ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

ABORDAREA MULTIDIMENSIONALĂ A PRIMULUI EPISOD PSIHOTIC DIN PERIOADA COPILĂRIEI ŞI ADOLESCENTEI


Autori: Laura Nussbaum, Liliana Nussbaum, Tiberiu Mircea


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Obiective: • Crearea a multiple oportunităţi de diagnostic şi intervenţie precoce, ca puncte de bază a problematicii din cadrul programelor de sănătate mintală.

  • Abordarea şi managementul primului episod psihotic din perioada copilăriei şi adolescenţei
  • Acordarea unei atenţii deosebite parametrilor DUI (durata bolii netratate) şi DUP (durata psihozei netratate)
  • Identificarea prospectivă a copiiilor cu o probabilitate crescută de a dezvolta un PEP, evaluarea markerilor vulnerabilităţii
  • Abordarea unor strategii intervenţionale moderne şi optime

Metode: În cadrul studiului nostru asupra celor două grupuri - 90 de copii cu un PEP - prim episod psihotic şi 77 copii cu "risc crescut", având părinţi psihotici, efectuat pe perioada 2000-2008, am aplicat următoarele instrumente - CBCL, SCL 90, FAD şi PANSS. Dintre cei 77 de copii "high risk", 37 au beneficiat de terapie şi suport.

Rezultate : Prin intermediul corelaţiilor one way ANOVA între scorurile CBCL-SCL / SCL-FAD, am găsit valori semnificative statistic, p<0,001.

CBCL a prezentat scoruri mari ale internalizării = 28 / externalizării = 32, referitoare la depresie, hiperactivitate, agresivitate şi anxietate în ambele grupuri. SCL a arătat scoruri ridicate ale anxietăţii, depresiei şi obsesiv-compulsivităţii părinţilor în ambele grupuri.

FAD a dovedit scoruri înalte în ceea ce priveşte comunicarea, responsivitatea afectivă, distribuţia rolurilor disfuncţionale. Prin corelaţia SCL-CBCL, regăsim faptul că, valorile ridicate ale obsesionalităţii părinţilor determină scoruri ridicate ale internalizării la copii.

Corelaţia SCL-FAD: o relaţie puternică pozitivă între simptomele părinţilor (senzitivitate, depresie) şi funcţionarea familială deficitară.

Scorul total PANSS mediu a fost 89.03 ± 20.1, scorul simptomelor pozitive 23.8±6.5 şi al celor negative = 20.02±8.8. Am găsit scoruri PANSS mai ridicate ale simptomelor negative în grupul "high risk", simptomele negative apărând ca un marker genetic, cu ~2 ani înainte de faza psihozei active.

Am găsit corelaţii pozitive semnificative statistic între simptomele negative, un DUP lung şi un prognostic prost. Un insight slab a fost corelat cu severitatea simptomelor şi o funcţionare globală deficitară (Spearman's p =0.012).

Concluzii: Prin terapie, doar 10% dintre copiii "high risk" au dezvoltat psihoza în comparaţie cu 35% în grupul copiiilor ce nu au beneficiat de terapie, demonstrând faptul că debutul poate fi amânat sau chiar prevenit. DUP a rămas un predictor semnificativ al prognosticului, reprezentând o ţintă pertinentă a prevenţiei secundare.



 

Articolul nu are continut...