ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

SUBSTANȚELE PSIHOACTIVE - DATE ACTUALE DIN LITERATURĂ


Autori: Ghizela Kanalaş, Bianca Micu Șerbu



Cititi INTREGUL articolul in format .PDF


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Dacă până în 1989 noțiunea de „drog” era adresată culturii vestice, după deschiderea frontierelor, odată cu trecerea anilor, a devenit o nouă provocare pentru societatea noastră ,nu numai la nivel medical ci și psihosocial. Incidența acesteia crește pe zi ce trece, antrenând întreg sistemul într-o luptă, uneori fără succes, împotriva unui flagel greu de oprit. Această lucrare propune o vedere de ansamblu asupra categoriilor si utilizării substanțelor psihoactive.



 

Introducere

“Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor” John Locke

Istoria drogurilor începe în cele mai îndepărtate vremuri, pentru că omul a fost întotdeauna preocupat de găsirea unor mijloace prin care să-și creeze plăceri de moment. La început aceste substanțe erau procurate din plante, primul drog folosit fiind opiul în perioada neolitică, obținut din capsulele de mac. O menționare celebră despre folosirea opiului se gasește în “Odiseea” lui Homer, care amintește despre o băutură capabilă să ducă la uitarea durerii și necazurilor(Popescu Achim, 2004).

Din punct de vedere etimologic cuvântul drog provine din cuvântul olandez droog, care înseamnă sec sau produs uscat. O altă versiune ar fi cuvântul droug din limba celtă, care înseamnă rău sau amar.

Obiectivul lucrării

Enumerarea substanțelor psihoactive în contextul abuzului ,dar și împreună cu mecanismele fiziologice ale acestora.

Material și metodă

Am analizat articole și publicații din perioada 2007-2014 referitoare la consumul de substanțe psihoactive.

Rezultate

“Drogul este definit ca orice substanță ilicită sau licită care, consumată fie din motive medicale, fie din alte motive, dă fenomene de dependență, adică necesită creșterea progresivă a dozei consumate și face foarte dificilă întreruperea acestui consum”(Rășcanu, 2004)

Observatorul European pentru Droguri și Toximanie (OEDT) raportează că cel putin 85 milioane de adulți europeni ,au consumat un drog ilegal într-un anumit moment din viața lor, ceea ce înseamnă un sfert din populația adultă a Europei. Majoritatea raportează,că a consumat cannabis (77 milioane), estimările consumului de alte droguri pe durata vieții fiind mult mai scăzut:14,5 milioane cocaină, 12 milioane amfetamină, 11,4 milioane ecstasy.

În România noțiunea de consum de droguri a fost atribuită până în 1990 culturii europene prin îngrădirea legislativă din acea perioadă de a părăsi granițele țării, rămânând și după aceea un subiect tabu și strict atribuit occidentului. Fără a percepe pericolul, România a fost considerată o țară de “tranzit”, a drogurilor din Turcia către țările din vest. Anii 2000 au dus la extinderea flagelului, mai ales în rândul tinerilor, afectând în special adolescenții din licee și adulții tineri. (Andrei Botescu, 2011)

Tiputi de droguri ilicite

1. Canabinoidele

În timp ce în SUA este predominant consumul de marihuana, în Europa este predominant cel de hașiș.

Cannabis Sativa Linnaeus este unica specie existentă din care se obțin preparatele psihoactive pentru consumul uman. Au fost denumite Americana sau Indica diverse variante care nu diferă decât în ceea ce privește localizarea geografică.

Cannabis Sativa Linnaeus face parte din familia canabinaceelor (împreuna cu hameiul).

Atât exemplarele masculine cât și cele feminine conțin substanțe psihoactive, deși acestea sunt în cantități mai mari la exemplarele feminine, deoarece prezintă extremităti înflorite de dimensiuni mai mari. Rășina plantei este bogată în canabinoide, fapt pentru care, plantele cultivate în zonele cu clima caldă și uscată au o psihoactivitate mai mare. Canabisul poate crește în aproape orice climă sau tip de sol, inclusiv cu lumină artificială.

Preparatele care se pot obține din plantă, în scopul fumării sau ingerării, se realizează prin zdrobirea și stoarcerea unor părți din plantă sau a rășinei sau amestecarea ambelor.

