ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la arhiva de articole

POZIȚIA SPECIALISTULUI NEUROPSIHIATRU DE COPII ȘI ADOLESCENȚI ÎN COMISI DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ PENTRU MINORI. ASPECTE DIN ISTORIA ACTIVITĂȚII NOASTRE ÎN ACEST DOMENIU.


Autori: Constantin Lupu, Cătălina Tocea


Expertiza medico-legală psihiatrică a minorilor este o știință sintetică cu rădăcini multidisciplinare. Sursele formatoare ale specialistului expert, au la bază specialități medicale: medicina legală, psihiatria și psihologia copilului și adolescentului, psihiatria adultului, pediatria, genetica umană, alături de științele juridice, mai precis de antropologia juridică și științele sociologice. 

 

Expertiza Medico-Legală, numită și Medicină Judiciară, are mai multe specializări ca Expertiză Tehnică Judiciară, Expertiză Criminalistică, Expertiza traumatologică, Medico-Legală clinică, Tanatologia, Expertiza Medico-Legală Psihiatrică a adulților, Expertiza Medico- Legală a minorilor, Expertiza extrajudiciară, Expertiza Medico-Legală a filiației și altele.

 

Științele juridice evidențiază stadiul de cunoștințe, concepții și de aplicație a legislației, iar științele psihosociologice precizează calitatea mintală, psihică și calitatea mediului social de proveniență a minorului, în special a familiei, cât și poziția socială, etnică, religioasă și culturală a minorului expertizat.

 

Primul manual de Psihiatrie Judiciară și Socială, scris pe baze științifice, apare la noi în anul 1877, fiind elaborat de medicul primar psihiatru Alex Șutzu. Acesta a fost începutul participării psihiatrului la expertizarea unor bolnavi psihici. Din anul 1960 practica expertizei medico-legale psihiatrice devine oficială. Conform orientării moderne în domeniu, concomitent s-a oficializat și Expertiza Medico-Legală Psihiatrică pentru minori.

 

În țara noastră, Expertiza medico-legală psihiatrică pentru minori (E.M.L.Psi.M.) s-a introdus după anii 1960, când s-au format primii specialiști în neuropsihiatria infantilă. Până la această perioadă, rapoartele de expertiză pentru minori erau efectuate de specialiști psihiatri de adulți, sau pe baza unor referințe din școală sau familie. E.M.L.Psi.M. este un domeniu multidisciplinar modern care a progresat încetul cu încetul spre poziția actuală.  

 

În principiu expertiza MJ pentru minori este cerută pentru situații penale și mai rar în situații civile (divorț, stabilirea domiciliului minorului, stabilirea paternității).

 

În Dreptul Civil, care ocupă jumătate din preocupările științelor juridice, legislația este mai largă stabilind paternitatea. Expertiza în acest domeniu ne solicită stabilirea calității mintale a minorului. În Dreptul Penal instanța ne solicită stabilirea discernământului faptelor comise ceea ce incumbă responsabilitatea specialiștilor experți, care trebuie să dispună de cunoștințe precise, specifice vârstei expertizate. De aici pornim la analiza stărilor mintale și psihice care conduc la vârstele pubertății și adolescenței spre acte penale.

 

Elevul de gimnaziu și liceanul adolescent sunt ființe bio-psiho-sociale, fiind supuși și presiunilor impulsurilor sexuale. Majoritatea gândurilor și acțiunilor adolescenților sunt sub influența acestor impulsuri. Familia, școala și societatea pot conlucra la transformarea sexualității instinctuale în psihosexualitate.

 

Este cunoscut că adolescentul trece prin marea criză a vieții: pubertatea și adolescența, acestea fiind salturi ale transfigurării. Aceste situații îi impun sa fie opoziționist și nemulțumit. Iată deci că sunt situații care le cunoaștem – și care ne direcționează să fim empatici cu adolescentul expertizat, să-l înțelegem ca apărători a situațiilor dramatice prin care a trecut. Situația este și mai complexă când minorul este executantul unor impuneri concertate de adulți care profită de naivitatea și starea de inducere în care adolescentul este ușor de mânuit. Daca legea condamnă complicitatea, noi putem să motivăm fragilitatea psihică a adolescentului prin cunoașterea specificului acestei vârste, astfel minorul nu este capabil să aprecieze complicitatea delictuală, mai repede i se impune, este obligat să apară complice.

