Al XX-lea Congres SNPCAR,

Băile Felix, 18-21.09.2019

Detalii privind
al XX-lea Congres SNPCAR: noutati, informatii, program, inregistrare, taxe, rezumate, cazare, sponsori, contact

A 42-a Conferinta Nationala de Neurologie − Psihiatrie si Profesiuni Asociate a Copilului si Adolescentului cu participare internationala


TULBURARI DE PARENTALITATE SI PSIHOPATOLOGIA COPILULUI AFLAT IN SISTEMUL DE PROTECTIE, PRIN PRISMA ESECULUI SCOLAR

Autor: Violeta Olivia Stan Alina Rişco Ramona Tutunariu Florina Gugea Simona Nedelea Diana Burdan Mihaela Lixandru Adriana Maria Nuţă Monica Petcana Eleonora Filimon Oana Stoicănescu Diana Trifa

Rezumat:

Studiul analizeaza 273 de copii plasati la asistenti maternali de catre Directia de Asistenta sociala si Protectie a Drepturilor Copilului Timis, care au fost evaluati in Clinica de Psihiatrie si Neurologie a Copilului si Adolescentului Timisoara.

S-a constatat ca toti copiii luati in studiu au prezentat diferite grade de retard mental si/sau patologie asociata. Lipsa datelor despre antecedentele heredo-colaterale si personale patologice a ingreunat diagnosticarea si stabilirea unei scheme terapeutice adecvate.

 


 

In urma numeroaselorstudii s-a constatat ca plasamentele multiple sunt un factor e rise pentru dezvoltarea ulterioara a copiilor, la fel cum istoria de viata a copilului are o mare importanta in terapie.

Scopul lucrarii:

Ne-am propus studierea factorilor legati de familia biologica, familia de plasament si psihopatologia copilului prin prisma esecului scolar.

Material §i metoda:

Au fost analizate 273 de cazuri ale copiilor cu varste cuprinse intre 6-14 ani, aflati in sistemul de protectee. Au fost extrase date din fisele pacientilor care figureaza atat in evidenta NPCA, cat si a DGASPC.

Rezultate:

S-au prelucrat datele obtinute, analizandu-se informatiile pe care le detinem despre familia biologica, familia de plasament si patologia prezentata de examinat.

Familia biologica:

  • se remarca o frecventa crescuta a abandonului la nastere in cazuistica studiata (23% din cazuri)
  • consumul de alcool, retardul mental al parintilorsi abuzul asupra copiilorse regasesc in procente sensibil egale, totalizand 32%
  • la o mare parte din cazuri se evidentiaza absenta datelor despre familia biologica (45%), procent pe care l-am considerat semnificativ in special deoarece atesta o slaba colaborare intre serviciul nostru si sistemul de protectie al copilului (tabel 1)
  • in unele familii s-a constatat concomitenta aspectelor legate de consumul de alcool, retardul mental si/sau abuzul asupra copiilor. Unele dintre aspectele mentionate le pot determina pe celelalte (ex: consumul de alcool poate duce la manifestari violente si deteriorare cognitiva). (tabel 2)

Psihopatologia copilului:

  • o pondere mare o prezinta tulburarile din spectrul anxios: anxietate generalizata, fobii simple, tulburare de somatizare. 15 cazuri au prezentat enurezis debutat uneori la integrarea intr-o noua familie de plasament care poate persista timp indelungat
  • de asemenea, tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie este des intalnita la pacientii vizati (30,7%). Majoritatea cazurilorau fost diagnosticate dupa 2005, cand a debutat campania de mediatizare a acestei afectiuni.
  • 63 dintre pacientii studiati au fost diagnosticati in antecedente cu tulburare de atasament. (tabel 3)
  • dintre pacientii evaluati din punct de vedere al intelectului, majoritatea au prezentat retard mental usor (61%), 30% – retard mental mediu, 9% – intelect liminar.
  • urmarirea in dinamica a coeficientului de inteligenta releva o scadere constants a valorii acestui parametru. Aceasta s-a remarcat in special in cazurile copiilor cu plasamente multiple, cei intrati in sistemul de protectie de la varsta mica si cei aflati in institutii. (tabel 4)

Familia de ptasament

  • nu avem date despre familiile de plasament. in cazul in care s-au depistat mai multi frati institutionalizati, se observa incadrarea acestora, 2 cate 2, in aceeasi familie de plasament.

