IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


PROF. DR. OCTAVIAN PAVEL 1925 – 1988

Autor: Viorel Ghiran

Viorel Ghiran

Pe cât de scurtă, pe atât de bogată şi prodigioasă în împliniri, în semnifi caţii calitative pentru învăţământul medical clujean şi pentru istoria neurologiei infantile româneşti, se înscrie viaţa acestui distins profesor universitar, luptător neînfricat împotriva bolilor, dar învins pe nedrept de propria-i boală înainte de a-şi încheia, conform normelor universitare, cariera didactică şi de a-şi fi realizat toate planurile, visele şi intenţiile sale profesionale.

Opera sa, contribuţia sa ca medic, dascăl, cercetător, plămădită într-o perioadă scurtă, dar extrem de densă şi de implicată în efortul general al perioadei pe care a servit-o, este expresia calităţilor lui native de excepţie, seriozităţii, persistenţei, profunzimii pregătirii sale din toate etapele formative ca şi educaţiei primite din partea familiei şi societăţii.

Obligat să-şi schimbe nu odată domiciliul alături de familia sa cu modeste posibilităţi materiale încă din viaţa de copil, a nutrit un puternic sentiment patriotic faţă de glia natală şi o aversiune totală faţă de război, nedreptăţi sociale şi asuprirea poporului român.

Idealul său de viaţă, convingerile şi concepţiile sale despre lume au fost puternic înrădăcinate în viziunea sa materialist dialectică şi istorică faţă de care nu a avut niciodată numai o poziţie formală ci o totală identificare şi o slujire fără rezerve.

S-a născut în municipiul Piatra Neamţ în 20 martie 1925, într-o familie de funcţionari modeşti, dar cu tradiţionale aspiraţii de împlinire, dorinţe de educaţie si formare a copiilor în slujba caldei glii moldoveneşti şi a cinstirii neamului nostru, care a reuşit sa dea o aleasă şi strălucită educaţie celor trei băieţi, absolvenţi ai studiilor universitare şi cu valoroase contribuţii fi ecare în domeniul profesional şi social la care a participat.

Îşi petrece anii de vis şi farmec ai copilăriei în familia şi oraşul său natal unde urmează şi cursurile şcolii elementare. În 1936 familia sa se mută cu serviciul la Cluj ca director adm. la spitalul II; pentru a facilita o formare de calitate a celor trei copii care băteau la treptele afi rmării. În Cluj îşi începe liceul şi îl termină la Turda unde părinţii s-au refugiat temporar în perioada ocupaţiei hortiste, susţinându-şi bacalaureatul în 1944.

Beneficiar al unor condiţii de excepţie care se deschid după cel de-al II-lea război mondial tuturor copiilor cu o situaţie socio-familială mai modestă dar cu o puternică motivaţie pentru şcoală îşi începe studiile universitare în 1944 la Facultatea de medicină din Cluj temporar mutată la Sibiu pe care o termină cu succes in 1951.

Ca expresie a bunei sale pregătiri profesionale, a dorinţei sale de cunoaştere dar şi de întâlnire cu vocaţia sa medicală devine extern în 1948 şi apoi intern al secţiei clinice nou înfi inţate care se va contura tot mai mult în anii care vor urma ca neuropsihiatria copilului şi adolescentului condusa de conf. univ. Maximilian Müler, cerută de practica asistenţei copilului, ca şi de învăţământul medical cu un accent particular pus pe profi laxie şi pe asistenţa mamei şi copilului.

Ataşamentul său faţă de problematica neuropsihică a copilui şi adolescentului ca şi dragostea de copii îl determină să opteze după terminarea facultăţii in 1950 ca medic consultant la colonia de copii greci din Tulghes (Bacău) unde rămâne până la terminarea stagiului din 1953.

Convins fiind de nevoia unei temeinice pregătiri în domenii fundamentale pentru ceea ce dorea să facă în viitor, dă concurs de asistent şi reuşeşte in 1953 la catedra de anatomie umană a IMF Cluj unde rămâne până in 1955. Ataşat încă din perioada de extern şi intern de aspectul neurologic al disciplinei de neuropsihiatrie a copilului şi adolescentului, aspect care corespundea în mai mare măsură structurii sale de personalitate şi viziunii organiciste în patologia neuropshica, devine medic secundar şi apoi consultant cu o jumătate de normă la Clinica de Neurologie din Cluj încă din primul an de asistenţie la anatomie din 1953. În 1955 devine asistent universitar la disciplina de neurologie afl ată sub conducerea prof. Duma Dezideriu unde-şi formează o bună bază de neurologie pe fundalul anatomiei. În această perioadă efectuează schimburi de experienţă la discipline conexe care vor contura şi mai mult personalitatea lui medicală ca: pediatrie, ORL, dermatologie, psihiatrie.

