Stimați colegi,

Vă invităm să participați la Cel de-al XXIV-lea Congres SNPCAR şi a 46-a Conferinţă Naţională de Neurologie-Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională

25-28 septembrie 2024 – CRAIOVA, Hotel Ramada

Pentru a vă înscrie la congres, vă rugăm să apăsați aici.

Vă așteptăm cu drag!

Asist. Univ. Dr. Cojocaru Adriana – Președinte SNPCAR

Informații şi înregistrări: vezi primul anunț 


ARTTERAPIA ÎN TULBURĂRILE EMOŢIONALE ALE COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

Off NUMAR: 3, Vol.: 2012,

Autor: Emilia Chirilă Daniela Laura Campean Elena Mureșanu Flaviu Câmpean
Distribuie pe:

Procesul art-terapeutic presupune din partea artistului aplicarea unor mijloace artistice în vederea facilitării exprimării non-verbale a emoţiilor. Pornind de la această premisă, 50 de copii şi adolescenţi, grup heterogen din punct de vedere al sexului, vârstei şi provenienţei sociale, au beneficiat în cadrul CSM Copii Cluj de avantajele artterapiei. S-a putut stabili astfel un diagnostic clinic de o mai mare acurateţe şi s-a intervenit terapeutic multiaxial prin psihofarmacologie, psihoterapie, art-terapie şi asistenţă socială.

Prin art-terapie s-au facilitat: • Relaţionarea interpersonală • Comunicarea non-verbală • Deprinderile • Catharsis-ul

În concluzie, art-terapia alături de celelalte intervenţii (medicaţie specifică, psihoterapie, asistenţă socială), contribuie la ameliorarea până la dispariţie a simptomatologiei şi are influenţe pozitive asupra imaginii de sine a copiilor şi adolescenţilor.

Introducere

Tulburările emoţionale în vârsta copilăriei şi adolescenţei precum şi abordarea multiaxială a acestora din punct de vedere terapeutic presupune o experienţă îndelungată şi o circumstanţă temeinică a aspectelor neurobiologice, a tablourilor neuroclinice, a modalităţilor de exprimare verbală şi non verbală, precum şi a microgrupului familial şi social în care trăieşte copilul.

În tulburările dispoziţiei mergând până la riscul suicidar sunt cunoscute cercetările în domeniul neuromediatorilor- serotonină, noradrenalină, dopamină precum şi a axului hoptalamo-hipofizar. În cazul serotoninei este vorba despre o hipoactivitate, iar în cazul axului hipotalamo-hipofizar este vorba despre o hiperactivitate. Importante sunt şi cercetările recente de neuroimagistică.

Din punct de vedere anamnestic sunt importante următoarele aspecte:

  • antecedentele heredo-colaterale semnificative (tulburări psihice, abuz de substanţă, dizarmonii de personalitate- la genitori);
  • tabloul clinic identificat uneori indirect prin observaţie şi exprimare nonverbală poate identifica: tulburări ale dispoziţiei, instabilitate, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, tulburări de concentrare, sereotipii şi bizarerii, anxietate de separare, ticuri.

Anamneza oferă informaţii valoroase referitoare şi la funcţionarea familiei, performanţa academică, tulburările de identitate cu impact asupra stimei de sine generatoare de distres.

 

Motivarea alegerii lucrării

Art-terapia reprezintă o metodă valoroasă în diagnosticul tulburărilor emoţionale ale copilului. Prin gestul grafic copilul comunică o multitudine de aspecte corelate cu trăirile sale, cu căutarea identităţii, cu anxietăţile generate, cu mediul familiar şi profesional cu situaţiile de neglijare şi abuz. Este exprimată agresivitatea, frustrarea, tendinţa de dominare, stima de sine scăzută, rivalitatea în fratrie, absenţa speranţei, tristeţea, mecanismele de compensare şi de apărare a eului, aspecte psihotraumatice semnificative, soluţii de rezolvare a situaţiilor traumatice.

Ca metodă terapeutică art-terapia are valenţe terapeutice în:

1.  Realizarea unei terapii prin:

  • detensionarea copilului şi familiei
  • condiţionări pozitive repetate
  • posibilitătatea exprimării nonverbale a unor situaţii traumatizante prin anihilarea a sentimentului de ruşine şi a criticii din partea celorlalţi
  • relaţionara interpersonală şi comunicare cu ceilalţi membrii ai grupului.
  • developarea unor aptitudini şi motivaţii
  • creşterea stimei de sine şi găsirea unor mecanisme adecvate de rezolvare a situaţiilor traumatizante
  • adecvarea comportamentului la solicitările grupului şi înţelegerea nevoilor celorlalţi

 

Material şi metodă

În studiu au fost cuprinşi 50 de copii şi adolescenşi cu vârste cuprinse între 5- 18 ani de ambele sexe, cu provenienţe sociale diferite, din punct de vedere locativ, instructiv şi cultural.

