Al XX-lea Congres SNPCAR,

Băile Felix, 18-21.09.2019

Detalii privind
al XX-lea Congres SNPCAR: noutati, informatii, program, inregistrare, taxe, rezumate, cazare, sponsori, contact

A 42-a Conferinta Nationala de Neurologie − Psihiatrie si Profesiuni Asociate a Copilului si Adolescentului cu participare internationala


CALITATEA VIEŢII LA PERSONALUL DIN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII MINTALE

Autor:

Rezumat:

Lucrarea de faţă încearcă să răspundă la următoarele întrebări: Cât de afectaţi sunt cei care lucrează în sănătatea mintală de stres şi cât de eficienţi sunt în recunoaşterea stresului propriu? Care sunt efectele scăderii calităţii vieţii asupra calităţii actului medical, vieţii personale şi asupra ritmului de muncă? Cum se poate interveni preventiv?

Lotul de studiu este reprezentat de personalul medical şi auxiliar din Spitalul de Psihiatrie Pediatrică Cluj şi Spitalul de Psihiatrie Cluj, personalul unui ONG ce lucrează cu persoane cu tulburări psihice.

Metoda folosită este interviu-chestionar. Materialele utilizate sunt Perceived Stress Scale (PSS) 14 itemi, validat de S. Cohen, PHD, General Health Questionnaire 12 itemi, Holmes and Rahe Stress Scale şi un interviu- chestionar conceput de echipa de autori. Rezultatele sunt analizate în funcţie de gen, vârstă, categorie profesională, ani de experienţă la locul de muncă. S-a observat un nivel crescut de stres în primul an de muncă, mai ales la medicii specialişti şi în ultimul an de rezidenţiat. Preventiv, se poate face managementul stresului prin: organizare, menţinerea sănătăţii fizice şi mentale, relaxare, râs. Măsurile care au fost eficiente în alte servicii sunt: gărzi de durată mai mică de 24 de ore, adunări săptămânale ale personalului, sistemul big brother/ sister, recompense, cursuri de consiliere profesională, activităţi de socializare şi relaxare a personalului, bilete pentru evenimente culturale, bonusuri salariale etc.

 


 

în definiţia calităţii vieţii am inclus efectele stre­sului şi ale burnout-ului, starea de sănătate fizică şi mentală, satisfacţiile profesonale şi personale. Dacă este afectată calitatea vieţii la persoanele care lucrează în domeniul sănătăţii mintale, atunci poate fi afectată şi îngrijirea pacienţilor. Dacă nevoile de bază ale profesioniştilor sunt neglijate, aceştia vor fi mai puţin eficienţi.

Calitatea vieţii se referă la bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi la capacitatea indivizilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiană. (3)

Conform OMS (1998), calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor, asupra situaţiei lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţa de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii. Reviki şi Kaplan (1993) propun următoarea definiţie a calităţii vieţii: calitatea vieţii reflectă preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce per­mit ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii şi care se exprimă printr-un singur indice ponderat – ani de viaţă standardizaţi, în funcţie de calitatea vieţii. [3].

DIMENSIUNI

Bunăstarea emoţională sau psihică: ilustrată prin indicatori precum fericirea, mulţumirea de sine, sentimentul de identitate personală, stima de sine, sentimentul de siguranţă etc.

Relaţii interpersonale: a te bucura de intimitate, prieteni, contacte sociale, suport etc Bunăstarea materială: proprietate, siguranţă, hrană potrivită, loc de muncă potrivit etc.

Afirmare personală: abilităţi, deprinderi, promovare, activităţi intelectuale captivante, competenţă etc. Independenţă: autonomie în viaţă, posibilitatea de a face alegeri personale, capacitate de a lua decizii, autocontrol, prezenţă de obiective, scopuri clare, autoconducere.

Bun ăstare fizică

Integrare socială: statut şi rol social, acceptare în diferit grupuri sociale, acces la suport social, climat de muncă stimulativ, activităţi comunitare etc. Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului: drept de vot, drept la proprietate, la intimitate, acces la învăţămant şi cultură etc. [3]

Ce determină calitatea vieţii? (Carr, Higginson, 2001, pag. 1360).

