IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


IMPLICAREA ELEMENTELOR DE TERAPIE ŞI GRAFOTERAPIE ÎN TRATAMENTUL COPILULUI

Autor: Maria Dorina Paşca

Rezumat:

Scop: Comunicarea de faţă îşi propune a aduce în discuţie complexitatea pacientului copil din punct de vedere al particularităţilor sale de vârstă, cât şi necesitatea implementării elementelor de psihoterapie (în cazul nostru, grafoterapia) alături de tratamentul medicamentos cerut de diagnosticul medical.
Materiale şi metode: În contextul scopului enunţat, prezenţa şi aplicarea elementelor de grafoterapie în tratamentul pacientului copil, reprezintă nu numai semnul complex al terapiei, cât şi implementarea unei noi atitudini comportamental-profesionale a medicului şi psihologului/psihoterapeutului în rezolvarea situaţiei problemă creată. Grafoterapia aplicată la copil ajută la înlăturarea unor aspecte negative ale dezvoltării permiţând valorifi carea potenţialului acestuia, urmărind de asemenea precizia şi siguranţa mişcărilor ce au un efect pozitiv pe direcţia maturizării personalităţii, mai ales în stadiul de evoluţie.
Rezultate: O asemenea formulă de structură terapeutică este benefi că, grafoterapia fi ind utilizată la copil în cazuri de: probleme afective, difi cultăţi de comunicare, nesiguranţă cât şi diferite forme de anxietate, eliminând în timp carenţele atitudinal-comportamentale apărute la un moment dat.
Concluzii: Aplicarea şi implicarea elementelor de grafoterapie în tratamentul copilului reprezintă în acest context o rezultantă a muncii în echipă – medic specialist – psihoterapeut, fi ind totodată şi o modalitate efi cientă de recuperare psiho- medicală a pacientului, subliniindu-se astfel, complexitatea actului terapeutic sub toate aspectele sale.

 


 

Se cunoaşte faptul că atât asupra adultului cât şi a copilului, se poate interveni terapeutic, important fi ind ca aceasta să fi e făcută în strânsă legătură atât cu medicul cât şi cu psihologul. În cazul nostru, celor doi li se mai adaugă şi grafologul venit a acorda sprijin mai ales în recuperarea unor carenţe de cunoaştere a unor abilităţi de bază. Important este a se acţiona asupra originilor problemelor existente, eliminând cauzele şi reeducând personalitatea.

Grafologul poate colabora cu terapeutul putându- i oferi sfaturi, dar şi descoperind potenţialul per- 1 M.D. Social Sciences UMF Târgu Mureş Correspondence address: Maria Dorina Paşca University of Medicine and Pharmacy, Târgu Mureş soanei afl ate în difi cultate sau oportunitatea unui tratament. Aşa cum amintea H. Ploog “grafologul poate oferi unele indicaţii înaintea începerii tratamentului, poate sugera unele modalităţi de intervenţie şi indica posibilităţile de reuşită ale acestora.” Este de reţinut faptul că, reuşita sau eşecul terapiei pot fi determinate la timp, iar analiza grafologică depistează existenţa senzaţiei de boală sau suferinţă, indicând unele scheme de comportament neadecvate, sau putând a diagnostica o viziune deformată asupra realităţii. În cazul însănătoşirii, deci şi a reuşitei terapeutice, scrisul devine mai amplu şi cald, difi cultăţile în conturarea literelor şi rigiditatea formelor dispar, iar dinamica pulsiunilor revine la normal.

Din întregul noian de definiţii, aprecieri şi luări de poziţii legate de grafoterapie ne-am oprit asupra celei date de A.M.Cobbaert (1961) care punctează faptul că aceasta dă rezultate bune mai ales în stadiul evolutiv (copii) ţinând cont şi de analiza scrisului părinţilor. Aplicată la copii, grafoterapia ajută la înlăturarea unor aspecte negative şi permite valorifi carea potenţialului acestora. În acelaşi context, grafoterapia rezolvă problemele psihologice ale copiilor, care au legătură directă sau indirectă cu scrisul, fără a fi autovindecătoare pentru alte situaţii terapeutice.

În cazul aplicării grafoterapiei e necesar a cunoaşte tehnicile specifi ce de aplicare pe care le identifica R.Olivaux (1957) şi anume:

— primele exerciţii au ca scop stăpânirea şi controlul vitezei

— următoarele exerciţii utilizează o serie de forme care ajută propriu zis la conturarea scrisului (linii curbe, ghirlande, ghirlande sub formă de 8, linioare şi cerculeţe, ca în timp să se ajungă la scrierea literelor)

— să se facă un exerciţiu minim de scrierea câtorva rânduri, zilnic

Să nu uităm faptul că trebuie să intervenim în a menţine echilibrul copilului, canalizând toate aspectele pozitive ale personalităţii acestuia şi ajutându- l să depăşească difi cultăţile.

Tot după R. Olivaux (1957) acţiunea terapeutică a grafologului constă în:

a) decondiţionare

b) destindere (revenirea la gesturile copilului care învaţă să scrie, la simplitate)

c) disciplinarea (exerciţiile trebuiesc efectuate zilnic, la aceeaşi oră timp de 10 minute fiind percepute ca un moment de destindere

d) atenţie şi concentrare, dar fără tensiune

e) recondiţionare (aportul unor elemente bine structurate ce permit reconstituirea scrisului pe noi baze).