 

Mai ținem cont și de existența „delincvenței pozitive” a acestor vârste, care este un curent nou în concepțiile sociale, care se referă la mișcările și revendicările tinerilor, deseori pozitive pentru societate. Dar acest pozitivism este apreciat de obicei după un răstimp – nu imediat după făptuire.

 

Mai cunoaștem că în Psihiatria Juridică există o interminabilă discuție legată de termenii utilizați în expertize: valoarea concluziilor exprimată prin „discernământ” sau „responsabilitate”.

 

Prof. Ed. Pamfil și-a expus în repetate rânduri aprecierea despre acest binom astfel: discernământul este cea mai primitivă apreciere a inteligenței care nu include capacitatea de previziune și include doar limitele capacității mintale, pe când responsabilitatea este termenul care se referă la capacitatea psihică a expertizatului, înțelegând prin această referință a expertului la inteligență, emotivitate, empatie, capacitatea de previziune și la poziția socială a făptuitorului în relațiile cu familia și colectivitatea sa față de aprecierea juridică a faptelor sale. Se recomandă deci ca expertizele noastre să se refere la RESPONSABILITATE, care este o noțiune mai largă decât discernământul. Cu aceste considerente specifice științei E.M.L. a minorilor putem prezenta cerințele și componentele acestei expertize.

 

În primul rând scopul E.M.L.Psi.M. este stabilirea discernămintelor și responsabilităților în legătură cu faptele infracționale comise de minori sau în legătură cu agresiunile suferite de minori. Putem exemplifica aspecte ale victimizării minorilor, orientându-ne după un comunicat de presă din decembrie 1997 care stabilea că „la Parchetul general s-au strâns 1254 de dosare cu infracțiuni sexuale comise asupra minorilor”. Din acest comunicat reieșea că exploatarea sexuală și abuzul sexual asupra minorilor este o practică frecventă, că sunt fete care se îmbolnăvesc cu boli venerice de la 8-10 ani, iar băieții cad pradă pedofililor începând cu 10-12 ani, cele mai multe victime provin din rândul copiilor străzii sau ale celor care provin din familii dezorganizate sau patologice. La procesele de acuzare a agresorilor sau proxeneților, instanțele solicită deseori Expertiza psihiatrică medico-legală a minorilor victime ale agresiunilor suferite. 

 

Legislațiile moderne stabilesc necesitatea ca aprecierile care vor fi acceptate ca probe și documente de Instanțele de Judecată să fie stabilite de comisii de experți specialiști. Codul de Procedură Penală stabilește condițiile generale și cele obligatorii în care se solicită efectuarea E.M.L.P. Aici se precizează că E.M.L.P. este obligatorie pentru minori. Aceste comisii sunt conduse de experți în medicina legală și au în componență reprezentanți ai autorității judiciare: procurorul pentru minori numit de instanță, juriști specializați, medicul psihiatru de copii și adolescenți, psihologul, sociologul și psihopedagogul care au participat la întocmirea dosarului de anchetă, cu precizări despre situația psihică, familială și școlară a minorului, iar în completare comisia poate solicita actele și examenele altor specialități medicale sau documente referitoare la minorul expertizat. 

 

În multiple situații, dosarele întocmite de anchetatori conțin amănunte despre premeditarea faptelor și despre recidive sau alte documentări ale minorilor agresori. În aceste situații, specialistul Neuropsihiatru de copii și adolescenți  se va pronunța conform încadrărilor în lege a făptuitorilor.

 

Anchetatorii care întocmesc dosarul de urmărire, pot prezenta aspecte sau precizări din dosar, dar nu participă la E.M.L. Legislațiile stabilesc condițiile în care pot participa la expertiza minorului părinții, tutorii sau avocatul cazului.

 

Activitatea C.M.L pentru minori este o componentă juridică ce aplică dreptul (legea) în situații specifice vârstelor dezvoltării, cu toate variantele psihologice și psihopatologice existente la aceste vârste.

 

La noi Serviciile de Medicină Legală numesc specialiști neuropsihiatri de copii și adolescenți în cadrul comisiilor respective. Prin deciziile Institutului de Medicină Legală Mina Minovici sau a filialelor Institutului, aceștia sunt confirmați ca experți ocazionali (pentru perioade limitate) sau permanenți în cadrul comisiilor medico-legale pentru minori.