În SUA preparatul pentru fumat cel mai des utilizat, este numit marihuana, și constă dintr-un amestec tocat de foi și petale stoarse.

În Europa se utilizează hașișul, care este rășina obținută din plantă. În general ambele se fumează în amestec cu tutunul (joint).

Delta-9-THC (delta-9-tetrahidrocanabinolul), este alcaloidul activ al plantei. În planta de cannabis au fost identificați cel putin 426 de compuși chimici diferiți, dintre care mai mult de 60 sunt canabinoizi, cu efecte psihoactive.

Tetrahidrocanabinolul (THC) si metaboliții săi activi hidroxilați în special delta-9-THC sunt principalii responsabili ai efectelor produse de canabis. Prin combustie și piroliză apar compuși noi, care la rândul lor pot avea efecte psihoactive.

Preparatele care se fumează sunt mult mai active decât cele ingerate pe cale orală.

THC dezvoltă destul de rapid toleranță atât pentru efectele subiective cât și pentru efectele fiziologice. (Gabriel Cicu,2007)

Consumul de canabis în Europa rămâne ridicat în comparație cu standardele istorice, existând o piață extinsă și relativ solidă, și de asemenea o diversitate din ce in ce mai mare a tipurilor de produse din canabis disponibile. În țările din centrul și estul Europei consumul de canabis a crescut considerabil în anii 2000. Este drogul ilegal cel mai încercat de elevii europeni. În sondajele ESPAD (Scoala Europeană de Studiu privind Consumul de Alcool și Droguri) din anul 2011, consumul de canabis pe durata vieții în rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 15-16 ani variază de la 5% în Norvegia la 42% în Republica Cehă. În ceea ce privește tendința generală, consumul de cannabis a avut o creștere în perioada 1995-2003, urmând să scadă ușor în 2007 și cu menținerea unei curbe stabile în anii următori. (OEDT, 2013)

2.Opiaceele

Opiaceele sunt substanțe care, în măsură diferită, au proprietăți similare cu opiul și morfina.

Cuvântul “opium” derivă din cuvântul grecesc corespunzător pentru “suc” deoarece compusul era obținut din sucul de mac “Papaver somniferum”.

Opiaceele acționează asupra mai multor receptori existând trei subtipuri, µ, y, δ. Creierul uman sintetizează propriile opiacee endogene. Acestea sunt peptidele derivate din precursori ai proteinelor numite propiomelanocortina (POHC), proencefalina și prodinorfina.

Opiaceele exogene utilizate ca analgezice (cum ar fi codeina sau morfina) sau cele utilizate ca droguri de abuz (cum ar fi heroina), acționează în principal asupra receptorilor de tip µ.(Gabriel Cicu,2007)

Pricipalul opiaceu consumat în Europa este heroina care poate fi injectată, fumată sau inhalată. O serie de alte opiacee sintetice precum buprenorfina, metadona și fenanzilul, sunt de asemenea disponibile pe piața ilegală. Unele țări raportează, că în ultimul deceniu consumul de heroina și focarele infecției cu HIV au înregistrat o scădere, cu excepția Greciei și României, în care focarele de HIV, rezultate injectării heroinei au crescut ingrijorător.Numarul de consumatori în anul 2011 a fost 1,4 milioane. (OEDT, 2013)

3. Stimulente

Psihostimulentele produc senzații de alertă, stimulare, îmbunătățirea randamentului intelectual și de executare a sarcinilor manuale, senzații de energie, de diminuare a oboselii, a somnului, a senzației de foame. Se poate spune că produc o excitare sau o stimulare a sistemului nervos central.

Multe dintre psihostimulante au origini naturale și sunt extrase din plante.

Majoritatea derivaților amfetaminici sunt psihostimulenți, unii au o structură chimică asemănătoare mescalinei și produc efecte halucinogene.

Psihostimulentele includ în principal amfetamina și derivații acesteia: dextroamfetamina, efedrina, catinona și catina, metilfenidat, pemolina, fenilpropanoamina), droguri de sinteză (amfetamine entactogene și halucinogene), metilxantine (cofeina, teobromina, teofilina) nicotina, cocaina.