Este interesantă viziunea lui M.E. Echevarria (1984) care recomandă copiilor să scrie câte o pagină dimineaţa şi una după amiază, cu posibilitatea de a fi la aceeaşi oră, datând şi semnând de fi ecare dată, paginile scrise. Aceste acţiuni induc disciplinarea, ajungând prin avansarea în scris să utilizeze şi fraze stimul. Grafoterapia se poate implica şi este utilă şi în tratarea copiilor cu probleme de comportament cât şi cu probleme în însuşirea cunoştinţelor. Nu lipsită de importanţă este şi remarca lui R.Resten (1949) care acordă credit grafoterapeutului în anumite cazuri patologice, inventariindu-şi intervenţiile sub forma descrisă în tabelul de mai jos.

Aplicată cu multă atenţie şi profesionalism, grafoterapia ajută copilul să se simtă în centrul atenţiei lucrând cu calm şi destindere, acţionând pozitiv asupra întregului script pe care-l execută. Din punct de vedere educativ: autodisciplina, punctualitatea şi caracterul constant al acţiunii, au efecte benefi ce asupra copilului. De asemenea, precizia şi siguranţa mişcărilor au un efect pozitiv pe direcţia maturizării personalităţii, mai ales în stadiul evoluţiei.

Conchidem, subliniind că grafoterapia este mult utilizată cu rezultate terapeutice benefi ce în cazuri de:

—probleme afective

—dificultăţi de concentrare

Caracteristici prezente în scris Corecţii necesar de efectuat
Viteză = scris rapid, lent, agitat Viteză medie = 150 litere pe minut
Apăsare = puternică, slabă, neregulată Apăsare uniformă şi puternică
Dimensiune = foarte mare, dilatată sau mică, disproporţionată,
zona inferioară pre mare sau redusă, linii prea scurte sau lungi,
inegale
Litere cu dimensiune medie şi bine proporţionate,
litere mari depăşind cu 2,5 dimensiunea literelor mici
Continuitate = prea legat, despărţit, instabil, prea monoton,
în salturi, neterminat
Pe grupuri, ritmat, echilibru între legături şi întreruperi
Înclinaţie = progresiv, regresiv, alternanţă între unul şi altul Înclinaţie medie de 45˚ de la orizontală
Forma = artifi cial, complicat, prea unghiular, prea rotund,
ghirlandă
Simplă şi clară
Bară la „t” = variabilă, absentă, spre stânga, prea dreaptă,
deasupra, dreaptă
Regulată, scurtă, în relief
„o”, „e”, „ă” = prea deschise, prea închise,
deschise în partea de jos, inelate
Închise sau puţin deschise
Marginea din stânga = inegală, se măreşte sau
se micşorează progresiv
Egală şi regulată
Punctuaţia = semne imprecise, înainte sau după
literă, prea sus, prea jos
Precisă, la o înălţime rezonabilă şi exact deasupra literei
Manifestări ale suferinţei = tensiune, întreruperi,
tremur, litere lipsă
Corectare; în cazul tremurului corectarea nu este posibilă

— nesiguranţă

— diferite forme de anxietate

— ţinând cont de relaţia privilegiată cu terapeutul şi integrarea într-un grup, toate având efecte benefi ce.

În acest context, atât medicul psihiatru şi nu numai, cât şi psihologul/psihoterapeutul formând o echipă, pot interveni în compartimentele amintite anterior astfel încât, clientul să se poată bucura de întreaga atenţie de specialitate acordată la un moment dat de cei în drept.

Chiar dacă acum grafoterapia îşi reîncepe drumul în structura psihoterapeutică, important pentru medic şi psiholog sunt deschiderea spre nou cât şi acceptarea schimbării în folosul pacientului, privind astfel complexitatea terapiei aplicate pornind, de ce nu, tocmai de la… scris.

BIBLIOGRAFIE / BIBLIOGRAPHY

1. Ajuriagurra J.; Auzias, M; Denner, A (1980) – Scrisul copilului. Evoluţia scrisului şi dificultăţile sale, Ed. Didactică şi Pedagogică-Bucureşti

2. Aşgian, B (2002) – Ce ştim despre dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copiilor noştri, Ed. Ardealul – Tg. Mureş

3. Athanasiu, A (1970) – Scris şi personalitate, Ed. Ştiinţifi că- Bucureşti

4. Athanasiu, A (1996) – Tratat de grafologie, Ed. Humanitas- Bucureşti

5. Bonchiş, E (2003) – Psihologia desenului copilului, Ed. Universităţii din Oradea-Oradea

6. Bonchiş, E(2004) – Psihologia copilului, Ed.Universităţii Oradea-Oradea

7. Enăchescu, C-tin (1975) – Expresia plastică a personalităţii, Ed. Ştiinţifi că, Bucureşti

8. Gille-Maisani, J. Ch (1978) – Psychologie de l’ecriture- Payot-Paris

9. Munteanu, A. (2003) – Psihologia copilului şi a adolescentului, Ed.Augusta-Timişoara

10. Morand de Jouff rey, P (1998) – Psihologia copilului-Ed. Teora-Bucureşti

11. Paşca M. D. (2006) – Cunoaşterea copilului din perspectiva scrisului, Ed. Ardealul-Tg-Mureş

12. Pecora, E (1992) – Th e child welfare challenge, Aldine de Gruyter, New York

 

Adresa de corespondenta:
Maria Dorina Paşca Universitatea de Medicină şi Farmacie, Târgu Mureş