 

Dacă în perioadele de început (1960) de funcțio­narea C.E.M.L. pentru minori până în anii 1990 participarea specialistului neuropsihiatru de copii și adolescenți era „obligație de serviciu” fără remunerare, în perioadele actuale prestația de expertiză este recunoscută și financiar, ceea ce ne plasează în practicile din statele moderne. 

 

În aceste condiții de participare în C.M.L. pentru minori, deducem: necesitatea formării unor specialiști neuropsihiatri de copii și adolescenți  experți. Formarea se poate realiza prin cursuri, instructaje și specializări a componenților C.M.L.

 

În domeniul medico-psihiatric se începe cu stagiile rezidenților în psihiatrie care participă la CEML pentru minori, iar în domeniul judiciar prin constituirea completelor de judecată pentru minori a juriștilor încadrați în tribunale dedicate acestor vârste. Competența sau specializarea medicilor neuropsihiatri de copii și adolescenți  în domeniul E.M.L.Psi.M. ar începe după părerea noastră cu studiul documentelor ONU: Declarația Drepturilor Omului, Declarația Drepturilor Copilului și Declarația Drepturilor persoanelor cu handicap, urmate de cunoașterea legislației române: Codul Penal și Codul de Procedură Penală.

 

În cunoașterea prevederilor de funcționare a C.E.M.L.M. se relatează și despre Dosarul de anchetă, care trebuie să conțină documente despre calitatea de expertizat a minorului prin stabilirea identității sale, ancheta socială și examenul psihologic despre situația socială familială și despre evoluția comportamentului minorului, testările psihologice, acte doveditoare ale unor internări sau evidențe în servicii medicale și tratamente urmate de minor. Acum începe rolul psihiatrului de copii și adolescenți în C.E.M.L. de minori, el fiind specialistul cel mai bine informat în științele comportamentale specifice vârstelor de dezvoltare. 

 

Primul reper important care rezultă din actele dosarului de anchetă se referă la stabilirea vârstei mintale a expertizatului, iar concluziile comisiei se bazează pe acest diagnostic al vârstei mintale – nu pe documentele de vârstă biologică. Din acest punct de vedere specialistul neuropsihiatru de copii și adolescenți poate fi considerat ca și un reprezentant, iar în unele cazuri apărător neutru al minorului expertizat. Formarea ideală ar fi ca împreună cu practica de pe lângă Comisiile de Expertiză Medico-Legală, specialistul neuropsihiatru de copii și adolescenți să poată să devină expert după ce susține un examen de confirmare și să devină component al Corpului Medicilor Experți, deci să poată funcționa conform statutului acestei organizații.

 

Care ar fi contribuția și totodată obligațiile psihiatrului de copii și adolescenți în C.M.L. pentru minori?

 

Conform legislației noastre, s-a stabilit că minorii nu au discernământul și nici responsabilitatea formate până la vârsta de 14 ani și nu răspund penal pentru infracțiunile comise până la împlinirea acestei vârste. Noi ne pronunțăm în expertizele minorilor care au vârsta între 14-16 ani, care sunt expertizați cu condiția unor concluzii ale EML Psihiatrice, care stabilește existența discernământului și recomandă măsurile legale de corecție.

 

Pentru grupa de vârstă 16-18 ani, încadrarea și răspunderea prevăzută de Codul Penal se aplică dacă EML stabilește existența discernământului faptelor comise. Specialistul neuropsihiatru de copii și adolescenți  contribuie prin stabilirea unui diagnostic de tulburare mintală și la recomandarea unor măsuri corespunzătoare psihopatologiei diagnosticate. Astfel, procedurile de examinare a dosarului, de anamneză a minorului, de studiu al anchetei sociale și a examenelor psihologice care trebuie să fie complete, sunt de durată și sunt importante deoarece în multe cazuri E.M.L.Psi.M. precizează sau schimbă încadrarea juridică, chiar viitorul actualului minor expertizat.