S-au evidenţiat problemele funcţionale ale microgrupului familial şi problemele legate de adaptabilitate în colectivităţile de copii şi tineri frecventate de pacienţi. Diagnosticele au fost stabilite prin colaborare a echipei multidisciplinare conduse de medicul specialist. Diagnosticul principal a fost: tulburări emoţionale cu debut în copilărie; diagnosticele asociate au fost:

  1. tulburări de limbaj- prezente la 7 copii, reperezentând un procent de 18% ,
  2. ticuri – prezente la 3 copii, reprezentând un procent de 6%,
  3. tulburări anxioase prezente la 8 copii, reprezentând 16%,
  4. tulburări de eliminare prezente la 6 copii, reprezentând 12%,
  5. ADHD prezente la 13 copii reprezentând 26%,
  6. Retardare mentală uşoară prezentă la 11 copii reprezentând 22%.

 

Fiecare copil a fost evaluat de către echipa multidisciplinară.

În sala de art-terapie au fost examinaţi şi supuşi terapiei atât individual cât şi în grupuri de câte 4 beneficiari urmărindu-se :

  • comportamentul copilului
  • capacitatea de relaţionare cu terapeutul şi cu ceilalţi copii
  • coordonarea, motricitatea fină şi grosieră
  • capacitatea de comprehensiune a cerinţelor terapeutului
  • precizia gestului grafic
  • mimica şi pantomimica,
  • structurarea spaţială
  • inteligenţa emoţională.
  • gândirea vizuală
  • depistarea de abilităţi speciale în domeniul artistic şi orientarea profesională

 

Procesul terapeutic din art-terapie se bazează pe creativitatea artistului, care împreună cu cea a beneficiarului se contopesc într-un flux creativ ce este adaptat abilităţilor şi nevoilor beneficiarului. În acest proces, artistul art-terapeut recurge la mijloace preluate din educaţia artistică generală pentru a forma deprinderi psihomotorii, în vederea facilitării expimării nonverbale, astfel meşteşugurile artelor transformându-se în metode terapeutice.(1)

 

Artistul plastic cu abilităţi de comunicare nonverbală, prin înţelegerea orientărilor de expresivitate formală pe care artele le adoptă în dinamica evoluţiei lor, are, în art-terapia clinică, un rol unic şi de o importanţă fundamentală în cea ce priveşte: amenajarea spaţiului de terapie (individuală şi de grup), asigurarea unui mediu facilitator intervenţiilor terapeutice prin utilizarea volumelor şi a spaţiului exterior în canalizarea tensiunilor psihice în exterior; organizarea unei activităţi psihomotrice mai încordate şi mai susţinute (în cazul nostru olăritul) cu importanţă în decontractarea psihomotorie – fenomen de bază în tehnicile de relaxare; ajustarea unor materiale din mediu şi transformarea lor în obiecte de artă, utilitare şi artizanat, pentru a pune în evidenţă anumite tensiuni interioare şi totodată pentru a asigura descărcarea tensiunilor psihice prin fenomenul de catharsis, ce contribuie la creşterea stimei de sine şi la reabilitarea dimensiunii socio-afective. Subliniez că, prin antrenare psihomotrică, art-terapeutul contribuie la depistarea prin vizualizare a traumelor, abuzurilor şi a cauzelor acestora – în situaţii de criză-, şi la relaxare, dezinhibare- în situaţii de postcriză. Prin  folosirea limbajului nonverbal în depistarea aptitudinilor practice, de autocunoaştere, art-terapia contribuie la orientarea şcolară şi profesională, la dezvoltarea abilităţilor manuale, a calităţilor perceptive, a bunei orientări în spaţiu, ca trăsături ale personalităţii.

Referindu-se la implicarea directă a artistului vizual în procesul experimental, ca subiect de cercetat, şi la relaţia acestuia cu educaţia şi art-terapia creativă, Shaun McNiff consideră că aceasta „este o extensie a practicii sale…implică transfer şi contratransfer şi alte nuanţe subtile aflate în continuă schimbare, provenite din procesul experimentat…Ştiinţele recunosc rolul obsevaţiei în cercetare. Se poate concluziona, referitor la participarea personală a artistului la experiment în cercetarea din art-terapia creativă, ca fiind necesară şi condiţionată de practică”. In cazul practicării art-terapiei, artistul şi beneficiarul nu pun problema dacă „sunt suficient de bun”; se elimină judecăţile de valoare, importantă fiind plenitudinea exprimării spontane  Este vorba despre o abordare adaptativă  – toţi artiştii care practică art-terapia se bazează pe activitatea lor artistică şi au o trăsătură caracteristică comună: sunt în concordanţă cu “pragmatismul esenţial”.

Prezentăm spre exemplificare câteva cazuri clinice.

1..M.A. sex  M, 6 ani Dg. Mutism electiv

1. M.A. sex  M, 6 ani Dg. Mutism electiv

La începutul şedinţelor de art-terapie beneficiarul nu comunica cu nici unul din membrii echipei. Comunicarea a început prin modelaj. Se creează prin modelaj figurine cu ajutorul cărora art-terapeutul relaţionează cu beneficiarul, se joacă pe un teren de luptă creat împreună în care desfăăară diferite activităţi. Copilul este stimulat să descrie verbal ce se întâmplă în lumea  imaginată, materializtă în imagini bi sau tridimensională împreună cu artistul art-terapeut. Prin motivaţie, dorinţa de a realiza acele lumi imaginare, copilul a ajuns la dorinţa de a arăta de ce performanţe este în stare atât în comunicarea non verbală cât şi în cea verbală. 

