ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

PSIHOZELE SCHIZOFRENE ŞI DIN SPECTRU ŞL TULBURĂRILE DEPRESIVE CU DEBUT ÎN COPILĂRIE-ADAPTARE PREMORBIDĂ, MODALITĂŢI DE DEBUT ŞL EVOLUŢIE


Autori: Simona Dumitriu, Tiberiu Mircea, Laura Nussbaum


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Obiective: Din punct de vedere epidemiologie, 5-20% din adolescenţii consultaţi prezintă tulburări psihotice.Studiul practic urmăreşte manifestările şi modalităţile evolutive ale psihozelor infantile şi tulburările psihopatologice care au precedat debutul psihozei.Studiul este retrospectiv urmărind modalităţile de debut şi evoluţia în timp a 90 de copii şi adolescenţi între 9-19 ani consultaţi şi internaţi la clinica NPI Timişoara în perioada 2000-2006.

Etape de lucru: Etapa I- a a studiului: Cercetarea fişierului LSM copii. în perioada 2000-2006 în evidenţa NPI au fost 90 de copii cu diagnostic de psihoză , vârstele fiind cuprinse

între 9 -19 ani. Frecvenţa cea mai mare a debutului psihotic (49,9%) a fost în grupa16-17 ani şi cel mai scăzut la 9 ani(1%). La sfârşitul anului 2006 , în evidenţa clinicii NPI mai erau 69 de cazuri, dintre care 30,5% întruneau criteriile pentru tulburare afectivă, 39,1% pentru schizofrenie, 2,9% pentru tulburare schizoafectivă, 7,2% pentru dezvoltare dizarmonică de personalitate iar 20,3% erau la a doua internare pentru un al doilea episod psihotic după o remisiune de 5 ani. Etapa a ll-a :

Constă în cercetarea fişierului LSM adulţi în vederea antecedentelor heredo-colaterale (părinţi şi rude de gradul I) şi modalităţi de evoluţie a cazurilor.

La cei 90 de copii, 17,2% tatăl era diagnosticat cu schizofrenie, mama era diagnosticată cu schizofrenie 12,2%, iar la 11,1% au fost diagnosticate. Cu frecvenţe crescute apare la ascendenţi psihopatia, alcoolismul, boli afective. Concluzii: S-a efectuat o evaluare retrospectivă ţinâandu-se cont de severitatea tulburării, de evoluţia de la debut până la 19 ani, de recurenţă, de evoluţia continuă sau progresivă.S-a constatat că toate diagnosticile iniţiale sunt provizorii din perspectiva evoluţiei. Cel mai frecvent subtip de schizofrenie în perioada dezvoltării este cel paranoid , urmând forma simplă catatonă apoi hebefrenă. în privinţa evoluţiei pe termen lung , se constată o mare variabilitate interindividuală , astfel că unii pacienţi etichetaţi ca schizofreni la debut se regăsesc după 6 ani în grupul tulburărilo afective şi invers, sau în grupul tulburărilor dizarmonice de personalitate în special tulburare border-line.

Nu s-a găsit o echivalenţă între gravitatea primului episod psihotic şi prognosticul pe termen lung. Se observă o importantă participare a factorilor cauzali genetici, interacţionali şi psihosociali care   concurează   la   dezvoltarea   tulburării psihopatologice la cei vulnerabili. Se constată influenţa unor evenimente de viaţă precipitante care au precedat apariţia atât a primului episod cât şi a recăderilor ulterioare Preexistenta semnelor neurologice soft şi prezenţa relativ frecventă a convulsiilor.



 

Articolul nu are continut...