 

Este de dorit ca expertul neuropsihiatru de copii și adolescenți să fie bine format și bine informat în multiplele domenii specifice vârstelor de dezvoltare și transformare antropologică, deci să cunoască antropologia evoluției psihice a vârstelor, transformării psihice de la copil la adult. Aceste cunoștințe includ capitole din psihologia și psihopatologia din neuroștiințe, din sociologie și psihopedagogie, toate având conexiuni cu istoria cazului expertizat. Pentru a-și stabili poziția științifică de specialist, neuropsihiatrul de copii și adolescenți contribuie la redactarea, motivarea amănunțită și clară a expertizei, iar diagnosticele și concluziile să fie utilizabile în deciziile instanței de judecată. Dar această redactare ne obligă să știm că justiția este o „generatoare de dreptate în favoarea societății” (E. Pamfil.) și că prin Justiție se impune adevărul, dreptatea și civilizația. Deci nu uităm că justiția nu este iertătoare și nici înțelegătoare. Justiția aplică legea, deci redactarea expertizei și concluziilor trebuie să fie convingătoare, bine documentată și în contextul legislației.

 

Deoarece nu avem o analiză a infracțiunilor minorilor în decursul anilor, putem să relatăm unele constatări: în primele perioade de activitate ale C.E.M.L.M., majoritatea expertizelor analizau furturi și agresiuni. În ultimii 15-20 ani au apărut infracțiuni mai grave: tâlhării, violuri și acte legate de consumul de alcool și droguri, inclusiv crime.

 

Mai amintim că cea mai frecventă recomandare din perioadele de început era supravegherea de către familie și școală, iar infracțiunile grave și repetate erau pedepsite în penitenciare de adulți sau minori (tineri) organizate pentru băieți și separat pentru fete. În perioada actuală s-au organizat centre de recuperare și detenție, iar pentru tinerii cu tare psihopatologice se recomandă internări în unități spitalicești specializate.

 

Din practica experților, amintim că unele precizări ale expertizei impun un studiu amănunțit de caz. În aceste situații se solicită completarea dosarului respectiv cu alte examinări sau internări în principal în secții de psihiatrie pentru copii și adolescenți, sau dacă sunt necesare, diagnostice stabilite de alți specialiști medici, sociologi, psihologi sau recuperatori se solicită participarea acestora. 

 

Referirile C.P. și C.P.P. la internarea medicală pentru stabilirea sau confirmarea diagnosticului psihiatric, prevăd și măsuri de siguranță: obligarea la tratamentul medical, internarea medicală și interzicerea de a ocupa o funcție (elev, student, muncitor etc.). 

 

H. Ardelean susținut de Prof. V. Dragomirescu propune ca toate expertizele M.L. Psihiatrice ale cazurilor de infracțiuni penale să fie spitalizate în secții de specialitate pentru urmărire și precizare prin observarea clinică și examinări suplimentare. Acești autori internează toate cazurile prezentate pentru E.M.L. Psihiatrică. Această practică aduce mai multe avantaje, chiar dacă în cazurile clare internarea poate părea formală. Avantajul major constă în faptul că toate constatările clinice sunt consemnate în foaia de observație psihiatrică. Acest document medical devine și act medico-legal, deci o rezervă de arhivă la care se poate apela și în cazuri de recidive. Medicul specialist psihiatru de copii-adolescenți are rolul principal în C.E.M.L.M. în stabilirea și susținerea unui diagnostic profesional. Internarea infractorului minor cu fapte penale, se face prin ordinul procurorului sau cel al C.E.M.L.Psi.M. cu pază asigurată de poliția care anchetează cazul.

 

În prezent, în Codul de Procedură Penală (CPP) artic. 117, se stipulează obligativitatea E.M.L.Psi. și la adulții cu antecedente psihiatrice și la toți minorii. Reglementările expertizelor mai sunt amănunțite în CPP articolele 201 -214, OG Nr 1/2000, HG Nr. 774/2000, Legea Nr. 459/2001, Lege Nr. 271/2004, cât și în Codul familiei. În Codul Penal articolul 48, rezultatul examenului și expertizei neuropsihiatrice este luat în considerare pentru a motiva o soluție de luat în considerare pentru motivarea unei hotărâri de urmărire sau neurmărire penală. Pentru minori, C.E.M.L.Psi. poate recomanda o propunere de executare a unei forme de puniție. Conform legislației noastre, E.M.L.Psi. nu poate fi redusă la formularea sau enunțarea unui diagnostic. Expertiza presupune o abordare și finalitate social-juridică, care îi conferă valoare probatorie în actul juridic. E.M.L.Psi.M. contribuie ca act legal la stabilirea adevărului.

