ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

COMPORTAMENTUL HIPERCHINETIC &ICIRC;N CADRUL TULBURĂRII DE SPECTRU AUTIST


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

În studiul de față este descris cazul unui copil cu diagnosticul de autism însoțit de comportament hiperchinetic. Copilul în vârstă de cinci ani prezintăsindrom autist, agresivitate, irascibilitate și iritabilitate. S-a constatat că diagnosticul de sindrom autist cu comportament agresiv se întâlnește tot maifrecvent. Dinamica acestei patologii este explicată corelând datele anamnestice cu interviul clinic și evaluarea psihologică. În final este expus programulpsihoterapeutic.



 

INTRODUCERE

Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Este o tulburare de origine neurobiologică ce afectează copilul până la vârstă de 3 ani, până la această vârstă deficienţele sunt evidente şi poate fi stabilit un diagnostic. Autismul implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină, sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil [1].

 

În ceea ce privește comportamentele agresive ce apar la copii autiști, nu se pot face corelații directe cu privire la autism și aceste comportamente provocative, autismul nefiind cauza acestora.

 

Ariile deficitare la copiii cu sindrom autism, cum sunt incapacitatea de a comunica eficient ce își dorește sau de a face cereri, va duce la sentimente de frustrare și confuzie, anxietate sau chiar lipsa controlului. Pentru aceste persoane comportamentele deficitare sunt prima formă de comunicare cu mediul exterior, cu persoanele din jur, sunt chiar manierele de a-și face „auzită” dorința, nevoia [1].

 

DATE ANAMNESTICE

Nume: N.A.

Vârsta: 5 ani

Din datele anamnestice preluate de la mamă aflăm că băiatul s-a dezvoltat relativ normal până la vârsta de 2 ani când, din nefericire s-a observat o greutate în rostirea celor mai simpliste sunete. Adesea se izola de familie.

 

Copilul a frecventat gradinița unde, de asemenea, a continuat să se izoleze, devenind agresiv și extremde irascibil la cele mai mici impulsuri externe, uneori toate aceste atitudini fiind acompaniate de violență fizică. Acasă comportamentul era vag modificat, părinții încercând să evite sau să aplaneze stările conflictuale care ar putea avea un impact psihologic negativ asupra copilului. Expresia sa este una inteligentă, corpul proporțional dezvoltat, statură normală.

 

DIAGNOSTIC

Sindrom autist prin izolare față de lumea din jur, agresivitate asupra propriei persoane cât și față de colegii săi de la gradiniță, iritabilitate, irascibilitate. De asemenea s-a observat faptul că acesta a rostit foarte târziu primele cuvinte și realiza o serie de sarcini relativ simple într-un timp destul de îndelungat față de normal [2].

 

ANTECEDENTE PERSONALE

Copil unic, provenit dintr-o sarcină problematic (dezvoltarea unor infecții pe parcursul acesteia ce impunea tratamentul cu substanțe periculoase pentru făt); nașterea a fost prin cezariană, înainte de termen.

 

A prezentat icter neonatal în limite normale, a fost alimentat la sân aprox. 1,5 luni și a fost vaccinat conform schemei MS.

 

Dezvoltarea psihomotorie pe etape de vârstă:

– a ținut capul la 4 luni;

– a stat în șezut la 5-6 luni;

– a mers fără sprijin la 11 luni;

– a lalalizat la 8 luni;

– primul cuvânt cu sens l-a spus la 1 an 4 luni, în prezent pronunță 3 cuvinte.

 

Copilul locuiește în prezent cu părinții și bunicii paterni în mediul urban. Ambii părinți au studii medii, mama se ocupă personal de copil, iar tatăl lucrează.

 

Relațiile dintre membrii familiei sunt unele relative armonioase, deși tatăl nu își face simțită prezența; mama și bunica hiperprotectivă.

N.A. merge la gradiniță de la vârsta de 4 ani, la un program de 4 ore.

Examenul clinic a fost normal, precum și cel neurologic, deși cel din urmă indica o rată crescută a serotoninei și unele anomalii relativ minore în anumite zone cerebrale, în special în cele responsabile de emoție și de relaționarea socială.