Din punct de vedere chimic amfetaminele sunt derivați ai feniletilaminei, structura acestora prezintă o similitudine cu anumiți neurotransmițători endogeni (noradrenalina, dopamina și serotonina) și cu substanțe halucinogene cum ar fi mescalina.

Drogurile de sinteză se prezintă de obicei sub formă de comprimate cu culori și simboluri evocatoare.

Amfetamina și drogurile de sinteză sunt elaborate în laboratoare clandestine cu ajutorul precursorilor chimici.

Amfetaminele sunt clasificate ca simpaticomimetice indirecte. Receptorii postsinaptici sunt cei care produc stimularea neuronală cu eliberare de noradrenalină, dopamine și serotonină în spațiul sinaptic. Acești neurotransmițători se unesc cu receptorii postsinaptici și inițiază acțiunea farmacologică. (Gabriel Cicu, 2007)

Amfetamina, metamfetamina și derivații exercită mai multe acțiuni dopaminergice decât adrenergice sau serotoninergice în timp ce drogurile de sinteză sunt mai active în transmiterea serotoninergică și mai puțin în cea dopaminergică și adrenergică. Tendințele generale privind consumul de substanțe stimulente sintetice este complicată din cauza faptului că acestea sunt deseori înlocuite unele cu altele dat fiind că alegerile consumatorilor depind de disponibilitate, preț, precum și calitatea percepută. Amfetaminele și ecstazy rămân drogurile stimulente sintetice cele mai consumate în Europa. Datele recente indică o creștere a disponibilității metamfetaminei, iar pe unele piețe, această substanță înlocuiește acum amfetamina. Există indici care sugerează scăderea în ultimii ani a popularitații ecstazy-ului, ceea ce reflectă probabil faptul că numeroase pastile vândute erau de puritate scăzută.

Niveluri mari ale consumului de droguri stimulente tind să fie asociate cu un context specific de club, muzică și viață de noapte în cadrul cărora aceste droguri sunt consumate deseori în combinație cu alcool.

Datele referitoare la prevalență, arată că piața drogurilor stimulente din Europa este una divergentă din punct de vedere geografic, cocaina fiind mai răspândită în sudul, vestul Europei, amfetaminele mai comune în țările din centrul și nordul Europei, în timp ce ecstazy este stimulentul cu cea mai mare prevalență din sudul și estul Europei. (OEDT, 2013)

4.Cocaina

Cocaina este o substanță naturală produsă din planta de Coca. Se consumă sub diferite forme preparate: frunze de coca, pastă de coca, clorhidrat de cocaină și alcaloid de cocaină.

Clorhidratul de cocaină pulbere este de obicei prizat sau dizolvat în apă și injectat intravenos. Combinația rezultată din amestecul cu heroină este cunoscut sub numele de „speed-ball”. Cocaina este un puternic stimulant al sistemului nervos central.

Acțiunea simpaticomimetică a cocainei și de stimulare a SNC are loc ca urmare a blocării procesului de recaptare a anumitor catecolamine (dopamina si noradrenalina) și a altor monoamine (serotonina), care provoacă ca efect imediat o creștere a neurotransmiterii dopaminergice, noradrenergice și serotoninergice. Consumul cronic însă de cocaină provoacă o diminuare a dopaminei, noradrenalinei și a serotininei, la nivel cerebral, care se traduce printr-un efect depresor al fucțiilor SNC.

Pudra de cocaină este în principal prizată sau inhalată însă este și injectată, în timp ce cocaina crack este de regulă fumată. (Gabriel Cicu, 2007 )

Doar câteva țări raportează probleme în privința consumului de cocaină crack, iar aceasta se suprapune deseori peste consumul problematic de alte substanțe, inclusiv heroina. Consumul de praf de cocaină este mult mai frecvent, însă tinde să se concentreze într-un număr relativ mic de țări din vestul Europei. Per ansamblu, atât consumul de cocaină cât și indicatorii referitori la ofertă au înregistrat o tendință descendentă în ultimii ani.

“Cocaină, amfetaminele si ecstazy sunt cele mai consummate droguri stimulente in Europa” (EMCDDA,2013).

5. Halucinogenele

Substanțele halucinogene produc schimbări asupra percepțiilor, mai ales cele vizuale, de la distorsiuni și iluzii până la adevarate halucinații.