  • Gradul în care speranţele şi ambiţiile proprii se realizează în viaţa cotidiană.
  • Percepţia poziţiei în viaţă a persoanei, în contextul cultural şi axiologic în care trăieşte şi în raport cu scopurile, aspiraţiile, standardele şi preocupările proprii.
  • Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal.
  • Lucrurile ce sunt considerate importante în viaţa persoanelor.

Stresul este răspunsul corpului la stimuli. După cum arată curba Yerkes-Dodson (Fig. 1), cel mai mic nivel de stres se întâlneşte în somn sau într-o stare de alertă foarte joasă când performanţa e foarte mică. Cu cât nivelul de stres creşte, şi performanţa creşte până atinge punctul maxim de eficienţă. De aici, până la nivelul maxim de stres, adică starea de panică (burnout), se întâlnesc tot felul de stadii în care scade treptat eficienţa operaţiunilor cognitive şi fizice (distres).

Prin urmare, un nivel potrivit de stres e bun (eustres). Stresul contribuie la 90% din boli: dureri cronice, probleme digestive, tulburări de somn, depresie, obezitate, boli autoimune, probleme dermatologice etc. [13, 14, 15]

 

Există o anumită măsură de stres la care putem face faţă un timp mai scurt sau mai îndelungat. Această masură depinde de felul şi cantitatea de stres şi diferă de la un individ la altul în funcţie de: personalitate, experienţe personale, antrenament, aşteptări etc. Cu toţii suntem capabili să depăşim această masură de stres pe perioade scurte de timp fără efecte adverse. În caz de stres acut sau burnout, modificările care apar constau în simptome cognitive, emoţionale, somatice şi comportamentale. Semnele şi simptomele de alarmă sunt: ostilitate, sensibilitate crescută la critică, agresivitate nepotrivită, probleme interpersonale acute sau cronice acasă sau la serviciu, probleme financiare, obiceiuri nesănătoase exagerate (fumat,consum de alcool sau alte toxice, apetit alimentar exagerat), retragere socială, oboseală fără un motiv anume, asumarea unor riscuri mari, depersonalizare, epuizare emoţională etc. [13, 14, 15]

Din punct de vedere biologic, s-au identificat două sisteme care reacţionează la stres: sistemul simpatico- adreno-medular şi axa hipotalamo-hipofizoadrenocorticală.

Sistemul simpatico-adreno-medular se activează în situaţii de urgenţă prin reacţia flight-or-fight, cu secreţie crescută de adrenalină şi noradrenalina şi transpiraţii, constricţie periferică a vaselor sangvine. Daca acest sistem e activat o perioadă îndelungată de timp şi excesiv poate duce la perturbări în reacţii vegetative: creşterea tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac, funcţionalitatea diferitelor organe şi sisteme mai ales dacă există predispoziţii spre anumite disfuncţii (supresia celulelor sistemului imunitar, hipertensiune arterială, aritmii, moarte subită, perturbări neurochimice ce pot contribui la dezvoltarea unor tulburări psihiatrice). [2, 5, 6]

Axa hipotalamo-hipofizo-adrenocorticală a fost descrisă de Hans Selye în răspunsul nespecific la stimulare excesivă. Selye afirmă că stresorii fizici patogeni cum ar fi şocul sau zgomotul şi stresorii psihosociali produc acelaşi pattern de răspuns fiziologic. Acest răspuns poate fi caracterizat prin 3 stadii. Primul e cel de alarmă ce reprezintă reacţia iniţială , adică secreţia de ACTH de către hipofiza anterioară care activează adrenocortexul ce va secreta corticosteroizi. Al doilea stadiu e cel de rezistenţă care implică o adaptare completă la stresori cu scăderea treptată a simptomelor produse de stress. Al treilea stadiu e cel de epuizare care apare în cazul stresorilor ce acţionează pe o perioadă lungă de timp. Capacitatea de secreţie a hipofizei anterioare şi a glandelor suprarenale e depăşită şi astfel reapar simptomele stresului creând premisele unei boli.