Conjuctura, şansa permit ca în 1963 să-şi vadă realizat visul iniţial de a lucra în domeniul neuropsihiatriei copilului şi adolescentului trecând ca medic primar şef de secţie la Neuropsihiatria Infantilă, post devenit vacant prin plecarea Dr. Ilea Vasile la Spitalul de neuropshiatrie infantilă Păclisa, jud. Hunedoara. Cum secţia nu mai era bază de învăţământ din 1955, îşi continuă activitatea numai în domeniul reţelei Ministerului Sănătăţii ocupându-se de consolidarea bazei materiale a spitalului, de lărgirea bazei terapeutice, şi de investigaţii medicale ca: fi zioterapie, laborator EEG, laborator de psihologie, dar colaborând fructuos cu disciplina de psihiatrie intantilă care începe să ia fi inţă în acelaşi sediu, Pav. VIII după 1966 când subsemnatul revine de la studile postuniversitare, doctorat cu frecvenţă în RS Cehoslovacă.

La insistenţele mele, motivate de buna sa calitate profesională şi de conştiinţa resimţită a unei discipline paralele şi de neurologie infantile pentru pregătirea diferenţiată a studenţilor de la secţia de pediatrie, acceptă in 1971 să revină în învăţământul medical prin concurs ca şef de lucrări, avansat conferenţiar in 1976 şi apoi profesor de neurologie infantilă în 1983 calitate în care rămâne până în 1.IV.1987 când se pensionează prin boală. Spre regretul lui şi a disciplinei căreia i s-a dăruit cu toată puterea sa, începutul carierei sale de profesor corespunde şi cu începutul bolii cronice care treptat îi îngustează tot mai mult aria posibilităţilor sale de activitate.

Cu toate acestea, în scurta sa carieră universitară în slujba neurologiei pediatrice şi-a adus o contribuţie de seama la învăţământul universitar clujean şi la înfi inţarea disciplinei de Neurologie Pediatrică din ţara noastră. Prin pilduitorul său exemplu de dăruire şi viaţă, de competenţă şi dăruire profesională, prin tot ceea ce a făcut pentru neurologia infantilă românească ca prim profesor şi iniţiator de şcoală, ca primă disciplină şi secţie de neurologie infantilă din ţară, şia creat un loc veşnic la temelia acestei discipline şi în conştiinţa celor care vor urma.

Cu vocaţie de dascăl şi educator, s-a impus de la primele sale prelegeri prin conţinutul ştiinţifi c ridicat şi prin modul său atractiv de prezentare a materiei. Stilul si maniera sa didactică reies cel mai pregnant din propriile sale mărturisiri autobiografi ce în care spune: “În întreaga activitate didactică m-am ghidat după principiile etice, deontologice şi morale de educare a tineretului prin muncă şi pentru muncă, de formare a unei gândiri riguros ştiinţifi ce şi dialectice, de îmbinare a activităţii instructiv-formative cu cea culturală şi obştească. Am promovat constant disciplina, punctualitatea şi am căutat a da întregii activităţi, în particular cursului şi lucrărilor practice, cu caracter viu, dialogat, activ. Aceste principii le-am urmărit cu perseverenţă atât în munca cu studenţii, cât şi cu medicii secundari sau specialişti – la cursurile de perfecţionare”.

Viziunea sa în domeniul specialităţii este bine redată în cursul de neurologie infantilă editat de editura IMF Cluj-Napoca sub redacţia sa în 1973 şi reeditat în 1979, la care a atras şi alţi colaboratori şi care constituie primul curs în materie din ţara noastră, din practica clinică nemijlocită şi nu din compilaţii de literatură, curs care va rămâne ca o piatră de temelie pentru neurologia pediatrică românească.

