Al XX-lea Congres SNPCAR,

Băile Felix, 18-21.09.2019

Detalii privind
al XX-lea Congres SNPCAR: noutati, informatii, program, inregistrare, taxe, rezumate, cazare, sponsori, contact

A 42-a Conferinta Nationala de Neurologie − Psihiatrie si Profesiuni Asociate a Copilului si Adolescentului cu participare internationala


Examenul psihologic al copilului cu presupus abuz sexual. Proiecție și imagine corporală

Autor: Speranta Popescu

INTRODUCERE

Evaluarea psihologică a abuzului sexual la copil rămane un demers diagnostic dificil în contextul vârstei copilului, al vieții de familie care implică organizarea acesteia și o serie de aspecte legate de calitatea îngrijirii parentale precum și în legatură cu antecedentele privind dezvoltarea neuropsihică a copilului, a mecanismelor de apărare pe care acesta le dezvoltă într-o astfel de situație, implicând teama, rușinea, vinovăția. O serie de cercetări în acest sens au prezentat rezultate contradictorii [3]. O dezbatere teoretică a început încă din prima parte a secolului XX în câmpul psihanalizei între FREUD [6] și FERENCZI [7] privind natura reală sau fantasmatică a traumatismului sexual, iar concluziile acestora rămân contradictorii.

Problema diagnosticului privind realitatea abuzului a suscitat dezbateri serioase privind pericolul de a acorda încredere oarbă mărturisirilor copilului și în egală măsură părintelui sau tutorelui său [1]. Psihologi clinicieni francezi [2, 10] promovează și apără totodată ideea de a recurge la tehnicile proiective atunci când se face o expertiză psihologică pentru identificarea unei presupuse victime a unui abuz sexual și cu scopul de a întreprinde o intervenție psihoterapeutică. Argumentul major privind folosirea tehnicilor proiective ca instrumente de diagnostic constă în aceea că ele reduc apărările conștiente ale subiectului în cadrul unei expertize și stimulează un travaliu de simbolizare al evenimentului prin intermediul proiecției. Sunt cunoscute ca tehnici proiective în astfel situații clinice : lucrul cu povești, testele de desen, testul RORSCHACH, T.A.T.

MATERIALE ȘI METODE

Studiul de față a utilizat în cadrul unei expertize clinice efectuate într-un presupus abuz sexual, « Povestea furnicii», creata de ROYER [10] și validată ulterior de DE TYCHEY [2, 4] pentru a aprecia urmările suferinței corporale prin proiecția imaginii corporale pe care o realizează copilul.