 

Conform normelor OMS în E.M.L.Psi se folosesc obligatoriu ca instrumente de lucru Clasificarea I.C.D. (clasificarea internațională a bolilor CIM), secondată de D.S.M.

 

Această încadrare în C.I.M. permite instanței de judecată să-l apropie de categoriile din C.P.P. de care beneficiază minorul bolnav mintal sau retardat. Specialistul psihiatru de copii-adolescenți va ține cont că relația dintre dezvoltare și sarcinile sau obiectivele dezvoltării în viață stabilite de Erikson (1950/1963) sunt: la începutul copilăriei centrate pe imitare și dezvoltarea încrederii fundamentale iar adolescența este asociată cu dezvoltarea identității. Alături de diagnostic, este util să apreciem calitatea emoțională a minorului cu specificarea dacă a avut condiții de formare a atașamentului dacă are capacitatea de a se autodefini, deci dacă are o identitate și dacă poate să participe empatic în relațiile cu victimele sale.

 

Una din cerințele principale judiciare în legătură cu discernământul minorului expertizat este stabilirea responsabilității în legătură cu fapta comisă (care este dovedită de anchetatori), într-un timp anterior expertizei. Astfel că expertiza trebuie să stabilească existența unor repere și dovezi de realizare, pregătire și premeditare a infracțiunii. Minorul a pregătit fapta (faptele) în gând, sau împreună cu alți făptași, a fost singurul executant sau a făcut parte dintr-un grup de făptuitori. A fost învățat și folosit ca făptuitor de alți inițiatori sau complici? 

 

În multe situații este destul de ușor ca minorul să fie instruit pentru răspunsuri false, ceea ce comisia trebuie să stabilească sau să amintească în raportul final. Pătrundem în domeniul dificultăților E.M.L.Psi.M. care pot fi influențați sub amenințări să declare alte relatări decât cele reale, deci în domeniul necesității de persoane experte calificate în astfel de expertize. Subliniem deci că medicii neuropsihiatri de copii și adolescenți experți trebuie să fie specializați în acest domeniu prin informare și prin stagii sau cursuri, pentru a fi autorizați și credibili în acest domeniu.

 

Concluziile raportului de expertiză medico-legală a minorului se referă în principal la stabilirea discernământului a cărui definiție o preluăm de la specialistul în Psihologie judiciară T. Bogdan (1973): „Discernământul este acea capacitate a individului, care îi permite ca în baza unor trăiri și experiențe anterioare directe sau indirecte, să înțeleagă și să judece prin anticipare o acțiune izvorâtă dintr-o situație conflictuală, judecată care implică măcar o cunoaștere rudimentară a unor valori etico-sociale”.

 

Pentru copiii europeni după J. Piaget, se consideră valabilă constatarea că la vârsta de 11-12 ani, apare gândirea formal-logică, necesară dar insuficientă pentru existența discernământului în sensul plenar al termenului.

 

Existența sentimentelor morale și empatice bine distincte apar la 12 ani și se împlinesc la 14-15 ani. aceste evoluții pot fi retardate datorită insuficienței cognitive, morale sau a lipsei de educație și socializare. 

 

Specialistul neuropsihiatru de copii și adolescenți  ține cont că între 12-14 ani copilul normal poate opera logic, dar nu are capacitatea de a formula judecăți de valoare etico-morală - și nu are capacitatea de a acționa conform acestor judecăți.

 

În EML a minorului, discernământul nu este un indicator al maturității intelectuale și etice, deoarece apare numai treptat cu vârsta și are calități individuale. Aprecierea specialistului trebuie să se bazeze pe aspecte personalizate ca de exemplu pe antecedentele genetice, suferințele organice și calitățile educative și sociale de dezvoltare. Din multiple motive nu putem vorbi de discernământ în general, ci de discernământul unui anumit copil sau tânăr expertizat pentru o anumită faptă sau fapte.