Alte creşteri hormonale asociate stresului sunt cele de prolactină, endorfine naturale. [2, 5]

Din păcate, medicii au un risc scăzut de moarte prin cancer sau boli cardiovasculare faţă de populaţia generală. Se presupune că motivul ar fi posibilitatea de diagnostic precoce şi de tratament adecvat. Se mai întâmplă un fenomen însă, medicii au un risc mai crescut moarte prin suicid faţă de populaţia generală.

Un alt lucru alarmant este că, după accidente, suicidul e cea mai frecventă cauză de moarte la studenţii de la medicină. La medicii cu tentative de suicid cele mai frecvente diagnostice sunt: tulburări ale dispoziţiei afective (depresie, tulburare bipolară), alcolism, abuz de toxice. Cele mai folosite metode sunt supradozajul medicamentos şi armele de foc. Există reticenţe în a recunoaşte depresia la un coleg medic sau la propria persoană. Studiile arată că unul din 3 medici nu se supune la control medical periodic. Explicaţiile acestor atitudini ar putea fi obligaţia pe care o simt medicii de a părea sănătoşi ca o dovadă a capacităţii lor de a vindeca şi a întreţine sănătatea altora. A merge şi a-ţi întreba un coleg de sănătate poate prejudicia mitul invulnerabilităţii. De aceea bolile medicilor iau mereu prin surprindere colegii de muncă, iar sinuciderile sunt total inexplicabile. Experţii din domeniul sănătăţii mentale au conchis că tratamentul şi intervenţia timpurie în caz de depresie la medici au şanse foarte mari de reuşita şi chiar pot salva vieţi. [10, 11]

 SCOP

 

Scopul lucrării a fost să răspundă la câteva întrebări:

  • cât de afectaţi sunt cei care lucrează în sănătatea mintală de stres şi cât de eficienţi sunt în recunoaşterea stresului propriu?
  • care sunt efectele scăderii calităţii vieţii asupra calităţii actului medical, vieţii personale şi asupra ritmului de muncă?
  • cum se poate interveni preventiv?

 LOTUL DE STUDIU

 

A fost alcătuit din personalul medical şi auxiliar din Spitalul de Psihiatrie Pediatrică Cluj şi Spitalul de Psihiatrie Adulţi Cluj, personalul unui ONG ce lucrează cu persoane cu tulburări psihice.

Medici – 22

Asistenţi medicali – 9

Asistenţi sociali – 3

Psihologi – 1

Infirmieri – 2

Registrator medical – 1

TOTAL – 38 de respondenţi

 

 METODA

 

Metoda folosită a fost interviu-chestionar.

 MATERIALE

 

Perceived Stress Scale (PSS) 14 itemi pentru investigarea nivelului de stres General Health Questionnaire 12 itemi pentru investigarea efectelor stresului asupra sănătăţii Holmes and Rahe Stress Scale pentru investigarea factorilor de stres un interviu- chestionar de 4 întrebări conceput de echipa de autori :

  1. În ce măsură stresul de la locul de muncă v-a afectat şi calitatea vieţii personale?
  2. În ce măsură stresul de la locul de muncă a afectat eficienţa profesională şi îngrijirea bolnavilor?
  3. Care a fost cea mai dificilă perioadă la locul de muncă şi de ce?
  4. Ce lucruri aţi avea nevoie să se schimbe la locul de muncă astfel încât să vă îmbunătăţiţi calitatea vieţii?

Dacă necesităţile de adaptare ale organismului sunt depăşite, atunci se pot produc schimbări biologice şi psihologice care pot creşte riscul de boală.

Astfel creşte interesul pentru examinarea şi identificarea stresorilor. Studierea evenimentelor stresante a început-o Adolf Meyer în 1930 susţinând completarea de către medici şi a unei fişe despre evenimente de viaţă ca o parte din fişa de examinare medicală a pacientului. Meyer credea că astfel se vor evidenţia care dintre evenimente stresante de viaţă pot fi etiologii pentru diverse boli. Chiar dacă o parte din cercetările acestea timpurii erau inadecvate din punct de vedere ştiintific, câteva studii au avut rezultate impresionante.