Textul poveștii exploreză prin întrebările puse mai multe aspecte importante ale imaginii corporale. Această poveste (vezi anexa) face obiectul unei validări ulterioare [9].
Întrebarea 1 se referă la locul unde ajunge furnica pe corpul copilului și permite să se observe dacă diferențiază clar imaginea corporală în plan cognitiv, în sensul dat de Schilder [11] sau dacă este o investiție regresivă: (a) nivelul evoluat recurge la activitatea predominant cognitivă, furnica ajunge pe o extremitate a corpului, cap, față, mână, picior, braț; (b) nivelul regresiv este reprezentat de plimbarea furnicii pe ombilic, gură, fese, burtă, sex.
Întrebarea 2, implică referințe senzoriale bogate în cazul în care copilul este capabil să evoce în cursul călătoriei furnicii cel puțin două astfel de referințe. Criteriile privind referințele senzoriale sunt: VĂZUL (furnica se plimbă pe ochi, pleoape, ochelari); ATINGERE (furnica se plimbă pe unghii, păr, piele ); MIROS (furnica se plimbă pe nas ); GUST ( furnica se plimbă pe gură, buze, limbă); AUZ (furnica se plimbă pe urechi). Răspunsurile normative pentru intrarea și ieșirea furnicii sunt pentru cele trei orificii naturale: gură, nas, ureche. Răspunsurile regresive sunt raportate la orificii cu valență sexuală: ombilic, fese, sex.
Întrebările 4 și 5 se referă la amvelopa corporală și la capacitatea copilului de a integra ambivalența raportată la propriul corp și anume trăirile legate de plăcere/neplăcere. Se referă la evoluția imaginii inconștiente a corpului concepută de DOLTO [5] și anume la «imaginea erogenă», «locul unde se focalizează plăcerea sau neplăcerea erotică în relația cu celălalt».
Răspunsurile normative sunt legate de capacitatea copilului de a evoca deopotrivă lucruri frumoase și lucruri mai puțin frumoase.
Întrebarea 6 este legată de deznodământul poveștii. Răspunsul normativ este dat de capacitatea copilului de a imagina un deznodământ pozitiv în care cei doi protagoniști se separă, copilul și furnica. Răspunsul problematic va fi exprimat printr-un
deznodământ negativ (ex., moartea unuia dintre protagoniști) sau prin imposibilitatea de a imagina separarea celor doi.
CAZ CLINIC, SUBIECT: MARIA, 4 ANI.
Prezentare și comportament
Fetița s-a prezentat la cabinetul de psihologie însoțită de mama și bunica sa. Mama a asistat la examinarea psihologică a copilului și a participat la interviul clinic care s-a desfășurat înainte de examinarea psihologică propriu-zisă.
Fetița are aparența unui copil cu un fizic plăcut și o ținută relativ îngrijită. Este timidă la primul contact, dar în scurt timp se acomodează cu atmosfera cabinetului și acceptă sarcinile de lucru și de joc propuse de către examinator. Răspunde la întrebări cu oarecare reținere, tonul vocii este uneori șoptit, dar se antrenează în sarcinile de joc folosind cele două păpuși cu care a venit de acasă și este foarte comunicativă în exprimarea non-verbală (gesturi, mimică, acțiune). Susține privirea examinatorului și colaboreză cerând ajutorul pentru anumite secvențe de joc.
Date rezultate în urma interviului clinic cu mama
Interviul clinic a avut loc separat cu mama fetiței care a declarat că motivul cererii de examinare psihologică este datorat suspiciunilor legate de comportamentul tatălui față de fetiță pe care îl incriminează că a abuzat sexual de minoră. Descrie în acest sens o serie de comportamente ale fetiței care indică preocupări legate de zona genitală cum ar fi: dorința de a introduce jucării în zona genitală, atingerea cu mâna a acelei zone, imitarea unor gesturi cu caracter sexual. Mama a observat aceste preocupări începând cu aproximativ 3 saptămani în urmă, fetița fiind lăsată de câteva ori în grija tatălui care i-a făcut baie și deasemeni au dormit deseori împreună.
Din declarațiile mamei rezultă că a născut copilul prematur la 36 de săptamani. A avut o dezvoltare neuropsihomotorie normală în primul an de viață, după care o perioadă de câteva luni a urmat o încetinire a ritmului de creștere și dezvoltare a cărei cauză o consideră datorată oboselii pe care o acumulase ocupându-se singură de copil și relatând că soțul nu participă deloc la îngrijirea copilului sau la îndeplinirea unor sarcini menajere. Mama continuă și în prezent să alăpteze fetița la sân pe timpul nopții. Nu a înscris-o la grădiniță și se ocupă personal de aplicarea unor sarcini educative din Programul MONTESSORI la domiciliu. Își asumă unele comportamente irascibile față de copil pe care le pune tot pe seama suprasolicitării casnice. În prezent se află în divorț cu soțul care a intentat această acțiune.
De asemenea în încheierea interviului mama descrie ca simptome apărute în comportamentul fetiței: enurezis și somn agitat cu treziri frecvente, ea fiind acum cea care doarme cu copilul.
În ceea ce privesc faptele legate de presupuse atingeri sau abuzuri sexuale copilul nu descrie în cuvinte astfel de situații, iar din relatările mamei, aceasta indică faptul că nici ei nu i-a povestit în cuvinte astfel de lucruri, dar a prezentat gesturi și preocupări cu conotație sexuală.
Evaluarea inteligenței
Subiectului, ținând cont de vârsta cronologică, i s-au aplicat probe simple de concentrare a atenției, de denominare a unor obiecte și situații, care să aducă clarificări în ceea ce privește dezvoltarea inteligenței și s-au constatat următoarele: nivelul intelectual global nu este deficitar și corespunde vârstei, copilul prezintă aptitudini de înțelegere a situațiilor simple.
În plan verbal stăpânește un limbaj funcțional adecvat, folosind cuvinte potrivite pentru situațiile pe care le descrie în cursul examinarii. Asociază corect numele obiectelor sau situațiilor după itemii care sunt prezentați.
Este important de indicat că subiectul rezolvă sarcinile de joc sau povestit fără a fi anxios, sau neatent, doar spre sfârșitul examinării apare o oarecare nerăbdare și nevoie de mișcare ca și de explorare a mediului din cabinet ceea ce corespunde emoțional și comportamental vârstei subiectului. Funcționarea psihică
Subiectului i s-au aplicat următoarele probe și teste psihologice: C.A.T. (Children Apperception Test), Povestea Furnicii: Royer[10], De Tychey [4], Jocul de rol.
În cadrul Testului C.A.T. se sintetizează aceste rezultate decodificate la următorele planșe: Planșa 9 « Iepurașul stă în pătuț. Mama lui a plecat acasă la ea. L-au lăsat singur. Mama l-a tras de păr și de ureche, a rămas cu tatăl lui. », sentimente și idei de abandon în contextul unei figuri materne agresive.
Planșa 5, « Ursuleții sunt singuri. Părinții s-au dus la Sinaia », aceleași reprezentări legate de abandon față de figurile parentale. Planșa 1, «Puișorii asteaptă pe mama lor.» Poziție orală nesatisfăcută.
Concluzie: figuri parentale insecurizante asociate cu reprezentări și afecte legate de abandon.
Povestea furnicii: a fost folosită în cercetare pentru situații legate de presupuse abuzuri sexuale asupra copiilor ,Revue quebecoise de Psychologie, 39/1, 128-143, 2010,[9]. Subiectului i s-a spus povestea Furnicii care se întâlnește cu fetița adormită la poalele unui copac în pădure și începe să o cerceteze mergând pe corpul ei. Subiectul a răspuns la urmatoarele întrebări:
1. Pe care parte a corpului se urcă furnica ?
R : Pe mânuță.
2. Ce vede furnica ?
R : o vede pe fetiță.
3. Furnica vede un orificiu, intră prin el, pe unde crezi că a intrat?
R : prin ureche.
4. Ce a văzut furnica călătorind prin corpul fetiței ?
R: A văzut mâncare din burtică și a mai văzut o piscină.
5. I-a plăcut furnicii călătoria ?
R: da i-a plăcut.
6. Cum se termină povestea?
R: F urnica pleacă și fetița rămâne în pădure, nu se mai întoarce acasă niciodată. Rămâne acolo cu mama ei. Ba nu și furnica se întoarce și rămâne cu ele, este prietena lor.

