ISSN (print): 2068-8040



prepress / press / postpress

Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania

< Inapoi la lista articole

CONTRIBUŢII LA STUDIILE TULBURĂRILOR MINTALE UMANE ÎN CURSUL INCENDIILOR, CU REFERIRE LA CATASTROFELE RECENTE


Rezumat: (Ascunde rezumatul)

Incendiile cu participare umană sunt semnalate de la începuturile istoriei. Clasifi carea incendiilor după cauzele provocatoare: cauze naturaledatorate trăznetelor şi fulgerelor, gaze naturale autoaprinse, focuri aprinse prin fenomenul de lupă sau cele de cauze antropice inclusiv sabotajele şiincompetenţele. Toate incendiile declanşează stări de anxietate, iar cele produse în colectivităţi induc panică generală cu comportamente specifi ce. Copiiişi tinerii fi ind nematurizaţi emoţional, cognitiv şi nepregătiţi instructiv se manifestă imediat prin stări psihopatologice de panică dominate de dezorientare,paroxisme anxioase, fugi, ţipete, agresiuni asupra vecinilor frică de moarte şi alte tulburări, de multe ori cu pasaj prin psihoze scurte cu îngustareaconştiinţei, groază şi amnezie.



 

Din mitologia greacă, de la zeul PAN s-a conceput cuvântul PANICĂ. Acest zeu avea puterea de a produce dezordine, frică, perturbări printre oameni cu trăiri de groază şi anxietăţi. Înseamnă că aceste situaţii erau cunoscute din antichitate. În decursul secolelor au apărut date noi despre diferite dezastre şi multiple manifestări de panică. S-a constatat că stările de panică umană, chiar şi ale copiilor şi adolescenţilor sunt asemănătoare în diferite veacuri. Dar în istorie nu există semnalări despre suferinţele în incendii ale adulţilor şi copiilor cu dizabilităţi motorii sau psihice sau cu răniţi, care având aceste handicapuri devin frecvent victim prin incinerare. Este cunoscut că au existat multe incendii în azile sau spitale cu pavilioane din lemn.

Dintre cele mai cunoscute incendii din istorie amintim pe cel de la Sodoma şi Gomora (Geneza V.1 – 9), incendiul provocat de Împaratul Nero, care a mistuit Roma în anul 64, arderile oraşelor Pompei şi Herculaneum din anul 79 datorate erupţiei Vezuviului, etc. La noi sunt semnalate incendiile din sec XVIII şi XIX din Târgovişte, Bucureşti, Braşov, Iaşi, Sântana. Din trecut, din ştirile şi descrierile recente, este cunoscut că victimele sigure ale incendiilor – produse ziua sau noaptea – sunt sugarii şi copiii mici, care nu pot reacţiona prin părăsirea spaţiilor închise.

Dar, comparând efectele psihice ale catastrofelor, s-a stabilit că tulburările psihice sunt foarte diferite după natura dezastrelor. Cele mai distrugătoare sunt marile inundaţii, pandemiile, cutremurele, foamea şi războiul, situaţii în care numărul victimelor s-a cifrat la multe mii de morţi şi milioane de suferinzi. Dar în cele mai mari incendii nu s-au înregistrat peste 1000-2000 de victime. Unul din celebrele incendii din anul 1666 de la Londra nu a avut nici o victimă; nici la “incendiul perdelelor” de la nunta lui Napoleon din anul 1809. După uriaşul incendiu din Bazar de la Charite din Paris de la 4 mai 1897 au fost “numai” 150 de victime, ceea ce este relativ puţin pentru un dezastru atât de mare. Atunci s-a constatat şi s-a descris pentru prima dată stereotipul panicii colective.

Sistematizările actuale aparţin cercetătorilor francezi de la “Institut International du Feu” care au descris etapele panicii din incendiile mari, din bombardamentele incendiare, din exploziile cu substanţe pirotehnice, sau din deflagraţiile prin scurgeri de gaze.

Simptomele care au fost selectate ca specific pentru tulburările psihice în incendii sunt pierderea bruscă a controlului mintal şi a controlului situaţiei, fuga spontană necontrolată şi periculoasă spre ieşiri sau spaţii mai largi, incluzând accidente precum căderile şi strivirile, incendierea hainelor şi/sau arderea suprafeţelor neprotejate de piele (decolteuri, dezbrăcate), strigăte disperate. Intoxicarea cu gaze de ardere produce cianozare şi sufocare având ca efecte pierderile de conştiinţa. Fugile dezordonate sunt dominate de anxietate paroxistică şi de teamă – fobia - de moarte (tanatofobia) declanşată de panica grupului.

La incendiul prin sabotaj din 7 aprilie 1990 de pe vaporul de pasageri ”SCANDINAVIEN STAR” s-adeclanşat spaima şi panica cu fugi în multe direcţii. În incendiu au pierit 159 de oameni. După acest dezastru, ţările scandinave au înfiinţat “Centrul de cercetări ale stărilor de panică în catastrofe”. Ei au iniţiat condiţii pentru prevenirea panicii ştiind că “anxietatea, frica şi panica, sunt mai puternice decât curajul”. În incendiile recente din Bucureşti de la cluburile “Colectiv”

Fig. 1. Incendiul provocat de turci la Mănăstirea Maria Radna, jud Arad – 1780

şi “Bamboo” cu participarea în majoritate de elevi şi studenţi, au fost descrise manifestări specifice şi cunoscute în literatura de specialitate referitoare la panica din incendii. Au fost victimizaţi elevi, adolescenţi

şi tineri. Studiile psihologice şi sociografice din aceste catastrofe au confirmat cunoştinţele clasice despre tulburările din situaţiile de panică colectivă. Se impugn măsuri de informare în care să se facă exerciţii de panică provocată pentru evitarea situaţiilor de dezinhibiţie psihică cu agitaţie şi provocarea de victime.

Fig. 2. Incendiul din Sântana, jud. Arad – 2 mai 1858 Fuga locuitorilor adulţi şi copii

CONCLUZII

Tulburările psihice din incendii ale copiilor, adolescenţilor şi adulţilor sunt ameninţări destul de frecvente. Cele mai cunoscute sunt suferinţele cu arsuri

în catastrofe casnice. Frecvenţa incendiilor cu participări colective este semnalată în toate ţările, iar în aceste situaţii tulburările psihice anxioase, fugile şi panica nu se pot evita. Cunoscându-se simptomele panicii, deducem

că instruirile şi exerciţiile preventive, ar putea controla victimizarea prin panica din incendii.

Reproduceri din Muzeul Mănăstirii Radna jud. Arad

Foto: C. Lupu



Adresa de corespondenta:
magdalena.sandu@gmail.com