Wolff şi colaboratorii au urmărit pe o perioadă de câţiva ani cu ajutorul unor operatori telefonici, bolile care apăruseră în timpul unor perioade frustrante din diferite motive. Un pas important în această zonă de cercetare s-a făcut în 1957 de către Hawkins şi colaboratorii care au dezvoltat Schedule of Recent Experiences (Lista experienţelor recente) pentru a sistematiza fişa despre evenimente de viaţă a lui Meyer.

Acest instrument a fost folosit de mulţi cercetători în următoarea decadă pentru a obiectiva asociaţiile dintre evenimentele stresante de viaţă şi boli de inimă, de piele şi altele. O modificare următoare a intervenit în analiza unei rate standarizate de dificultate de adaptare necesară pentru fiecare eveniment numite “life change units”. Percepţia şi evaluarea stresului psihosocial de către organism e foarte importantă pentru identificarea depăşirii capacităţii de coping şi astfel indivizii se autoetichetează ca fiind stresaţi şi pot simţi emoţii negative ca răspuns la stres. Percepţia stresului poate fi măsurată. Percepţia unui individ asupra stresului este determinată şi de interpretarea subiectivă a evenimentului stresant, de evaluarea stresorilor şi de adapatarea la aceşti stimuli stresanţi. [1, 7, 11]

 REZULTATE

 

Interpretarea scalei Perceived Stress Scale (PSS)

0-14 – nivel de stres scazut

15-28 – nivel de stres moderat

29-42 – nivel de stres ridicat

43- 54 – nivel de stres foarte mare

Perceived Stress Scale este un instrument ce măsoară stresul perceput pe o scală de la 0 la 4: 0= niciodată, 1= aproape niciodată, 2= câteodată, 3= des, 4= foarte des. Nu este un test diagnostic. Scorurile înalte indică un nivel de stres ridicat şi prelungit ceea ce reprezintă un factor de risc pentru boli. Întrebările au un caracter general : “În ultima lună cât de des aţi simţit că….”, astfel pot fi aplicate la diferite populaţii.

 

 

Medicii au cel mai înalt nivel de stres, mai ales medicii rezidenţi în anul 5, urmaţi de medicii rezidenţi din primul an. Următorii ca nivel de stres sunt cei din profesiile asociate pe ultimul loc se află asistenţii medicali. La 60% dintre respondenţi, se simt depăşiţi de cantitatea de muncă raportată la orele de lucru.

Interpretarea scalei General Healt h Questionnaire

0-15 – risc scăzut de afectare a stării de sănătate

16-20 – risc moderat de afectare a stări i de sănătate

> 20 – risc crescut de afectare a stării de sănătate

 

Interpretarea scalei Holmes and Rahe Stress:

0-150 – prezenţă scăzută a factorilor de stres

151-299 – prezenţă moderată a factorilor de stres

>300 – prezenţă ridicată a factorilor de stres

Scala Social Readjustment Rating Scale sau Holmes and Rahe Stress Scale, constă într-o listă de 43 de evenimente de viaţă care au diferite punctaje. Scala arată riscul de îmbolnăvire în funcţie de prezenţa evenimentelor stresante

 

Analiza rezultatelor în funcţie de evenimentele de viaţă stresante:

 

 

 

Rezultatele interviului

 

 

 

 

Afectarea calităţii vietii personale de către stressul de la locul de munca se manifestă prin: iritabilitate 33%; oboseală şi tulburări de somn 25,9%; afectarea timpului petrecut cu familia şi prietenii 44,4%.

Afectarea eficienţei profesionale şi a îngrijirii bolnavilor au raportat-o 36% din personal. Motivul principal fiind foile de observaţii şi alte documente ce necesită mult timp pentru completare.

Cele mai dificile perioade la locul de muncă sunt: perioada de început şi de adaptare 50%; perioadele aglomerate şi cele cu probleme administrative 27,8%; conflictele de la locul de muncă 19,4%.

Pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii membrilor echipei terapeutice este nevoie de: cursuri de consiliere profesională 47,2%; bonusuri salariale 44,4%; activităţi de socializare şi relaxare 47,2%; rezolvarea problemelor administrative 44,4%; bilete pentru evenimente culturale 19,4%.

DISCUŢII

 

Nivelul de stres la personalul din sănătatea mintală este ridicat, dar în urma studiului putem concluziona că deocamdată nu afectează calitatea vieţii personale.