Concluzie: subiectul face o descriere evoluată a traseului furnicii fără a avea referințe regresive legate de corporalitate, are o bună percepție a diferențierii interior (corporalitate) /exterior. Referințele senzoriale raportate la vârstă sunt bogate în semnificații. Atingerile corporale nu sunt percepute ca neplăcute. Răspunsul la întrebarea 6 rămâne semnificativ prin nevoia exprimată de securizare, descrisă prin neputința de a se separa de protagonista poveștii, furnica și adăugarea personajului matern ca element de securitate (posibilă nevoie nesatisfăcută), reîntoarcerea acasă fiind imposibilă. Căminul familial este proiectat ca obiect al angoasei.
Jocul de rol: fetiței i s-a propus un joc cu păpușa în care ea are rolul tatălui, ”Daddy”, iar păpușa este Maria (subiectul însuși). Acceptă cu plăcere jocul și imaginează situația în care doarme cu tatăl: dezbracă păpușa, insistă pe scoaterea chiloțeilor și atinge repetat cu mâna zona genitală a păpușii spunând căașa face Daddy când o pregătește de culcare. O altă situație de joc este aceea de la baie când tata după ce o scoate din cadă insistă cu prosopul în zona genitală a păpușii. Jocul se încheie îmbrăcând din nou păpușa.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Nivelul intelectual global al subiectului nu este deficitar și raportat la vârstă prezintă aptitudini generale de înțelegere a situațiilor simple.
Subiectul nu prezintă tendințe accentuate la confabulații și ținând cont de vârstă apelul la imaginar este coerent cu posibile deformări care nu au aceeași dimensiune simbolică ca la adult. Nu face confuzii identitare și reușește să reunifice și să diferențieze în același timp fantasma de realitate.
Faptele presupuse a fi consumate și legate de un abuz sexual intrafamilial se înscriu într-un context conflictual al cuplului parental.
Pe fondul acestor disfuncții parentale subiectul proiectează în cadrul probelor și testelor administrate angoasa de separare, atașament nesigur și ambivalent față de figurile parentale și afecte legate de reprezentări cu conținut de abandon.
Ținând cont de situația tensionată de descompunere familială aflată în curs se recomandă suport psihoterapeutic atât pentru copil cât și pentru cuplul parental.
În ceea ce privește presupusul abuz sexual al copilului, rezultatele examenului psihologic efectuat reprezintă o componentă a unei expertize medico- psihologice mai ample care poate conduce la concluzii și măsuri în consecință.
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Studiul de față și-a propus să prezinte un model de lucru privind psihodiagnoza clinică a copilului cu
presupus abuz sexual prin posibilitatea de a proiecta suferința la nivelul imaginii corporale. Lectura calitativă a povestirilor inițiate de copii într-un astfel de context traumatic poate să confirme gravitatea unui abuz.
Propunerea unor tehnici proiective în cadrul examenului psihologic reprezintă o situație de mediere în comunicare care poate fi calificată ca o situație de joc [8]. Astfel prin intermediul unui astfel de joc copilul va experimenta relațiile sale cu mediul reproducând o parte din cele pe care le trăiește în mod cotidian și va figura în mod metaforic aspecte ale funcționării psihice care aparțin realității interne ca și celei externe .
ANEXA
Textul : Povestea furnicii [9]
Un băiat sau o fetiță, a adormit într-o zi în iarbă într-o poieniță. Dar iată o furnică se apropie de copil și se întreabă : « Ce-o mai fi și asta ? » și cum era foarte c urioasă a început să exploreze corpul copilului urcându-se pe el (ea).
1. Pe ce parte a corpului se urcă furnica ?
2. Î ncepând de acolo se plimbă peste tot. Pe unde crezi că se plimbă și ce vede ?
3. A poi furnica vede o mică gaură și este curioasă să vadă ce este înăuntru.
Ce gaură era ?
Intră și se plimbă prin corpul copilului.
Ce vede ea ?
Și apoi în sfârșit iese, pe unde ?
4. Furnica a văzut multe în călătoria ei. Crezi că a vă zut lucruri frumose sau urâte?
Ce era frumos?
Ce era urât ?
5. Ce a simțit copilul când furnica l-a vizitat ?
I-a plăcut ?
I-a făcut rău?
6. Cum crezi că se termină povestea ?

