Al XX-lea Congres SNPCAR,

Băile Felix, 18-21.09.2019

Detalii privind
al XX-lea Congres SNPCAR: noutati, informatii, program, inregistrare, taxe, rezumate, cazare, sponsori, contact

A 42-a Conferinta Nationala de Neurologie − Psihiatrie si Profesiuni Asociate a Copilului si Adolescentului cu participare internationala


DE LA BATESON LA TERAPIA SCURTĂ SISTEMIC-STRATEGICĂ – O ALTERNATIVĂ LA SISTEMELE TRADIȚIONALE

Autor: Dany Gerbinet Speranța Popescu Camelia Stanciu

Prelegere susţinută la Universitatea Dimitrie Cantemir din Târgu Mureş, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei în cadrul unui curs de studii masterale în domeniul psihologiei clinice la disciplina «Introducere în terapia sistemic-strategică după modelul de la Palo Alto». Terapia sistemic-strategică a fost implementată în Europa francofonă în urma cu 20 de ani şi are la bază fundamentele epistemologice elaborate de Gregory Bateson, biolog şi antropolog adept al teoriei constructivismului pe care s-au bazat pionierii şcolii de la Palo Alto, California în cadrul intervenţiilor lor terapeutice. Întemeietorii epistemologiei sistemice şi în acelaşi timp primii practicieni ai metodei de intervenţie au fost: Gregory Bateson, Paul Watzlawicz, John Weakland, Richard Fish, Don Jackson, Milton Erickson, Heinz von Foerster, Jay Haley, Virginia Satir…

INTRODUCERE

În mod curent, clinicienii nu sunt epistemologi şi au puţine cunoştinţe care privesc aceasta ştiinţă care

studiază originile cunoaşterii şi totuşi prelegerea de faţă va presupune o călătorie imaginară care începe cu o personalitate, Gregory Bateson, care ne va purta de la epistemologie la cibernetică, de la cibernetică la o teorie a schizofreniei, de la psihoterapie la o anumită tehnică de psihoterapie care reprezintă o alternativă la demersurile tradiţionale din acest domeniu.

Vom adopta în această călătorie inițiatică poziția antropologului care observă fără să judece, compară, studiază şi meditează adunând date autentice.

Prima etapă a călătoriei noastre va fi dedicată unui om de ştiinţă, Gregory Bateson, care întreaga sa viață a fost preocupat de această formulă: «structură care leagă». Desigur aceasta formulă devine comprehensibilă dacă vom prezenta contextul familial şi cultural care i-a influențat concepţiile.

 

CONTEXTUL FAMILIAL şi CULTURAL

Gregory Bateson a fost fiul unui reputat profesor de zoologie de la Colegiul St. John al Universității din Cambridge, care a cercetat şi a predat la sfârşit de secol XIX, într-o perioada când Darwin a publicat lucrarea sa «Originea speciilor», lucrare ce a creat dezbateri mai mult decât zgomotoase privind opoziţia dintre concepţia creationistă (divină) şi cea evoluționistă privind dezvoltarea vieții pe pământ. Copil fiind, Gregory Bateson asista în casa părintească la întruniri cu personalităţi ştiinţifice şi culturale ale epocii care dezbăteau aceste concepţii cu pasiune.

Mai târziu în lucrarea sa, «Natura şi gândirea», Gregory Bateson insista asupra legăturilor, relațiilor dintre indivizi, lucruri, asupra structurării formale ierarhizate, asupra a ceea ce el numeşte: «structura care leagă: ce legătură este între homar şi crab, între orhidee şi ghiocel, între cei patru şi eu şi dumneavoastră, între noi șase şi bolnavul schizofren?».

Gregory Bateson, va studia biologia, la acelaşi Colegiu St. John, din Cambridge. Îşi va petrece copilaria şi tinerețea în preajma tatălui său, studiind animale şi plante şi având acces la o vastă cultură nu numai ştiinţifică ci şi artistică şi literară.  Întreaga sa viață va rămâne fidel respectului pentru ştiinţă, actul ştiinţific fiind supus rigorii şi discernământului.

La vârsta de douzeci de ani Gregory Bateson va face o călătorie în Galapagos şi va fi fascinat nu atât de speciile de animale pe care le va cunoaşte cât mai ales de oamenii din acele locuri, de obiceiurile lor de viață, făcând atunci o alegere determinantă în cariera sa: va fi antropolog.