Aceste substanțe se află în ciuperci, plante, animale sau sunt un produs al sintezei chimice. Se cunosc aproape 100 de plante sau ciuperci care conțin substanțe halucinogene.

Clasificarea substanțelor halucinogenelor ia în considerare asemănarea cu neurotransmițătorii cerebrali și unele dintre caracteristicile chimico-structurale și anume: structură chimică asemănătoar cu serotonina: indolalchilamine (derivații acidului lisergic și triptamide substituite); structură chimică asemănătoare cu cea a catecolaminelor: feniletilamine (mescalina, elemicina, miristicina), fenilizopropilamine și alte aricicloalchilamide (fenilciclidina, ketamina), derivați tropanici (atropina, hioscinamina, escopolamina),salvinonina A, tuiona, canabinoide.

Nivelul de prevalență generală a consumului de ciuperci halucinogene și LCD(acid lisergic) în Europa, au fost în general scăzute și stabile mai mulți ani.(Gabriel Cicu,2007).

6.Sedative, hipnotice, anxiolitice

Se numesc substanțe psihotrope, substanțele care sunt capabile să modifice funcțiile mentale sau afective. Includ atât medicamente cât și droguri de abuz.

În categoria substanțelor psihotrope se încadrează anxioliticele,sedativele și hipnoticele.

Dintre substanțele anxiolitice se remarcă benzodiazepinele și buspirona, care sunt utilizate în general pentru tratamentul unora dintre tulburările de anxietate generalizată și în tulburarea de panică.

Benzodiazepinele se unesc cu receptorul gamma-aminobutinic de tip A (GABA A) într-o zonă numită receptor benzodiazepinic.

Exista două tipuri de receptori GABA:

GABA A se află în neuroni cuplați la un canal de clor și par relaționați cu acțiunile centale (anxiolitice, hipnotice și sedative)

GABA B este periferic cuplat la un sistem de proteina G și pare a media relaxarea musculară.

Receptorul GABA A este format din 5 subunități care impreună formează un canal ionic prin care penetrează clorul. Cele 5 subunități se formează prin combinarea a 4 proteine diferite: alfa, beta, gamma și delta. Forma cea mai comună este cea care combină doua unități alfa, două unitați beta și o unitate gama. Unii autori au propus ca acest receptor să fie denumit omega dar cel mai frecvent este denumit complex-receptor GABA BENZODIAZEPINIC.

7. Volatilele

Termenul de dizolvant sau solvent cuprinde toate substanțele gazoase, lichide sau solide foarte volatile, psihoactive, majoritatea dintre ele inflamabile sau foarte inflamabile aproape întotdeauna cu miros intens .

Cu exceptia oxidului nitros, compus anorganic, dizolvanții sunt substanțe organice cu formule chimice în general ușoare.

Sunt utilizate în industrie, comerț și se găsesc în produse de uz domestic și farmaceutic. Se calculează că în prezent există câteva sute de solvenți susceptibili de uz illegal dintre care o mare parte se găsesc în casă, garajul sau magazia oricarei persoane.

Sunt produse variate, ușor accesibile și ieftine. Aceste caracteristici stau la baza consumului la copiii, tineri și adulți din populația marginală, al căror acces la alte droguri este un subiect de restricționare din partea anumitor factori sociali. (Gabriel Cicu, 2007).

8. Substanțe psihoactive noi

Consumul de substanțe noi cu proprietăți psihoactive, SNPP cunoscute sub denumirea de etnobotanice a atras atenția prin efectele negative asupra vieții copiilor și adolescențiolor care au inițiat consumul dar și prin creșterea rapidă și vizibilă a fenomenului în rândul populației generale.

Etnobotanicele sunt un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substante chimice

Consumul substanțelor noi cu efecte psihoactive a apărut în anul 2008 în România și a cunoscut o creștere și diversificare accelerată în ultimii ani, cu scăderi și reveniri determinate de implementarea normelor legislative de punere sub control inițiate de guvern.