 

La noi, introducerea la Consfătuirea de NPI din anul 1963 de către Prof. E. Pamfil a noțiunii de intelect de limită (definită în pedopsihiatria franceză din anii 1939-1940) a condus la o noțiune nouă utilizată în E.M.L.Psi.M.: clasificarea de „discernământ diminuat”, care este o realitate, dar nemulțumește pe juriști, care doresc precizarea concluziilor E.M.L. cu „da” sau „nu”: are sau nu are discernământul faptelor comise? De asemenea sunt cunoscute ușurința cu care adolescenții participă în viață cu tulburări de comportament ocazionale care-i poate încadra într-o categorie de discernământ diminuat pasager dar legat de faptele penale pentru care este expertizat.

 

Procedurile E.M.L. se realizează pe baza unor date „a posteriori”, deci după comiterea actului infrac­țional, iar cerințele completelor de judecată sunt axate pe existența sau inexistența discernământului „în momentul săvârșirii actului sau actelor incriminatorii”.

 

Această relație de apreciere „a posteriori”, deci din urmă, este cea mai frecventă metodă de lucru în comisia de E.M.L., dar certitudinea aprecierii discernământului este în raport cu timpul scurs de la săvârșirea actului infracțional, deci constatările noastre pot fi de certitudine destul de relativă.

 

Doar situațiile în care minorul expertizat este în evidență cu un diagnostic anterior, pot ușura aprecierile expertului psihiatru de copii și adolescenți. Noi apreciem că stabilirea discernământului la minori poate conduce la concluzii de o certitudine rezonabilă asupra responsabilității săvârșirii unei (unor) infracțiuni în antecedente. În caz că se contestă raportul medico-legal al unei comisii, această contestație se rezolvă tot de o comisie de expertiză medico-legală pentru minori dintr-un centru universitar.

 

În practica noastră, specialiștii neuropsihiatri de copii și adolescenți, participanți la C.E.M.L.Psi.M. se formează și prin asistare la aceste expertize, fiecare caz fiind instructiv și important. Mai există porți deschise pentru informare și specializare în acest domeniu: organizarea de cursuri, consfătuiri, congrese, specializări în cadrul unor întruniri internaționale, studii ale legislației (care este frecvent modificată) și bineînțeles orice seminarii sau cursuri dedicate comportamentelor deviante ale minorilor, inclusiv studiul comportamentelor agresive la copii și tineri, cât și a formelor de reeducare a minorilor infractori. În rețeaua Națională de Medicină Legală din țara noastră sunt nominalizați 205 experți oficiali din Institutul Medico-Legal Mina Minovici, Institutele din Centrele Universitare, și din Serviciile Județene de Medicină Legală. Promovarea în categoria experților ML se face conform criteriilor de atestare sau suspendare a calității de expert Medico-Legal, conform legii 459/2001. Această promovare ar putea fi aplicată în condiții de specializare și Specialiștilor Neuropsihiatri de Copii și Adolescenți.

 

În țările europene, specialiștii psihiatrii și psihiatrii de copii-adolescenți sunt declarați experți din oficiu. După participarea în Comisia de expertiză, acești specialiști au termene de evaluare a copilului și pentru concluzii de 4-6 săptămâni pentru a studia dosarul și pentru a stabili starea psihică anterioară și actuală a expertizatului. Expertizele ajung la Tribunale speciale pentru minori și familie, unde judecătorii specializați știu să evalueze starea inculpatului, după ce parcurg cursuri de specializare. Expertizele Medico-Legale psihiatrice pentru Minori, sunt valabile și au recunoaștere națională și internațională.

 

În țara noastră avem un exemplu unic până în prezent: „Programul de perfecționare în Expertiza Medico-Legală psihiatrică pentru minori”, organizat la Centrul de Neurologie și Psihiatrie pentru Copii și Adolescenți din Timișoara între 26.06-10.07 1989 prin Facultatea de Specializare și Perfecționare a Medicilor și Farmaciștilor (FSPMF) din cadrul Ministerului Sănătății. Rememorăm că la acest curs au participat ca lectori, Prof. Dr. Traian Crișan, Prof. Dr. Milan Dressler, șeful catedrei de Medicină Legală a IMF Timișoara, directorul filialei din Timiș a Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, Prof. Dr. Eduard Pamfil, șeful Clinicii de Psihiatrie din Timișoara, Procuror Șef M. Dumitru, Procuror E. Ciavici – ambii de la Procuratura Timișoara, Prof. Dr. Șt. Milea, șeful Clinicii de Psihiatria Copilului și Adolescentului București, medicii primari medicină legală: M. Ciobanu și Florin Gâldău din Timișoara, psiholog D. Ciumăgeanu de la Clinica NPCA Timișoara și organizatorul cursului Dr. C. Lupu, medic șef al Clinicii NPCA Timișoara, iar delegatul Ministerului Sănătății a fost Dr. Florin Tudose.

