ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

STIMA DE SINE, PERFORMANŢE ŞCOLARE ŞI INTEGRAREA SOCIALĂ LA COPII CU ADHD


Autori: Luminiţa Ageu, Tiberiu Mircea, Mariana Vrăjitoriu



Cititi INTREGUL articolul in format .PDF


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Introducere. Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi pentru care părinţii solicită asistenţă de specialitate; ei creează probleme în mediile în care îşi desfăşoară activita­tea şi în societate în general. Etiologia tulburării hiperkinetice este plurifactorială fiind implicaţi factori genetici şi psihosociali. Scopul lucrării. Prin această lucrare dorim să evaluăm integrarea socială, performanţele şcolare şi stima de sine a copiilor cu ADHD, aflaţi în evidenţa Clinicii de Psihiatrie şi Neurologie pentru copii şi adolescenţi Timişoara. Material şi metodă. Au fost luaţi în studiu copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 6-17 ani, aflaţi in evidenţa Clinicii de Psihiatrie şi Neurologie pentru copii şi adolescenţi Timişoara. Evaluarea integrării sociale, performanţei şcolare şi stimei de sine a copiilor cu ADHD s-a făcut pe baza fişelor de consultaţii, anamneză şi a chestionarului 'Child health profile'. Rezultate şi concluzii. Copiii cu ADHD au dificultăţi în a-şi face prieteni şi a respecta regulile sociale. Datorită impusivităţii lor, sunt mai predispuşi să facă accidente sau să fie victime a accidentelor. în ceea ce priveşte activitatea şcolară rezultatele sunt mediocre datorită deficitului de atenţie. Stima de sine este de asemenea mai scăzută la copii cu ADHD.



 

INTRODUCERE


Este normal pentru copii să fie activi, energici şi exuberanţi, să treacă de o acţiune la alta, să exploreze mediul înconjurător şi fanteziile lor şi să acţioneze fără să se gândeacsă prea mult, să reacţioneze impulsiv la evenimentele care se întâmplă în jurul lor, evidenţiindu-se cu uşurinţă reacţiile lor emoţionale. Dar când copiii manifestă un nivel de activitate care este în exces faţă de grupul lor de vârstă, când nu sunt capabili să-şi menţină atenţia, interesul sau persistenţa la fel ca şi colegii lor în efectuarea sarcinilor, a obiectivelor pe termen lung sau sarcinilor atribuite acestora de către alţii, sau când stima lor de sine se situează cu mult în urma aşteptării pentru nivelul lor de dezvoltare, NU mai sunt expresia simplă a bucuriei de a trăi, care caracterizează copilăria.

Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenţie are o lun­gă şi bogată istorie a publicaţiilor ştiinţifice şi clinice de la prima descriere al lui George Still din 1902. Astfel, ADHD este o tulburare heterogenă cu simptome clinice cheie incluzând deficitul de atenţie voluntară, impulsi­vitate şi hiperactivitate care afectează 3-7% dintre co­pii aflaţi la vârsta şcolară. Consecinţa acestor simptome principale este funcţionarea socială defectuoasă, perfor­manţe şcolare reduse şi stimă de sine scăzută.

Există două subtipuri comportamentale distincte care stau la baza diverselor probleme ce caracterizează ADHD:

  • subtipul predominant cu inatenţie, întâlnit frecvent la adolescenţi şi şcolarul mare
  • subtipul predominant cu  hiperactivitate, întâlnit frecvent la preşcolar şi şcolarul mic

La preşcolar şi şcolarul mic hiperactivitatea se manifestă prin mişcare excesivă, dificultăţi să îşi păstreze poziţia mult timp, trece de la o acţiune la alta, este neîndemânatic, împiedicat, evită acţiunile care solicită atenţie, nu finalizează jocurile pentru că nu sunt atenţi la reguli. Referitor la integrarea socială sunt consideraţi dificili, deoarece îşi părăsesc frecvent locul în clasă, îi întrerup pe ceilalţi copii, vorbesc neîntrebaţi, au un comporatment dominator în timpul jocului, uneori devenind chiar agresivi dacă ceilalţi copii nu se supun. Totuşi, în primii ani de şcoală rezultatele sunt bune, datorită spontaneităţii răspunsurilor orale, fiind apreciaţi de învăţători că sunt isteţi, sunt primii care sar în ajutorul învăţătorului la ştersul tablei, sunt consideraţi „spiriduşii" clasei, ceea ce îi face să fie mândrii de ei.