BIBLIOGRAFIE:
1. Chabert , D., Chauvin, A., Devenir mère après avoir étéabusé sexuellement en enfance , 2005, Neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence, 53(1-2), p.62-70
2. De Tychey, C., Test des contes en Clinique infantile , 2010, Paris, France:In Press
3. De Tychey, C. Laurent, M., Lighezzolo-Alnot, J., Garnier, et Vandelet E., Prevalence of sexual abuse in childhood : some critical methodological refl ections , 2015, Journal of Child Sexual Abuse 24(4), P.401-411
4. De Tychey, C., Comparative genetic approach to the study of body image of children from 4 to 14 years of age using the fairy tale of the ant , 1993, Perceptual and Motors skills , 76(3s), p. 1179-1189
5. Dolto, F., L’Image inconsciente du corps, 1984, Paris, France, Seuil
6. Freud, S., Pour produire le narcissisme . Œuvres complètes, 1914, Paris, France, P.U.F.
7. Ferenczi, S., Confusion de langue entre les adultes et l’enfant, le langage de la tendresse et de la passion , 1932, Congres International de la Psychanalyse de Wiesbaden, septembre
8. Roman P., Les epreuves psychologiques dans l’éxamen psychologiques, 2016, p.39-42, DUNOD
9. Revue québecoise de psychologie , 2018, 39(1), p.129-143
10. Royer, J., Le Test des contes : exploration de l’aff ectivité de l’enfant, 1978, Paris, France EAP 11. Schilder, P., L’Image du corps ,1935, Paris, Gallimard