Calitatea sa didactică şi formativă l-au impus ca decan educativ timp de 5 ani în scurta sa carieră. În activitatea sa de asistenţă a excelat prin măiestria sa de clinician, la baza căreia stătea formaţia sa multilaterală şi temeinică, care-i făceau deciziile sale medicale, diagnosticele sale de necombătut şi gândirea sa medicală de invidiat pentru cei mai tineri şi pentru studenţii săi. A fost un mare şi corect medic insufl ând o oarbă încredere părinţilor care-l căutau şi care îi rămâneau îndatoraţi moral tot restul vieţii pentru efortul său de dăruire şi competenţă în tratamentul copiilor. Ducea o permanentă luptă cu el pentru a nu face nici un rabat şi concesie conştiinţei sale profesionale. Calitatea şi competenţa sa în asistenţa medicală s-a bazat pe pregătirea multilaterală, de care am vorbit, certifi cate prin rezultate de excepţie la concursurile de medic specialist neurolog in 1959, medic primar neurolog in 1961 şi cercetător principal în neurologie in 1961 ca şi pe schimburile sale de experienţă în domeniul electroencefalografi ei la Bucureşti 1968 şi a unui stagiu de perfecţionare prin bursa OMS la Centrul de epilepsie a copilului din Marsilia – Franţa, condus de H. Gaustaut, în 1972.

Activitatea sa de dascăl şi medic s-au împletit armonios cu activitatea sa ştiinţifi că bazată pe un simţ fi n şi echilibrat al măsurii, pe un discernământ curat şi o nativă calitate de observator desăvârşit, o constantă motivaţie pentru cunoaştere şi adevăr. Produsul muncii sale ştiinţifi ce concretizat în cele 200 de lucrări ştiinţifi ce dintre care 72 publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, trei brevete de inovator, este expresia unei profunde cinste, probitate şi acurateţe ştiinţifi că, valoroasă sub raport calitativ, aşa cum trebuie să fi e oricare început, străin falsului şi dorinţei neapărate de parvenire. Printre contribuţiile sale ştiinţifi ce se înscriu mai ales cele în domeniul afecţiunilor cu largă răspândire şi potenţial handicap în neuropatologia copilului şi adolescentului, în domeniul cunoaşterii mai exacte a consecinţelor perinatale hipoxice pentru dezvoltarea ulterioară neuropsihică a copilului; în domeniul conturării mai precise a tulburărilor electro-encefalografi ce în patologia infantilă, in domeniul encefalopatiilor infantile, cu precădere a înţelegerii mai adecvate a epilepsiei copilului ca şi în domeniul studiilor epidemiologice pentru clarifi carea morbidităţii specifi ce în populaţia infantilă din ţara noastră, a diferitelor entităţi nozologice neurologice. Nu s-a mulţumit numai cu propria căuatare în domeniul cercetării ci a căutat să insufl e dragostea de cercetător studenţilor fi ind îndrumător la peste 30 de lucrări de diplomă studenţeşti, antrenându- i alături de el la confruntări ştiinţifi ce locale şi naţionale de la care era nelipsit şi bine apreciat.

Era o personalitate complexa, cu efi cienţă deosebită în oricare domeniu de activitate se implica, iubitor de natură, de sport, excursii, pescuit şi nu în ultimul rând un şef de secţie democrat, impunând respect şi ascultare colaboratorilor săi printr-o stimă reciprocă şi o profundă înţelegere a valorilor.

La baza stimei de care se bucura se afl a distincţia sa cu o largă probitate profesională, plin de colegialitate şi solicitudine, oricând capabil să afi rme şi să susţină opinii competente dar dovedind elasticitate şi libertate de opinii şi acţiuni altora dacă argumentele lor erau întemeiate. Era dispus să acorde camaraderie şi prietenie celor apropiaţi fi ind un exemplu de colegialitate, corectitudine, omenie şi modestie.

Şi-a înţeles menirea şi nevoia participării şi în domeniul vieţii sociale, fiind permanent implicat şi ales în variate organe de sindicat atât pe linie de reţea a Ministerului Sănătăţii cât şi pe linie de învăţământ la nivel de comitet pe facultate. Cei care l-au cunoscut l-au iubit ca om, l-au îndrăgit pentru umorul lui fi n, alteori ironie sarcastică, l-au stimat ca dascăl şi educator şi nu-l vor uita ca medic, om de omenie şi fi zionomie senină, optimist în raport cu viitorul şi inadvertenţele trecătoare.

 

Adresa de corespondenta:
CMCU Interservisan, Cluj, str. N. Pascaly nr. 5, c.p. 400431