Foarte mulţi ani criteriile diagnostice au evidenţiat doar aspectele de hiperactivitate, neglijând caracte­risticile care ţin de inatenţie. La şcolarul mare şi adolescent caracteristic fiind incapacitatea de a-şi susţine atenţia sau a persista în sarcini, de a-şi aminti sau a urma reguli sau instrucţiuni şi să reziste distragerii în timpul efectuării sarcinii. Acest subtip reflectă problemele ce ţin de funcţiile executive: au teme incomplete sau cu multe erori, absentează, se izolează de colegi, împrietenân-du-se cu copii asemeni lui, ceea ce înrăutăţeşte situaţia. O sursă a ferecventelor discuţii dintre părinţi şi tineri este eficienţa care o au în anumite activităţi, uneori chiar performanţă, comparative cu eşecurile din activităţile obligatorii. Aşadar, neavând aprecierea părinţilor şi pro­fesorilor apare un sentiment de inferioritate.

MATERIAL ŞI METODĂ


A fost luat în studiu un lot de 72 de copii, aflaţi în evidenţa Clinicii de Psihiatrie şi Neurologie pentru copii şi adolescenţi Timişoara, începând din septem­brie 2008 până în august 2009, cu diagnosticul Tulbu­rare hiperkinetică cu deficit de atenţie.

Datele s-au obţinut din fişele de consultaţii, anamneză şi chestionarul "Child health profile".

OBIECTIVE

 

Prin această lucrare am dorit sa evaluăm impactul ADHD asupra integrării sociale, performanţei şcolare şi stimei de sine a copiilor şi evoluţia în timpul tratamentului.

REZULTATE

 

Din lotul studiat de 72 de copii, repartiţia pe sex este următoarea:

  • 58 băieţi, reprezentând un procent de 81%
  • 14 fete, reprezentând un procent de 19% (Fig. 1)

Copii au fost împărţiţi pe grupe de vârstă în funcţie de etapele de dezvoltare:

  • sub 9 ani
  • 9-13 ani
  • peste 13 ani

Astfel că avem 6 fete cu vârsta până la 9 ani, 4 cu vârsta de la 9 la 13 ani şi 4 fete cu vârsta peste 13 ani; în ceea ce priveşte băieţii situaţia arată astfel: 20 băieţi cu vârsta pană la 9 ani, 26 cu vârsta cuprinsă între 9 şi 13 ani, iar în grupa de vârstă peste 13 anii sunt 14 băieţi. (Fig. 2 a şi 2 b)

Performanţele şcolare s-au îmbunătăţit după administrarea a cel puţin 6 luni de tratament, atât în grupul băieţilor cât şi al fetelor. (Fig. 3a, 3b şi3c), (Fig. 4a, 4b şi 4c)

Integrare socială: La copii cu ADHD integrarea socială este foarte afectată datorită hiperactivităţii lor, nefiind acceptaţi de ceilalţi copii şi chiar de către părinţii acestora.

Putem observa în figurile de mai jos că a apărut o ameliorare a integrării sociale în toate grupurile de vârstă atât la fete cât şi la băieţi. (Fig. 5a, 5b şi 5c), (Fig. 6a, 6b şi 6c).

Referitor la respingerea sau acceptarea în joc a unui copil cu ADHD, aceşti copii întâmpină şi în acest domeniu dificultăţi. Situaţia însă se schimbă după efectuarea tratamentului, fapt ce-i bucură atât pe copii cât şi pe părinţii acestora. (Fig. 7a, 7b şi 7c), (Fig.8a, 8b şi 8c).

Stima de sine la copii cu ADHD este scăzută, datorită faptului că nu sunt acceptaţi în grupuri, deci nu au prieteni, iar rezultatele şcolare sunt nesatisfăcătoare (Fig.9 a şi 9 b).

înainte de tratament

după tratament – se observă o ameliorare semnificativă a încrederii în sine, atât în grupul de fete, cât şi în cel al băieţilor

Conclu zii

Copii cu ADHD au dificultăţi în a-şi face prieteni şi a respecta regulile sociale.

În ceea ce priveste activitatea şcolară rezultatele sunt iniţial bune (în clasele mici), apoi mediocre, slabe şi foarte slabe datorită deficitului de atenţie, şi a absenteismului(la unii).

Stima de sine este de asemenea scăzută la copii cu ADHD. Tratarea inadecvată sau netratarea diminuă procesul de învăţare, integrarea socială şi stima de sine.

Bibliografie

 

  1. Mircea T. Tratat de psihiatrie developmentală a Copilului şi Adolescentului- vol III 2008(243-254; 293-307)
  2. Barkley, R. A. (1997) ADHD and the nature or selfcontrol (37- 40), (75-80)
  3. Cicchetti D., Cohen D., Developmental Psychopathology, vol I (95-98), vol II (158- 162)
  4. www.help4adhd.org
  5. www.kidshealth.org/adhd