 

EVENIMENTUL CIBERNETIC

Următoarea etapa a călătoriei noastre se va desfăşura în contextul ştiinţific al perioadei în care Gregory Bateson a cercetat şi a activat.

Claude Bernard a fost primul care a constatat existența unei analogii între funcţionarea maşinii cu aburi şi cea a organismelor vii care dispun de anumiţi parametrii organici care se mențin în jurul unor valori constante pentru a asigura o bună funcţionare a organismului: de exemplu, nivelul colesterolului sau nivelul de zahăr în sânge, sau temperatura corpului. Acest echilibru relativ constant poartă numele de homeostazie. Homeostazia este posibilă grație proceselor de autoreglare care determină menţinerea acelor parametrii le niveluri constante.

Norbert Wiener, în 1930, considerat părintele ciberneticii moderne, descoperă noțiunea de feed-back, ca un proces de retroacțiune ce are roulul de a menține stabilitatea sistemului, în condițiile în care acesta se îndepărtează de la parametrii normali de funcționare, adică în condiţiile în care apare un decalaj important între normele interne şi unele fenomene externe care amenință echilibrul sistemului. Noțiunea de normă, pune problema reglării sistemului în jurul unei valori stabile cu ajutorul feed-back-ului negativ care reprezintă baza autoreglării în cazul teoriei funcționării sistemelor.

Îndepărtarea de norma care reprezintă un risc major pentru menţinerea integrităţii sistemului, se explică prin feed-back-ul pozitiv.

Noțiunile cibernetice câştigă teren în domeniul psihologiei şi al explicării comportamentelor umane şi stârnesc interesul  lui Gregory Bateson ca antropolog.

În ceea ce priveşte noțiunea de normă în domeniul comportamentului uman putem vorbi de: norme personale, norme familiale şi norme sociale.

Autoreglarea apare în ceea ce priveşte normele biologice dar şi  raportată la cele psihologice.

Noi trebuie sa gestionăm perturbările care apar în mediul nostru de viață: atunci fie comportamentul nostru permite revenirea la normă, fie distanța față de normă se amplifică şi atunci vom crea o problemă.

Aceste concepții suscită interese din partea psihologiei, a psihoterapiei şi pe tărâmul comunicării crează premisele terapiei sistemice.

Descartes în faimosul sau «Discurs asupra metodei» postulează ideea, că nu vom putea cunoaşte complexitatea universului nostru dacă nu-i cunoaştem elementele constitutive.

Cibernetica şi teoria generală a sistemelor susține că: studiind fiecare element constitutiv al sistemului nu vom putea cunoaşte modul în care funcționează sistemul în integralitatea sa.

Întregul sistem tinde către respectarea unei norme de echilibru, ori pentru a înţelege comportamentul unuia dintre elementele sistemului, va trebui să-l raportăm la ansamblu, căci funcţionarea acestuia este controlată de anasmblu.

 

DIFERENŢELE DINTRE NIVELURILE LOGICE

În acest context Gregory Bateson acordă o importanță deosebită studiilor lui Bertrand Russell şi Alfred Withehead reunite în opera acestora, “Principia matematica”, publicată între 1910 şi 1913 în care explicau tipurile logice. Ei susțineau teza conform căreia atunci când avem de-a face cu elemente individuale care fac parte dintr-un anasamblu, atunci va trebui să separăm discursul care priveşte elementele individuale de cel care priveşte ansamblul de elemente. Dacă nu vom ține seama de această condiţie rezultatul raționamentelor va fi paradoxal.

Gregory Bateson aplică această teză la nivelul limbajului logic care este ierarhizat. De exemplu: nu putem considera individul X ca fiind comparabil cu omul în general. Sau enunțul lui Efimenide care era cretan şi care afirma: «toți cretanii sunt mincinoşi»; sau invitaţia la spontaneitate: «Fiți spontani».

 

DUBLA CONSTRÂNGERE

Acest moment al analizei tipurilor logice face trecerea spre dezvoltarea teoriei comunicării şi permite descoperirea şi explicarea «dublei constrângeri». În cadrul comunicării avem întotdeauna două elemente: un emițător şi un receptor, indispensabile pentru constituirea dublei constrângeri. Putem lua exemplul mamei care prin cuvinte spune copilului ei: «vino aici!», dar prin gesturi respinge copilul.