Discutii:

  • Abandonul precoce se datoreaza atat conditiilor improprii cresterii unui copil (familie uniparentala, pauperitate), cat si patologiei nou-nascutului (sindrom plurimalformativ, distrofie).
  • In 21 din cazuri s-a intervenit pentru scoaterea copilului din familia biologica din cauza maltratarii acestuia.
  • Unele situatii datorate ingrijirii neadecvate a copilului se confrunta cu schimbarea repetata a familiilor de plasament. in 2 din cazuri a fost necesara interventia DPC in urma sesizarii abuzului sexual intre copiii plasati la aceeasi familie.
  • Absenta datelor despre familia biologica si istoria medicala si de viata a copilului reduc posibilitatea incadrarii etiologice si urmarirea in dinamica diagnostica a cazurilor. Este necesara stabilirea unor criterii comune de urmarire developmental a sanatatii mentale a copilului si familiilor supleante si formarea continua a familiilor profesioniste, cat si a supervizorilor.

Familiile biologice si cele supleante/de plasament intervievate ofera date insuficiente despre evenimentele medicale din ante-cedentele personale si heredo-colaterale ale copilului, cat si despre evenimentele de viata care se dovedesc cu posibil impact in dezvoltare asupra simptomatologiei actuale a copilului.

in domeniul sanatatii mentale a copilului este necesar de asemenea un corp comun de cunostinte nu numai despre istoria de viata a copiilor si familiilor, dar si stabilirea unor strategii ale profesionistilor pentru viitor.

Am ajuns la concluzia ca ar fi necesare eforturi de colaborare pentru a se realiza un proces continuu de stabilire a unui diagnostic corect si urmarire  prirvtr-un  management

social. Calitatea vietii copiilor si figurile lor parentale necesita o anumita constientizare si crearea unor servicii de supervizare.

Bibliografie:

  1.  lonescu, S. (2006). Psychopathologies et societe. Tendances dans le champ de la psychopathologie sociale. In S. lonescu & C. Jourdan-lonescu (eds), Psychopathologie et societe: traumatismes, evenements et situations de vie (p. 7-17), Paris : Vuibert.
  2. Jourdan-lonescu, C. (2006). Separation parentale et maladie d’enfant. In S. lonescu & C. Jourdan-lonescu (eds), Psychopathologie et societe: traumatismes, evenements et situations de vie (p. 57- 80), Paris: Vuibert.
  3. lonescu, S. & Jourdan-lonescu, C. (2006). La psychopathologie comme processus: vulnerability et resilience. In M. Montreuil, J. Doron, S. lonescu & A. Blanchet (eds), Psychologie clinique et psychopathologie (pp. 132-157). Paris : PUF.
  4. Rutter, M. (2001). Psychosocial adversity: risk, resilience. In J. Richman et M. Fraser (eds.). The context of youth violence: Resilience,  risk,  and  protection.  Wesport: Praeger, 13-42.
  5. Haight, W. L, Doner Kagle, J.,Black, J.E. (2003). Understanding and supporting parent-child relationships during foster care visits: attachment theory and research, Social Work, April 2003 v48 i2 p195(13).
  6. Lawrence, C, Carlson, E. A., Egeland, B., 2006, The impact of foster care on development, Development and Psychopathology, Vol. 18, 2006, pp. 57-76.
  7. Linares, L.O., Montalto, D., Li, M. & Oza, V. (2006). A promising parenting intervention in foster care. Journal of Consulting and Clinical Psychology. Vol. 74, No. 1,32-41