Al XX-lea Congres SNPCAR,

Băile Felix, 18-21.09.2019

Detalii privind
al XX-lea Congres SNPCAR: noutati, informatii, program, inregistrare, taxe, rezumate, cazare, sponsori, contact

A 42-a Conferinta Nationala de Neurologie − Psihiatrie si Profesiuni Asociate a Copilului si Adolescentului cu participare internationala


Impactul inteligenței emoționale și a distresului în medicina legală

Autor: Lavinia Hogea Laura Nussbaum Luminița Ageu Iulia Bianca Micu Șerbu Adriana Cojocaru Viorel Lupu

REZUMAT
Prezenta lucrare are ca scop problematica empatiei și distresului emoțional în Medicina Legală. Studiul a fost efectuat pe un lot de 30 de persoane cu vârste cuprinse între 36 și 60 ani, având o vechime în muncă între 10 și 40 ani, experți medico-legali. Pentru culegerea datelor s-au folosit chestionarele Profi le of Aff ective Distress (PDA) și Scala Inteligenței Emoționale (SEI). Rezultatele obținute arată că nu există diferențe semnifi cative între loturi, privind vechimea în muncă, atât pentru scala de distres emoțional cât și pentru scala empatie. Cuvinte cheie: distres, inteligență emoționala, medicină legală, empatie

INTRODUCERE
Clinica și patologia medico-legală sunt cele două discipline medicale de vârf în care medicii primesc adesea informații agonizante și traumatizante din punct de vedere psihologic, informații de primă mână, sub forma unor rezultate istorice, de examinare și investigație. Aceștia nu primesc informațiile într-un mod ad-hoc (cum se întamplă în cazul medicilor departamentului de urgență), ci într-un mod continuu în fiecare zi, pe toată perioada activă din cariera lor.
Implicațiile acestora pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra sănătății psihologice a medicului, precum și a mecanismelor de apărare din modul de gândire al doctorului și a implicațiilor asupra personalității și comportamentului medicului, au fost foarte slab cercetate. În cazul în care medicul nu își folosește înțelepciunea și experiența dobândită de-a lungul anilor pentru a face
față distresului, el poate fi copleșit de situație iar opinia lui devine subiectivă, părtinitoare. Labilitatea emoțională a unui medic îl poate conduce pe acesta pe unele căi neprofesionale.
MATERIAL ȘI METODE
Studiul a fost efectuat pe un lot de 30 de persoane cu vârste cuprinse între 36 și 60 ani, având o vechime în muncă între 10 și 40 ani, experți medico-legali ce profesează pe teritoriul României, respectiv București, Craiova, Cluj și Târgu Mureș. Media de vârstă a lotului de subiecți este de 48 ani, dintre aceștia un număr de 12 este reprezentat de sexul feminin, restul de 18 subiecți fiind de sex masculin. Subiecții participanți la acest studiu au fost rugați să completeze două chestionare Profile of Affective Distress (PDA) și Scala Inteligenței Emoționale (SEI), semnând în prealabil un consimțământ de includere în studiu.
Scala distresului afectiv este un instrument elaborat în scopul evaluării dimensiunii subiective a emoţiilor negative funcţionale, emoţiilor negative disfuncţionale și emoţiilor pozitive [2]. Scala inteligenței emoționale cuprinde 4 subscale: evaluarea emoțiilor (EvE); reglarea emoțiilor personale (REP); reglarea emoțiilor celorlalți (REC) și utilizarea emoțiilor (UE) [3, 4].

REZULTATE
Din Figura 1 se observă că între cele două variabile există o legătură slabă; doar un procent de 7,7 din emoțiile pozitive au o influență asupra reglării emoțiilor personale.

Din reprezentarea grafică de mai jos (Figura 2) reiese că între cele două variabile există o legătură slabă, mai exact 4% din emoțiile pozitive influențează reglarea emoțiilor celorlalți.

Testand relatia emotii negative=reglarea emotiilor personale putem observa că există o legătură slabă, doar 6,6% din emoțiile negative își pun amprenta pe reglarea emoțiilor personale (Figura 3).

Ca și în cazul de mai sus, s-a demonstrat că emoțiile negative au doar o ușoară influență asupra reglării emoțiilor celorlalți, exprimată printr-un procent de 1% (Figura 4).


Pentru intervalul de vechime în muncă 10-20 ani s-a obținut un coeficient de corelație egal cu 0.229, ceea ce sugerează că între variabile există o corelație directă, moderat spre slabă (Tabel I).

Valoarea Sig. corespunzătoare este egală cu 0.499 > 0.05, lucru ce evidențiază că s-a obținut un coeficient de corelație nesemnificativ; între cele două există o corelație nesemnificativă, altfel spus între vechimea în muncă din intervalul 10-20 ani și scorul total PDA există o corelație directă, moderat spre slabă. Pentru intervalul de vechime în muncă 20-30 ani, s-a obținut un coeficient de corelație -0.429, ceea ce indică faptul că între variabile există o corelație
inversă, moderat spre slabă (Tabel II).

