris SL, Glasberg BA. (2003) Siblings of Children with Autism. A guide for families.2nd Ed. Woodbine House
  5. Meynckens-Fourez M. (1999) La fratrie, le point de vue éco-systémique. în: Tilmans-Ostyn, E. et Meynckens-Fourez, M. “Les ressources de la fratrie”. Editions Erès. ; 37-68.
  6. Kendall J, Shelton K. (2003) A typology of management styles in families with children with ADHD. Journal of Family Nursing ; 9(3): 257-280.
  7. Harpin VA. (2005) The effect of ADHD on the life of an individual, their family and community from preschool to adult life. Archive Disease of Childhood. 90 (I): i2-i7.
  8. Johnston C, Mash EJ. (2001) Families of children with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: review and recommendations for future research. Clinical Child and Family Psychology Review 4(3): 183-207.
  9. Listug-Lunde L, Zevenbergen AA, (2008) Petros TV. Psychological Symptomatology in siblings of children with ADHD. Journal of Attention Disorders. 12(3): 239-247.
  10. Jones KB, Welsh RK, Glassmire DM, Tavegia BD. (2006) Psychological functioning in siblings of children with Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Journal of Child Family Studies – original paper. Springer science and Business media, Inc.
  11. Mikami AY; Pfiffner LJ. (2008) Sibling relationships among children with ADHD. Journal of Attention Disorders. 11(4): 482-492.
  12. Sivberg B. (2002) Family system and coping behaviors: A comparison between parents of children with autistic spectrum disorders and parents with non-autistic children. Autism. 6(4): 397-409.
  13. Pilowsky T, Yirmiya N, Doppelt O, Gross-Tsur V, Shalev RS. (2004) Social and emotional adjustment of siblings of children with autism. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 45(4): 855-865.
  14. Rivers J, Stoneman Z. (2003) Sibling relationship when a child has autism: Marital stress and support coping. Journal of Autism and Developmental Disorders. 34(4): 383-394.
  15. Hastings R. (2003) Brief report: Behavioral adjustment of siblings of children with autism. Journal of Autism and developmental Disorders. 33(1): 99-104.
  16. Kaminsky L, Dewey D. (2002) Psychological adjustment in siblings of children with autism.  Journal of Child Psychology and Psychiatry. 43: 225-232.
  17. Kaminsky L, Dewey D. (2001) Sibling relationships of children with autism. Journal of Autism and Developmental Disorders. 31: 399-410.
  18. Lainhart JE. (1999) Psychiatric problems in individuals with autism, their parents and their siblings. International Review of Psychiatry; 11: 278-299.
  19. Deater-Deckard K, Smith J, Ivy L, Petril SA. (2005) Differential perceptions of and feelings about sibling children: implications for research on parenting stress. Infant and Child Development 14: 211-225.
  20. Cummings EM, Keller PS, Davies PT. (2005) Towards a family process model of maternal and paternal depressive symptoms: Exploring multiple relations with child and family functioning. Journal of Child Psychology & Psychiatry 46: 479-489.