 

Participanți la curs au fost: Dr. Lucia Șulea (Alba-Iulia), Dr. Costiner Elmano (București), Dr. Barbu Negreanu (Târgu-Jiu), Dr. Corneliu Lăzărescu (Râmnicu-Vâlcea), Dr. S. Bencovschi (Arad), Dr. Viorica Dogaru și Dr. Viorica Seviciu (Deva), Dr. Maria Voroneanu (București), Dr. Dana Mănescu (Reșița), Dr. Ovidiu Mihai (Buzău), Dr. Liana Smeureanu (Pitești), Dr. Adriana Bălan (Hunedoara), Dr. Ana Fianu (Focșani), Dr. Judith Moraru (Cluj), Dr. Erika Schulz (Zalău), Dr. Maria Todea (Miercurea Ciuc), Dr. Anisa Săbăduș (Târgoviște), Dr. Violeta Pop (Oradea), Dr. C-tin Tocaciu (Lugoj), Dr. Violeta Stan (Timișoara), Psih. Victoria Gulyas (Timișoara), Psih. Dorina Feier (Timișoara), Dr. Alexandra Enache (actualmente Prof. Univ. la Catedra de Medicină-Legală a UMF V. Babeș Timișoara).

 

Participanții amintiți, organizatorii, lectorii și cursanții acestui Program au convenit să propună și să susțină la Ministerul Justiției organizarea completelor de judecată specializate pentru minori. Au fost trimise adrese la Ministerele Justiției și Sănătății din partea noastră cu motivații amănunțite despre necesitatea acestor instanțe specializate și propunerea către Ministerul Sănătății pentru instituirea titlului de Expert în M.L.Psi.M. Aceste cerințe sunt valabile și astăzi.

 

Concluzii

Prezentarea unor condiții de lucru a C.E.M.L.Psi.M. începând cu anii 1960 până în prezent și a unor cerințe pe care trebuie să le îndeplinească medicul specialist psihiatru de copii și adolescenți este un subiect important, care poate fi mereu actualizat.

 

Susținem formarea de experți proveniți din medicii specialiști, care să fie încadrați în Corpul Medicilor Experți și care să beneficieze de toate condițiile de activitate specifice acestei organizații.

 

Subiectul principal al acestui material este dedicat formării și aprecierii discernământului în pubertate și adolescență, noțiune care se utilizează în principal în procedurile juridice și prin care specialistul neuropsihiatru de copii și adolescenți își dovedește calitățile profesionale. Bineînțeles expertului i se cere o învățare a procedurilor în cadrul Comisiilor de Expertiză, ceea ce ar echivala cu participare formativa la mai multe ședinte de lucru.

 

Dorim să evidențiem dificultățile care apar într-o comisie de Expertiză Medico-Legală pentru Minori, datorate specificului etapelor de dezvoltare ale copilului și adolescentului care depinde de o multitudine de influențe endogene și exogene care-i modelează psihicul. S-a pus accentul pe filmul desfășurării unei expertize, acest fel de abordare ducând la concluzia că sunt necesari experții în problemă atât în justiție cât și în medicină.

 

Psihiatria judiciară și Expertiza medico-legală a minorului nu are încă o istorie scrisă, nici teoretizări și analize etapizate. Spre deosebire de expertiza medico-legală a adultului, sunt multe proceduri și aspecte locale, dar și evoluții conceptuale în permanentă transformare, cât și modificări în gândirea și comportamentele copiilor și adolescenților. Va trebui să urmărim aceste evoluții sociale, juridice și medico-psihologice impuse de viață.