Valoarea Sig. este egală cu 0.097 < 0.05, lucru ce arată că s-a obținut un coeficient de corelație nesemnificativ, între cele două există o corelație nesemnificativă. În concluzie, între vechimea în muncă din intervalul 20-30 ani și scorul total PDA există o corelație inversă, moderat spre slabă. În cazul grupului subiecților cu vechimea în muncă de 30-40 ani, a rezultat un coeficient de corelație egal cu 0.749, ceea ce sugerează că între variabile există o corelație directă, moderat spre puternică (Tabel III).

Valoarea Sig. este de 0.461 > 0.05 ceea ce semnifica un coeficient de corelație nesemnificativ, între cele două există o corelație nesemnificativă. Altfel spus, între vechimea în muncă pentru intervalul 30-40 ani și scorul total PDA există o corelație directă, moderat spre puternică. În urma rezultatelor statistice, luând în considerare cele trei intervale de vechime în muncă și scorul total PDA, putem afirma că nu exista nicio corelație între cele două. Coeficientul de corelație obținut este egal cu 0.080, iar valoarea lui Sig. este egal cu 0.815 > 0.05, lucru ce evidențiază că s-a obținut un coeficient de corelație nesemnificativ; între vechimea în muncă pentru grupa 10-20 ani și scorul IE există o corelație directă, dar foarte slabă (Tabel IV).

În cazul de față s-a obținut un coeficient de corelație egal cu 0.687, valoarea lui Sig este 0.003 < 0.05, fapt ce arată o legătură semnificativă între cele două; între vechimea în muncă pentru grupa 20-30 ani și scorul total IE există o corelație directă și moderată ( Tabel V).

Coeficientul de corelație este de 0.984, valoarea lui Sig. fiind de 0.114 > 0.05, arătând o legătură nesemnificativă; între vechimea în muncă pentru grupa 30-40 ani și scorul total IE există o corelație directă, puternică (Tabel VI).

În urma rezultatelor statistice, luând în considerare cele trei intervale de vechime în muncă și scorul total IE, putem afirma că rezultatul este unul neconcludent, deoarece s-a obținut un coeficient de corelație semnificativ doar în intervalul 20-30 ani de vechime în muncă. În urma testului Levene observăm că nu există diferențe semnificative privind reglarea emoțiilor celorlalți pentru cele două genuri: masculin și feminin. În concluzie, putem afirma că ambele genuri au același coeficient de empatie, între ele neexistând diferențe.

DISCUȚII
Studiile arată că sindromul burnout este prezent la mai mult de jumătate din medici. Acest lucru afectează eficiența profesională și starea de bine a doctorului, ceea ce determină dezvoltarea unor mecanisme disfuncționale de apărare, cum ar fi distanțarea de sarcinile profesionale și atitudinea negativă față de munca sa.
În majoritatea studiilor experimentale, distresul și sindromul burnout se corelează negativ cu inteligența emoțională, respectiv empatia, ceea ce denotă că medicii legiști cu nivel înalt de burnout sunt mai puțin abili în aprecierea și exprimarea constructivă a trăirilor emoționale proprii și în relaționare cu alții; asta demonstrează ineficiență în gestionarea și utilizarea pozitivă a emoțiilor în soluționarea situațiilor problemă. Psihologii ce au încercat să facă o corelație între distres-burnout au ajuns la concluzia că dinte toți factorii de distres (volumul de muncă, timpul redus, colegii slab motivați), unul dintre cei mai severi factori este reprezentat de lipsa de personal.