Din punct de vedere a formei de prezentare sunt împârțite în două mari categorii:

A. amestecuri de plante si chimicale destinate fumatului-produse de tip “Spice”.

B. amestecuri de prafuri chimice prizabile sau injectabile-substanțe psihoactive de sinteză cu efect energizant sau halucinogen, comercializate sub diferite denumiri și amestecate cu energizanți cunoscuți: cofeina, creatina etc.

Substanțele sunt amestecate și împărțite în plicuri în vederea vânzării după rețete și concentrații neverificate. (Andrei Botescu, 2011).

Informațiile privind conținutul real al produsului și efectele acestuia asupra sănătații sunt insuficiente sau lipsesc cu desăvârșire.

Un număr din ce în ce mai mare de substanțe psihoactive noi menite deseori să imite efectele drogurilor controlate sunt disponibile în Europa.

Sistemul de avertizare rapidă al UE continuă să primească rapoarte referitoare la aproximativ o substanță nouă pe săptămână în 2013. În ultimii ani s-a înregistrat apariția de noi agoniști sintetici ai receptorilor de canabinoide, fenilamine și catinone. Multe dintre produsele de vânzare conțin amestecuri de substanțe.(Andrei Botescu,2011)

În 2012, 73 substanțe psihoactive noi au fost raportate pentru prima dată de către statele membre prin intermediul sistemului de avertizare rapidă a UE. Internetul este o piață importantă pentru noile substanțe psihoactive, OEDT realizează un exercițiu de analiză selectivă în vederea monitorizării numărului de magazine online care oferă produse consumatorilor europeni.Numărul de magazine identificate în ianuarie 2012 a fost de 693. După ce sunt supuse măsurilor de control majoritatea substanțelor psihoactive noi tind să fie înlocuite ceea ce reprezintă o provocare specială pentru măsurile de intervenție în acest domeniu. (OEDT, 2013)

Mecanismele fiziopatologice considerate a fi implicate in consumul de substanțe

Sistemul cerebral de recompense

Zonele cerebrale care constituie sistemul de recompense ce trebuie stimulate sunt: zona tegmental ventrala și proiecțiile acesteia în nucleul accumbens, cortexul prefrontal și hipotalamusul lateral.

Sistemul de recompense este integrat prin căile dopaminergice ale sistemului mezolimbic și mezocortical. În zona tegmental ventrală se află corpurile neuronale ale căror prelungiri ajung în nucleul accumbens și în cortexul prefrontal. Neuronii dopaminergici ai zonei tegmental ventrale trimit de asemenea proiecții către hipotalamusul lateral. Hipotalamusul lateral, amigdala, cortexul prefrontal, talamusul dorsomedial și hipocampul trimit proiecții către nucleul accumbens și acesta la rândul său către zona tegmental ventrală și hipotalamusul lateral.

Aceste nuclee sunt relaționate între ele printr-un circuit anatomic și funcțional numit circuitul limbic-motor de recompense, circuitul limbic fiind implicat în fenomenele motivaționale și emoționale, iar circuitul motor în fenomenele de activare locomotorie.

Nucleul accumbens pare a juca în consecință rolul de transportator al informației între diferitele regiuni cerebrale. Neurotransmițătorul cel mai mult implicat în comportamentul de autoadministrare a drogului este dopamina.

În nucleul accumbens și în zona tegmental ventrală nu se află doar dopamină, există diferite neuropeptide cum ar fi: colecistochimina, neurotensina, angiotensina II și vasopresina etc. Peptidele opioide au fost de asemenea implicate în sistemul de recompense implicate în diverse funcții cerebrale cum ar fi modelarea răspunsului nociceptiv, a stimulilor dureroși, reglarea temperaturii sau ingestia de alimente și apă. Un alt neurotransmițător implicat în anumite comportamente adictive este GABA.

Corespondenta neurotransmițătorului și a funcției acesteia și drogurile

Acetilcolina intervine în activitatea musculară, frecvență cardiacă, somn, comportament sexual, memorie, motivație. În același mod acționează marihuana, LSD (acidul lisergic), nicotina cocaina. Dopamina are rol în activitatea musculară, senzația de plăcere, energie la fel ca și cafeina, amfetaminele,opiaceele, marijuana.Opioidele, alcoolulul, solvenții au rol asemănător endorfinelor- rol analgezic și mecanisme de recompensă. GABA intervine în procesele de somn anxietate inhibiție la fel acționează alcoolulul, marihuana, barbituricele, benzodiazepinele. Norepinefrina induce trezirea, starea de alertă, energie, stare de plăcere. La fel intervin și majoritatea stimulentelor incluzând cocaina, amfetaminele, nicotina. Serotonina produce agresiune, depresie, somn, apetit, dominare, inhibiție. LSD, alcool, cocaina, amfetamina, esctazy au o acțiune asemănătoare.