Vârsta celor din lotul de studiu este în medie între 20 şi 30, majoritatea fiind la începutul carierei. Se ştie că stresul prelungit şi de nivel ridicat va duce inevitabil la afectarea sănătăţii ce va implica şi deteriorarea calităţii vietii. De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de reticenţa cadrelor medicale de a recunoaşte vulnerabilitatea în faţa factorilor de stres. Limitele studiului sunt: nu se pot generaliza rezultatele, testele aplicate nu au fost validate pe populaţia României, rezultatele nu au fost comparate cu un lot martor.

O idee de cercetare ar fi un studiu comparativ între specialităţile medicale sau între diferite profesii pentru a reuşi să protejăm oamenii cei mai vulnerabili şi a putea preveni efectele dăunătoare ale stresului.

CONCLUZII

 

31% din personal au un nivel ridicat de stres perceput. Stresul perceput de medici e cel mai ridicat faţă de alte profesii asociate. 45% dintre medici au nivele îngrijorătoare de stres, mai ales rezidenţii din anul 5. La 11% din personal există risc crescut de afecatare a stării de sănătate din cauza stresului.

Factorii de stres sunt prezenţi în număr ridicat la 56% din personal. Cei mai frecvenţi factori de stres sunt: schimbarea obiceiurilor de somn 36,8%; adaptarea la locul de muncă 39,5%; schimbări în starea financiară 50%; schimbarea timpului liber 47,4%; schimbarea obiceiurilor alimentare 34,2%. Aceşti factori coincid cu semnele burnout-ului

BIBLIOGRAFIE

 

  1. Burckhardt, Carol S;Kathryn L Anderson, The Quality of Life Scale (QOLS): Reliability, Validity, and Utilization, Health and Quality ofLife Outcomes, 2003
  2. Brissette, Ian; Cohen,S; The Contribution of Individual Differences in Hostility to the Associations Between Daily Interpersonal Conflict, Affect, and Sleep, 2002
  3. Lupu Iustin; Calitatea vieţii în sănătate. Definiţii şi instu-mente de evaluare. http://www.revistacalitateavietii. ro/2006/CV-l-2-06/7.pdf
  4. Cohen, Sheldon; Kessler,Ronald C; Gordon Underwood Lynn; Strategies for Measuring Stress in Studies of Psychi­atric and Physical Disorders, 1995
  5. Cohen, S; Cuneyt M. Alper, Positive Emotional Style Pre­dicts Resistance to Illness After Experimental Exposure to Rhinovirus or Influenza A Virus; Psychosomatic Medicine 68:809-815 (2006) 809 0033-3174/06/6806-0809
  6. Cohen Sheldon,Lemay P. Edward;Why Would Social Net­works Be Linked to Affect and Health Practices?Health Psychology 2007, Vol. 26, No. 4,410-417
  7. Zalaquett Carlos P; Wood Richard J.; Evaluating Stress; The Scarecrow Press, Inc.; Lanham, Md., & London 1997
  8. http://www.statisticssolutions.com/General-Health-Questionnaire
  9. Cohen Sheldon; Sarah D. Pressman, Positive Affect and Health, Curent Directions in Psychological Science, Volume 15-Number 3,2006
  10. Louise B Andrew, Physician Suicide Jul 10,2008, eMe-dicine Specialties > Emergency Medicine > Psychosocial
  11. Marshall, Leisa L.; Amy Allison; Diane Nykamp; Shankar Lanke; Perceived Stress and Quality of Life Among Doctor of Pharmacy Students American Journal of Pharmaceutical Education 2008; 72 (6) Article 137.
  12. Pressman, Sarah D.; Cohen Sheldon; Use of Social Words in Autobiographies and Longevity; Psychosomatic Medi­cine 69:262-269 (2007)
  13. http://www.helpguide.org/mental/burnout_signs_symptoms. htm, http://www.helpguide.org/mental/stress_signs.htm
  14. http://www.pdf-search-engine.com/maslach-burnout-in-ve ntory-pdf. html
  15. Cohen Sheldon; Doyle William;Socioeconomic Status Is Associated With Stress Hormones; Psychosomatic Medi­cine 68:414-420 (2006)