CONCLUZII
Analizând literatura de specialitate, cât și rezultatele studiului actual, s-a ajuns la concluzia că vechimea în muncă nu are influență asupra scorului total PDA, respectiv distresul.
Aceleași rezultate pentru primul și ultimul interval de vârstă s-au înregistrat și în cazul influenței asupra IE, respectiv empatiei, excepție făcând intervalul 20-30 ani vechime în muncă unde coeficientul de corelație este semnificativ, direct.
Din rezultatele studiului actual reiese că vârsta influențează în mod pozitiv inteligența emoțională, respectiv empatia și în mod negativ distresul. Studiul actual poate furniza date folositoare pentru unele lucrări experimentale viitoare. O perspectivă de viitor poate reprezenta analizarea corelațiilor dintre multiplele variabile existente în lucrare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Maria Diaconescu, Th e Concept of Empathy in Philosophy and Psychotherapy. Universitatea Babeș –Bolyai Cluj,2008,105-115.
2. Peter Nilsson, Empathy and Emotions. On Th e Notion of Empathy as Emotional Sharing. Ůmea Studies in Philosophy 7, Gunnar Andersson, Ingvar Johansson and Sten Lindstrom eds., Department of Philosophy and Linguistic, Umea Unversity, Sweden, 2003.
3. Nussbaum LA, Hogea LM, Andreescu NI, Grădinaru RC, Puiu M, Todica A. Th e Prognostic and Clinical Signifi cance of Neuroimagistic and Neurobiological Vulnerability Markers in Correlation with the Molecular Pharmacogenetic Testing in Psychoses and Ultra High-Risk Categories, Rom J Morphol Embryol, 2016, 57(3): 959-967.
4. Nussbaum L, Gradinaru R, Andreescu N, Dumitrascu V, Tudor A, Suciu L, Stefanescu R, Puiu M. Th e Response to Atypical Antipsychotic Drugs in Correlation with the CYP2D6 Genotype: Clinical Implications and Perspectives, Farmacia, 2014, 62(6): 1191-1201.
5. Nussbaum L, Hogea LM, Călina D, Andreescu N, Grădinaru R, Ștefănescu R, Puiu M. Modern Treatment Approaches in Psychoses. Pharmacogenetic, Neuroimagistic and Clinical Implications, Farmacia, 2017, 65(1), 75-81.
6. Dymond R, A scale for the measurement of empathic ability. J Consult Psychol, 1949, 13:127-133.
7. Delia Battin, Book review on ”Psychoanalytic Empathy”, by Stefano Bolognini, Journal of the American Psychoanalitic Association,2005, vol. 53,1010-1014 .
8. Maibom H.L., Empathy: Philosophical and Psychological Perspectives, edited by Amy Coplan and Peter Goldie, 2014, 123491.
9. Shirom A., Job-related burnout: A review, în J.C.Quick, L.E.Tetrick (eds.), Handbook of Occupational Health Psychology, American Psychological Association, Washigton, DC., 2009.
10. Timar B, Popescu S, Timar R, Baderca F, Duica B, Vlad M, Levai C, Balinisteanu B, Simu M. Th e usefulness of quantifying intraepidermal nerve fi bers density in the diagnostic of diabetic peripheral neuropathy: a cross-sectional study. Diabetol Metab Syndr, 2016, 8:31.
11. Timar B, Timar R, Gaita L, Oancea C, Levai C, Lungeanu D. Th e impact of diabetic neuropathy on balance and on the risk of falls in patients with type 2 diabetes mellitus: a cross-sectional study. PLoS One, 2016, 11(4): e0154654.
12. Nussbaum LA, Dumitrascu V, Tudor A, Gradinaru R, Andreescu N, Puiu M. Molecular Study of Weight Gain Related to Atypical Antipsychotics: Clinical Implications of the CYP2D6 Genotype, Rom J of Morphol Embryol, 2014, 55(3): 877-884.
13. Nussbaum L, Andreescu N, Hogea LM, Muntean C, Ștefănescu R, Puiu M. Pharmacological and Clinical Aspects of Effi cacy, Safety and Tolerability of Atypical Antipsychotic Medication in Child and Adolescent Patients with Schizophrenia and Bipolar Disorders, Farmacia, 2016, 64(6): 868-875.
14. Andreescu N, Nussbaum L, Hogea LM, Grădinaru R, Muntean C, Ștefănescu R, Puiu M. Antipsychotic Treatment Emergent Adverse Events in Correlation with the Pharmacogenetic Testing and Drug Interactions in Children and Adolescents with Schizophrenia and Bipolar Disorder, Farmacia, 2016, 64(5): 736-744.
15. Stevanovic D, Bagheri Z, Atilola O, Vostanis P, Stupar D, Moreira P, Franic T, Davidovic N, Knez R, Niksic A, Dodig-Curkovic K, Avicenna M, Multazam Noor I, Nussbaum L, Deljkovic A, Aziz Th abet A, Petrov P, Ubalde D, Monteiro LA, Ribas R. Cross-cultural Measurement Invariance of the Revised Child Anxiety and Depression Scale Across 11 World-Wide Societies, Epidemiology and Psychiatric Sciences, 2016, pp 1-11, DOI: 10.1017/ S204579601600038X, ISSN 2045-7979.
16. Opriș, D., Macavei, B., Th e profi le of emotional distress; norms for the romanian population. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies,8,2007, 139- 158.
17. Brodsky S.L., Wilson J. K., Empathy in forensic evaluations: a systematic reconsideration, 2013, 192-202.
18. Ansoleaga E., Urra M., Eff ects of psychosocial risk at work on mental health of the forensic medical service offi cials in Chile, 2015, 427-34.
19. Nussbaum LA, Andreescu N, Nussbaum L, Gradinaru R, Puiu M. Ethical Issues Related to Early Intervention in Children and Adolescents with Ultra High Risk for Psychosis: Clinical Implications and Future Perspectives, Rev Rom Bioet, 2014, 12(3): 64-81.
20. Hogea LM, Hogea BG, Nussbaum LA, Chiriac VD, Grigoras ML, Andor BC, Levai CM, Bredicean AC. Health-Related Quality Of Life In Patients With Hallux Valgus, Rom J Morphol Embryol, 2017, 58(1): 175-179.
21. Nussbaum LA, Ogodescu A, Hogea LM, Nussbaum L, Zetu I. Risk Factors and Resilience in the Off spring of Psychotic Parents. Rev Cercet Interv So, 2017, 56 (1):114-122.