ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la arhiva de articole

CORELAȚII ÎNTRE TULBURĂRILE DE PERSONALITATE ALE PĂRINȚILOR ȘI PROBLEMELE DE INTERNALIZARE/EXTERNALIZARE ALE COPIILOR


Autori: Andreea Robe, Alina Ghirișan, Liana Mărginean, Elena Predescu, Roxana Şipos


Introducere

Tulburările de personalitate sunt caracterizate prin pattern-uri de comportament, dezadaptative și durabile, afectând individul personal și în contactul interpersonal. Studiile clinice evidențiază gradul mare de heritabilitate a tulburărilor psihice precum și existența unor stiluri ineficiente de parenting asociate cu tulburările de comportament la copil și adolescent (Calvo et al., 2009; Latzman et al., 2009).

Deși interacțiunea copil-părinte a fost îndelung studiată și s-au obținut corelații între anumite stiluri de parenting și patologia psihică la copil (Coplan et al., 2009; Johnson et al., 2006; Huver et al., 2010), abordarea patologiei copilului prin prisma părintelui rămâne un subiect de actualitate. Studiul abordează tulburările de personalitate ca rol moderator în formarea stilului parental.

 

Metodă

Obiective: Scopul acestui studiu a fost acela de a evalua frecvența și tipul tulburărilor de personalitate la părinții copiilor cu patologie psihiatrică și de a identifica existența unei relații între tipul tulburării de personalitate la părinți și problemele de internalizare/externalizare la copii.

Participanți: Au fost incluși în studiu 60 de părinți biologici (de sex masculin și feminin) ai copiilor diagnosticați cu o tulburare psihiatrică, internați în secția de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca, România, în perioada aprilie-octombrie 2011. S-au stabilit două loturi, primul lot cu copii diagnosticați conform criteriilor DSM IV cu o tulburare psihiatrică de internalizare (Anxietate, Depresie) și al doilea lot cu copii cu o tulburare de externalizare (ADHD, Tulburare de conduită). Au fost excluși din studiu părinții care au prezentat un diagnostic de pe axa I a DSM, copiii care au avut părinți adoptivi, care au provenit din centre de asistență maternală și care au avut un diagnostic care nu putea fi încadrat în una din categoriile enunțate anterior.

Instrumente și procedură: După obținerea consim­țământului informat și asigurarea confiden­țialității datelor, părinților li s-a aplicat interviul clinic structu­rat pentru tulburările de pe axa II a DSM IV, SCID-II. Acesta poate fi folosit pentru a pune atât un diagnostic categorial cât și dimensional. Studiile din domeniu au demonstrat atât fidelitatea cât și validitatea bună a SCID-II atât în cercetare cât și în domeniul clinic (Lobbestael et al., 2010).

 

Tabel I - Date demografice părinți

 

T. INT. = Tulburare clinică de internalizare / T. EXT. = Tulburare clinică de externalizare

 

Părinții au fost rugați să completeze chestionarul de evaluare comportamentală a copiilor (CBCL 1.5- 5 ani și 6-18 ani), acesta evaluează diferite competențe  (școlară, socială, activități) precum și problemele de internalizare și externalizare ale copiilor (fidelitate test-retest de 0.91 pentru probleme de internalizare și 0.92 pentru probleme de externalizare. Acordul între informanți a fost de 0.72 pentru probleme de internalizare și 0.92 pentru probleme de externalizare).  (Ang et al., 2012). 

Diagnosticul copiilor a fost preluat din foile de observație clinică, s-au preluat date demografice, vârsta copiilor și a părinților, sexul acestora, ocupația, nivelul educațional, socioeconomic, statutul marital, numărul de copii, patologie psihiatrică la frați.

Analiza statistică: Prelucrarea statistică a datelor a fost facută cu ajutorul programului statistic SPSS versiunea 17. S-au aplicat metode de statistică descriptivă, tabele de frecvențe, testul hi-pătrat pentru variabile independente și regresie liniară. 

 

Rezultate

Au fost incluși în studiu 60 de copii impărțiți în două loturi, un prim lot de 30 de copii cu diagnostic de internalizare și un al doilea lot de 30 de copii cu diagnostic de externalizare. Media de vârstă a fost de 9.5±4.81 ani, au fost 37 de băieți și 23 de fete; 17 fete și 13 băieți cu tulburări de internalizare, 6 fete și 24 băieți cu tulburări de externalizare.

În tabelul II am prezentat frecvența și tipul tulburărilor de personalitate, identificate la părinți. Am identificat o frecvență crescută a tulburărilor de personalitate care aparțin cluster-ului C la părinții copiilor de sex masculin și la părinții copiilor cu tulburare de internalizare; o frecvență crescută a tulburărilor de personalitate din cluster-ul A la părinții copiilor diagnosticați cu tulburare de externalizare.

