ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

IMPLICAREA ORGANIZAŢIILOR NON-GUVERNAMENTALE ÎN PROBLEMELE PSIHO-SOCIALE ALE COPIIILOR CU DIZABILITĂŢI


Autori: Mihai Gafencu, Violeta Olivia Stan, Maria Puiu


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Introducere: Deficienţele legislative legate de responsabilităţile şi strategiile dedicate afecţiunilor neuropsihiatrice (unul din grupurile de copii cu disabilităţi cele mai dezavantajate din România) în primii 10 ani de după 1989 a făcut ca iniţiativele ONG-urilor să fie în principal cele care au contribuit iniţial la ameliorarea situaţiei. Actual, reforma din sistemul medical include ceea ce reprezintă o tendinţă veche în ţările vestice şi anume scăderea implicării guvernamentale şi căutarea de alte resurse pentru aceste categorii de disabilităţi, de unde decurge din nou importanţa participării sectorului neguvernamental.

Acest lucru poate fi realizat doar prin parteneriate între ONG-uri şi structurile specializate universitare.

Scopul acestei comunicări este de a prezenta schimbările din viaţa copiilor cu disabilităţi aduse de colaborarea susţinută a unei echipe multidisciplinare formată din specialişti din universităţi de medicină şi cei ai unui ONG -Salvaţi copiii.

Material: Filiala "Salvaţi copiii" Timiş a început lucrul cu un grup de copii şi tineri cu diferite diabilităţi cu peste 10 ani în urmă, împreună cu specialişti ai secţiei de Pedopsihiatrie şi eurologie a copilului şi adolescentului din Timişoara. In mod organizat ei au participat alaturi de membrii ai familiilor lor la sesiuni de informare şi apoi de implicare a intregului grup (voluntari tineri, specialisti, membrii familei) la activitati comune de integrare in societate.

Rezultate: Copii au interactionat formativ cu voluntarii tineri dar şi cu specialistii fiind urmarita asertivitatea lor şi progresul in achizitii. In timp prin analiza cistigului in dezvoltarea individuala a putut fi restrucurat rolul fiecarei componente umane implicate in parteneriat. Parintii au avut un important rol in monitorizarea schimbarilor coroborat cu cel al evaluarii specialistilor.Progresiv (sub supervizarea specialistilor )rolul parintilor a fost diminuat iar independenta prin integrarea in grup a beneficiarilor a dus la cresterea gradului de asertivitate ( incredere in sine şi la atingerea nivelelor de dezvoltare expectat pentru varsta ceea ce a dus la o mai buna incluziune sociala )

Concluzii: ONG-urile în parteneriat cu specialiştii pot aduce experienţa lor spre noile structuri comunitare şi astfel să fie reorganizate serviciile de asistenţă dedicată copiilor cu disabilităţi. Calitatea vieţii acestor pacienţi poate fi îmbunătăţită şi integrarea lor în societate. Schimbarea perspectivelor de viaţă, educaţie şi acces la loc de muncă pot creşte calitatea vieţii tuturor.



 

Articolul nu are continut...