Etapele implicate în consum

  1. Inițierea consumului – la primele contacte cu drogul se va dezvolta întărirea pozitivă, care este cea care va conduce la repetarea consumului de droguri.
  2. Dezvoltarea stadiului adictiv - se produce o neuroadaptare la administrarea repetată la drog. Organismul își va modifica funcționarea pentru a încerca să contracareze modificările metabolice produse de drog. În această etapă pot apărea procese de întărire negativă. Această stare afectivă negativă, care modifică homeostazia emoțională face să apară un nou motiv pentru ingerarea drogului față de starea dezagreabilă care apare în urma renunțării la consum.
  3. Întreruperea consumului - modificările în func­ționarea cerebrală, produse de consumul prelungit de droguri sunt responsabile de efectele neplăcute, care apar în timpul acestei perioade. Odată finalizată această etapă, individul va recupera un comportament care ar putea fi calificat ca normal, însă starea lui cerebrală a rămas”marcată” de consumul de droguri. Sistemele neuronale nu au revenit la situația anterioară consumului și s-au adaptat la noi stadii comportamentale. Deși nu mai există necesitatea imperioasă de a consuma droguri, ramâne o predispoziție latentă spre consum.
  4. Apariția recăderilor-odată finalizată dezintoxicarea nu se poate spune că individul este complet vindecat, circumstanțe foarte diferite pot conduce la reluarea consumului, după perioade de abstinență care pot ajunge la câțiva ani.(Gabriel Cicu, 2007)

Concluzii

Consumul de droguri este un fenomen real şi îngrijorator prin amploarea pe care a dobândit-o în societate.

Oamenii au o vulnerabilitate variată în dobândirea dependenţei de substanţe, astfel, consumul unei substanţe nu atrage în mod obligatoriu dependenţa pentru toţi consumatorii.

Este important să cunoștem amploarea pe care a luat-o acest fenomen și implicațiile pe care le pot avea asupra stării de sănătate.

Consumul drogurilor ilicite adesea începe în adolescenţă atingând un vârf în jurul vârstei de 20 de ani, apoi începe să scadă substanţial. Totuşi, unii indivizi continuă să consume droguri şi la vârstă adultă.

BIBLIOGRAFIE

  1. Andrei Botescu, Evaluarea riscurilor asociate consumului desubstanţe noi cu proprietăţi psihoactive înrândul copiilor şi tinerilor din România, Editura ALPHA MDNBucureşti 2011pg 5-10
  2. Dr. Gabriel Cicu, Psih. Daniela Georgescu, Psih. Ana Maria Moldovan, Concepte de Baza privind Tulburarile Datorate Consumului de Substante, AgentiaNationala Antidrog, Bucuresti,2013 pg 28-31, 95-103,127-129,146-148, 191-197, 223-224
  3. Ioniță Mihail Alexandru, Proiect de cercetare, consumul de droguri în rândul adolescenților 14-18 ani, Universitatea din București Facultatea de Sociologie și Asistență socială,2006, pg 5-15
  4. Observatorul European pentru Droguri și Toximanie (EMCDDA), Oficiul pentru Publicatii al Uniunii Europene, Luxemburg,2013 pg 18-20, 30-42
  5. Popescu .O, Achim, V. Popescu A, Viața în hexagonul morții(tutunul, alcoolul, drogurile, HI/SIDA, poluarea, malnutriția-Editura Fiat Lux București 2004, p89
  6. Rășcanu Ruxandra, Alcool și droguri, virtuți și capcane pentru tineri-Editura Universității din București,2001, pg 9
  7. Stancu Camelia, Cotruș Andrei, Factori psihologici și sociali implicați în consumul de droguri la adolescenți –Revista SNPCAR martie 2014, pg 27-33
  8. www.emcdda.europa.eu