În această situație avem:

  1. Un mesaj de prim nivel: «vino aici!», o injoncțiune negativă primară.
  2. Un mesaj de al doilea nivel: o injoncțiune negativă secundară care o contrazice pe prima.
  3. O relație investită afectiv.
  4. Un eşec la nivelul situației de comunicare.
  5. O dificultate sau o imposibilitate de a ieşi din relație.

Gregory Bateson în lucrarea sa «Despre o ecologie a spiritului»,  explică efectul dublei constrângeri: «Presupunem că în fața unei situații de dublă constrângere orice individ observă cum capacitatea sa de a distinge tipurile logice se scufundă». Caracteristicile unei astfel de situații sunt următoarele:

  1. Subiectul este implicat într-o situație în care pentru el este vital să înţeleagă tipul de mesaj care îi este comunicat, pentru a putea răspunde într-o manieră potrivită.
  2. Subiectul este prins într-o situație în care celălalt emite două tipuri de mesaje care se contrazic între ele.
  3. Subiectul este incapabil să comenteze mesajele care îi sunt transmise înainte de a-l indentifica pe cel căruia trebuie să-i răspundă cu adevărat. El nu poate sa enunțe o propoziție metacomunicativă.

 

DESPRE O NOUĂ ABORDARE A SCHIZOFRENIEI

Gregory Bateson, D.D. Jackson, John Weakland, Jay Haley, au început primele cercetării clinice pe pacienţi schizofrenici şi au demonstrat că un pacient prins timp îndelungat într-un astfel de model de comunicare (“double bind”) poate dezvolta simptome psihotice.

Studiile explică cum dubla constrângere poate apare într-o situație familială şi pun în practică concepţia sistemică privind etiologia şi psihoterapia bolilor mintale.

Studiile ulterioare bazate pe teoria comunicării lansată de Gregory Bateson, au luat forma “Programului Bateson”, în cadrul căruia, clinicieni precum Haley, Weakland, Milton Erickson, utilizând şi tehnici de intervenţie paradoxală au fondat Institutul de Cercetări Mintale de la Palo Alto în 1959. În cadrul programului de cercetării au dezvoltat pe baza teoriei sistemic-strategice, tehnici de psihoterapie specifice, denumite şi terapii scurte.

 

SPIRITUL DE LA PALO ALTO

Teoria comunicării lansată de Gregory Bateson leagă individul de grupul social, într-o nouă viziune interacțională care schimbă complet concepția în ceea ce priveşte patologia psihică şi intervenţia pshoterapeutică.

Începând din acest moment istoric putem vorbi de două orientări importante terapeutice:

Teoria şi practica psihodinamică care acordă prioritate inconştientului individual, istoria personală având o cauzalitate lineară.

Teoria şi practica sistemică care acordă importanța perspectivei relaționale, informația fiind circulară şi sincronică.

Demersul în cadrul terapiilor scurte, sistemic-strategice este non-normativ și non-patologizant, comparativ cu normele care privesc clasificarea bolilor mintale. În cadrul acestui demers terapeutic, clinicianul nu caută să înţeleagă cauzele suferinţei ci modul în care aceasta funcţionează în prezent.

Thereza Garcia şi JJ. Wittezaele în lucrarea lor intitulată «În căutarea școlii de la Palo Alto» exprimau cu precizie specificitatea acestui demers terapeutic: «Unul dintre aspectele cele mai novatoare şi mai seducătoare ale terapiei scurte este cel legat de respectul față de celălalt în ceea ce prezintă diferit, lăsând pacientul să decidă asupra obiectivului de schimbare cu care doreşte să lucreze în psihoterapie.»

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Bateson, G., (1990), Vers une écologie de l’esprit, Tome1, Seuil;
  2. Bateson,G., (1991), Vers une écologie de l’esprit, Tome2, Seuil;
  3. Watzlawick, P., Nardone,G. (2000), Stratégie de la thérapie brève, Seuil;
  4. Wittezaele, Jj., Garcia, T., (2006), A la recherche de l’école de Palo Alto, Couleur Psy, Seuil;
  5. Watzlawick, P., Helmick Beavin, J., Jackson, D.D. (1972), Une logique de la communication, Seuil.