 

Examen psihologic: ținuta de stradă, îngrijită; mimica și gestica mobile, concordante cu dispoziția; contact vizual inconstant, uneori nu răspunde când este strigat pe nume; comportament hiperactiv, mănâncă singur, jocurile sale sunt destul de stereotipe; nu doarme singur, și are un somn extrem de agitat; se sperie foarte ușor; limbaj – nestructurat; atenție – stereotipă.

 

EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

În prezent, numeroase studii vorbesc despre comportamentul hiperchinetic și agresivitate în cadrul tulburării de spectru autist. Se pune tot mai mult accent pe intervenția terapeutică precoce, și mai ales pe intervenția comportamentală care reușește să diminueze aceste comportamente maladaptative ale copilului. Datele din literatură arată că acest comportament hiperchinetic cu deficit de atenție însoțit de agresivitate nu face parte dintr-un grup de tulburări independente de tulburarea de spectru autist, ci este un simptom în cadrul acesteia, fiind o modalitate prin care copilul reacționează la mediul înconjurător.

O ipoteză posibilă în dezvoltarea acestui sindrom ar putea fi medicamentele luate de către mamă în timpul sarcini. Există de asemenea și posibilitatea ca acest sindrom să provină în urma activării unor gene, necunoscute până în prezent, dar care se crede că declanșează autismul. În plus studiile recente arată că persoanele care suferă de autism au niveluri crescute de serotonină, o substanță chimică care transmite mesaje în interiorul creierului.

 

Presupunem și faptul că absența îndelungată a tatălui în momentele cheie ale dezvoltării copilului au contribuit la instaurarea unui astfel de sindrom, acesta având nevoie de sprijin echilibrat atât din partea tatălui cât și a mamei, rolul tatălui neputând fi substituit cu hiperprotectivitatea afișată de bunică.

 

INTERVENȚIA TERAPEUTICĂ

În cazul prezentat, s-a urmărit ameliorarea simptomelor care perturbă integrarea în colectivitate și funcționarea familială a pacientului, luându-se în considerare și comportamentul său hiperactiv, deficitul de atenție și, mai ales, agresivitatea. Pentru aceasta, planul terapeutic a fost structurat pe două nivele de intervenție: medicamentos și psihoterapeutic. În cazul intervenției psihoterapeutice se va ține cont de faptul că tatăl nu este implicat activ în educația copilului și părinții vor fi la rândul lor consiliați în acest scop.

 

Intervenția psihoterapeutică a constat din alcătuirea unui program de terapie comportamentală, inițiat într-un centru specializat, unde N.A. va participa 3-4 ore pe zi, iar în restul zilei părinții vor continua programul acasă. Rolul părinților este esențial întrucât copilul trebuie să dispună de un astfel de program de recuperare continuu.

 

Cât despre intervenția medicamentoasă, aceasta ameliorează simptomele comportamentale (hiperkinetice, instabilitatea psihomotorie, agresivitatea asupra propriei persoane etc.) și va stimula dezvoltarea.

 

CONCLUZII

Ceea ce se observă în mod direct sunt comportamentele evidente (copilul lovește, împinge sau mușcă), însă ceea ce nu este atât de vizibil poate alcătui viitoarele explicații referitoare la aceste comportamente: copilul este frustrat fiindcă nu poate să comunice; își lovește educatoarea și colegii, neștiind cum să le atragă atenția; copilul nu înțelege regulile de comportament (nu are conștiința de sine, nici a celorlalți, are raționament social deficitar). Aceste cauze pot fi depistate prin observație și evaluare atentă și pot fi utilizate ca bază în intervenția comportamentală.

Cheia tratamentului este în mod special psihoterapia, care îl va ajuta pe copil să își înlocuiască comportamentele maladaptative cu unele funcționale și acceptate. Consilierea familială este, de asemenea, foarte importantă, deoarece familia are rol de co-terapeut ce facilitează evoluția copilului spre un comportament social adaptat și funcțional.

 

Tratarea cât mai precoce a acestor simpotme îl poate ajuta pe copilul cu autism să se dezvolte la potențialul său maxim, fiind capabil să se integreze în societate și să participe activ la propria sa viață cât și a celor din jurul său.



Adresa de corespondenta:
magdalena.sandu@gmail.com