Bibliografie

  1. Ardeleanu H., Mihalache G., 2000: Practica Expertizei Medicolegale Psihiatrice cu 50  cazuri ilustrative, Edit. Poligrafia, Oradea
  2. Ardeleanu H., 2009: Metodologia unitară a Expertizei Medicolegale Psihiatrice în cazuri penale (cod penal, art. 112. 113, 114)
  3. Beliș V., 1995: Tratat de Medicină Legală, Edit. Medicală, București
  4. Bogdan T., 1989: Probleme de psihologie judiciară, Cap.: Delincvența minorilor, Edit.  Științifică, București
  5. Buda, oct.,2007: Criminalitatea. O istorie Medico-Legală Românească, Edit. Paralela 45, București.
  6. Buda, oct 2009: Iresponsabilitatea. Aspecte Medico-Legale psihiatrice, Edit. Științelor medicale Juridice, București.
  7. Cornuțiu G., 1997: Aspecte teoretice ale viitorului Expertizei Psihiatrico-Judiciare,  Consfătuirea Națională de Medicină Legală Psihiatrică, București
  8. Dolea I., Doroș S., Baciu G., și colab., 2005: Expertiza judicară în cauzele privind minorii. Edit. IRP Chișinău, Republica Moldova.
  9. Dragomirescu V., 1976: Psihosociologia comportamentului deviant, Edit. Științifică Enciclopedică, București
  10. Dragomirescu V., 1997: Responsabilitatea și cauzalitatea medico-legală; Criteriologie  propusă în vederea interpretării cauzale a conceptului de responsabilitate, Rev. de Medicină Legală, Nr 4
  11. Freud S., 1995: Psihopatologia vieții cotidiene
  12. Hans von Hentig, 1967: Der Jugendliche Vandalismus, Edit. Diederich, Koln
  13. Heredea Liliana, 2009 : Abuzul sexual asupra copilului. Factori de risc și criterii de  identificare. Teză de doctorat. Edit. UMF Oradea
  14. Killen Kari, 2003 : Copilul maltratat. Edit. Eurobit, București.
  15. Kwaraceus W., 1964: La delinquence juvenile probleme du monde moderne, UNESCO, Paris
  16. Lamart J., 1981: Genetica inteligenței, Edit. Șt-Enciclopedică, București
  17. Lupu C., 1988: Leziunile și disfuncțiile cerebrale minore, Edit. Universității Timișoara
  18. Michalodimitrakis E. K., C. Scripcaru, Șt. Botez, 2003: Medicina Legală a traumatismelor craniocerebrale, Edit. Junimea, Iași
  19. Milea Șt., 1994: Comunicare la Consfătuirea Internațională Bușteni, „Copilul, Adolescentul și Familia”: Alegea identității în adolescență
  20. Mina Minovici, 1930: Tratat complet de Medicină Legală, Edit. Socec, București 
  21. Newsletter 7 Martie 2012: Standarde europene pentru Programe competitive în domeniul Expertizei Psihiatrice Medico-Legale. Centre de formare: București, Iași, Timișoara (Nu sunt teme pentru E.M.L.Psi.M)
  22. Newsletter 2 Mai 2012: Raportul de expertiză M.L.Psi. în Statele Europene.
  23. Osterrieth P., 1973: Copilul și familia, Edit. Didactică și Pedagogică, București
  24. Pamfil Ed., 1963: Intelectul de limită; Comunicare la Consfătuirea Națională NPI, Timișoara
  25. Pamfil Ed. 1988 - Aspecte ale activității psihiatrului în comisiile de expertiză. Consfăt. Medicolegală Psihiatrică – Predeal.
  26. Piaget J., 1964: Le developpement mental de l’enfant, Edit. Gouthier, Geneve
  27. Piaget J., Inhelder B., 1968: Psihologia Copilului, Edit. D. P., București
  28. Piloș Lotti, 2004: Trauma, violența și sexualitatea. Edit. Timpolis,Timișoara.
  29. Reugen Bar-On, Parker J.D.A, 2011: Manual de inteligență emoțională, Edit.Curtea Veche, București
  30. Rudică T., 1981: Familia în fața conduitelor greșite ale copilului, Edit. D. P., București
  31. Thorwald Jurgen, 1982: Un secol de luptă cu delincvența (The Century of the Detective), Edit. Junimea, Iași
  32. Tiugan Al., 2008: Expertiza medico-legală și medico-militară, Edit. Medicală Universitară, Craiova
  33. Virgil I., Dragomirescu V., 2010: Expertiza Medico-Legală în Psihiatria Judiciară, Edit. Viața Medicală, București.
  34. UNICEF și Ministerul Sănătății, 2009: Practici și norme privind sistemul de justiție juvenilă din România.