Pentru a identifica existența unei relații între tulburarea de personalitate la părinți și tulburările psihiatrice de internalizare și externalizare la copii am aplicat testul χ² pentru eșantioane independente. Analiza statistică a evidențiat existența unei relații între tulburarea de personalitate la părinți și diagnosticul psihiatric la copii (TP evitantă χ²=4.286 p=0.038, TP obsesiv-compulsivă χ²=4.0.43 p=0.044, TP depresivă χ²=4.286 p=0.038). 

 

Tabel II - Tulburare de personalitate părinți – frecvență și tip

 

Pentru a analiza în ce măsură tulburarea de personalitate a părinților poate fi factor predictiv pentru dezvoltarea tulburărilor de internalizare/externalizare la copii (diagnosticate clinic și identificate folosind CBCL) am aplicat analiza de regresie liniară multiplă. Am considerat tulburarea de personalitate la părinți ca factor predictor și tulburarea de internalizare/externalizare la copii ca variabilă criteriu. Cel mai bun predictor pentru tulburările de internalizare și externalizare diagnosticate clinic la copil a fost tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (beta=.252 p=0.46). Cei mai buni predictori pentru tulburările de internalizare/externalizare identificate pe baza CBCL-ului au fost tulburările de personalitate depresivă (beta=.528 p=.000), schizoidă (beta=.268 p=.016) și antisocială (beta=.261 p=.018) la părinți.

 

Concluzii

Din cele două loturi de 30 copii, 37 au fost băieți și 23 fete. Am identificat 17 fete și 13 băieți cu Tulburări de Internalizare și 6 fete și 24 băieți cu Tulburări de Externalizare. 

Din lotul de 60 de părinți, 55 au fost femei, căsătorite, cu statut socioeconomic scăzut, cu un nivel educațional mediu,  cu o repartiție aproximativ egală pe categorii de vârstă și ocupație.

Am identificat o frecvență crescută a tulburărilor de personalitate care aparțin cluster-ului C la părinții copiilor de sex masculin și la părinții copiilor cu tulburare de internalizare; o frecvență crescută a tulburărilor de personalitate din cluster-ul A la părinții copiilor diagnosticați cu tulburare de externalizare.

Am evidențiat existența unei relații între tulburarea de personalitate evitantă, obsesiv-compulsivă,  depresivă și tulburarea de internalizare și externalizare la copii, diagnosticate clinic. 

Cel mai bun predictor pentru tulburările de internalizare și externalizare diagnosticate clinic la copil a fost tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă la părinți.

Cei mai buni predictori pentru tulburările de internalizare/externalizare la copii identificate pe baza CBCL-ului au fost tulburările de personalitate depresivă, schizoidă și antisocială la părinți.

 

Limite și Discuții

Studiul a luat în calcul doar unul din părinți, nu s-a pus accent pe trăsăturile de personalitate ale copilului, interacțiunea copil-părinte fiind un proces bidirecțional în care influențele sunt reciproce. De asemenea, evaluarea personalității părintelui și a comportamentului copilului s-a făcut categorial. Ca viitoare direcții de cercetare ne-am propus evaluarea dimensională a trăsăturilor de personalitate ale părinților concomitent cu evaluarea trăsăturilor de personalitate la copii, prin scheme cognitive specifice, pornind de la rezultatele obtinuțe în acest studiu. Direcțiile de cercetare se află în concordanță cu DSM V.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Huver RME, Otten R, Hein de Vries H, Engels R. Personality and parenting style in parents of adolescents. Journal of Adolescence 2010;33:395-402.
  2. Challacombe F, Salkovskis P. A preliminary investigation of the impact of maternal obsessive-compulsive disorder and panic disorder on parenting and children.  Journal of Anxiety Disorders 2009;23:848–857.
  3. Cohen AC, Emmerson LC, Mann MC, Forbes CB, Blanchard JJ. Schizotypal, schizoid and paranoid characteristics in the biological parents of social anhedonics. Psychiatry Research 2010;178:79–83.
  4. Coplan RJ, Reichel M, Rowan K. Exploring the associations between maternal personality, child temperament, and parenting: A focus on emotions. Personality and Individual Differences 2009;46:241-246.
  5. Calvo R, Lazaro L, Castro-Fornieles J, Font E, Moreno E, Toro J. Obssesive-compulsive personality disorder traits and personality dimensions of children with obssesive-compulsive disorder. European Psychiatry 2009;24:201-206.
  6. Latzman RD, Elkovitch N, Clarck LA. Predicting parenting practices from maternal and adolescent son’s personality. Journal of Research in Psychiatry 2009;43:847-855.
  7. Johnson JG, Cohen P, Kasen S, Ehrensaft MK, Crawford T. Associations of Parental Personality Disorders and Axis I Disorders with Childrearing Bahavior. N. Psychiatry 2006;69.4:336-50.