 

Rezultate:

  • descoperirea propriilor abilităţi prin artă şi coştientizarea propriilor emoţii şi trăiri deschid noi căi de comunicare cu ajutorul limbajului nonverbal, iar bucuria de a crea, succesele apreciate de părinţi şi de cei din jur, atenuează efectele mediului conflictual în care trăieşte- rivalitate în fratrie
  • imaginea de sine restructurată şi stima de sine pozitivă ajută la rezolvarea tulburărilor emoţionale datorate mediului social
  • lucrează separat şi cu logopedul, participă la terapii de grup fiind integrat în echipe de 2-3 persoane, merge la grădiniţa de masă, unde comunică şi verbal. Cu ajutorul art-terapiei prin succesele repetate am atins obiectivele care au ameliorat comportamentul.

 

2. FPC, sex M, 5 ani

Diagnostic:

  1. Tulburări emoţionale cu debut în copilărie
  2. Mediu familial conflictual

Copilul este asistat în dezvoltarea sa  în ceea ce priveşte conceptele despre sine, mediu şi modul de funcţionare  al acestuia.

Exerciţiile de art-terapie se încep pe roata de dimensiuni mici, unde exerciţiile de încălzire şi concentrare sunt stimulate de culorile concentrice (asemenea mandalelor), apoi se trece la interpretarea petelor de culoare şi spaţializare, prin stimularea concomitentă a simţului tactil şi vizual.

Prin  art-terapie se încurajează formarea strategiilor de rezolvare a problemelor şi luarea decizilor în vederea diversificărilor formale; se descoperă abilităţi noi, necunoscute până atunci, ceea ce duce la structurarea imaginii de sine pozitive

2. FPC, sex M, 5 ani

Se încurajează formarea strategiilor de rezolvare a problemelor şi luarea decizilor în vederea diversificărilor formale; se descoperă abilităţi noi, necunoscute până atunci, ceea ce duce la structurarea imaginii de sine pozitive

Rezultate:

  • Descoperirea propriilor abilităţi prin artă şi coştientizarea propriilor emoţii şi trăiri deschid noi căi de comunicare cu ajutorul limbajului nonverbal, iar bucuria de a crea, succesele apreciate de părinţi şi de cei din jur, atenuează efectele mediului conflictual în care trăieşte;
  • imaginea de sine restructurată şi stima de sine pozitivă ajută la rezolvarea tulburărilor emoţionale datorate mediului familiar.

 

 

3. BG, sex M, 8 ani – provine din centru de plasament

Diagnostic:

 

  1. Episod depresiv mediu
  2. Retardare mentală uşoară
  3. Tulburare specifică a vorbirii articulate
  4. Adaptabilitate scăzută

 

3. BG, sex M, 8 ani – provine din centru de plasament

Se începe stimularea prin art-terapie cu activităţi simple, sarcini mult sub nivelul vârstei cronologice pentru a asigura succesul, care are rol dezinhibator. Lucrările simpliste, anonime, nepersonalizate, se diversifică, doreşte să exploreze noi medii artistice, îşi stimulează singur creativitatea; a devenit curajos în explorare (probabil a fost substimulat în copilărie sau folosit pentru a-şi îngriji fraţii, fiind cel mai mare, poate chiar abuzat afectiv);

Rezultate:

  • Emoţional inhibat, relaţionare deficitară; prin cîştigarea încrederii în sine este dezinhibat, se sparg blocajele emoţionale, se  formează abilităţile de comunicare şi înteracţionare cu alţii;
  • optimizarea capacităţilor de autocunoaştere şi autoacceptare se obţine prin creşterea graduală a gradelor de dificultate, ceea ce-i conferă satisfacţii în urma succeselor vizibile;
  • dezvoltarea capacităţilor cognitive (memorie, atenţie, limbaj, gândire etc.) se realizează prin analogiile cu elementele din mediu şi lucrările executate;
  • înlăturarea frustrărilor acumulate şi a sentimentalor negative provocate de dezinteresul părinţilor (mai ales al mamei care nu-şi vizitează copiii la centru nici de sărbători) se realizează prin câştigarea competenţelor şi a autorităţii asupra mediului, prin perfecţionarea unor abilităţi şi deprinderi deja formate prin activităţile artistice;
  • dezvoltarea competenţelor, restructurarea imaginii de sine, stima de sine pozitivă duc la dezvoltarea competenţelor sociale;
  • anxietatea de a fi pe placul cuiva a dispărut, este mândru de realizări, îşi scrie numele pe lucrări vizibil (foto), să se ştie că sunt ale lui şi doreşte să-şi aducă fraţii la CSM, unde se simte în siguranţă.

 

 

4. AD, sex F, 6 ani

Diagnostic:

  1. 1.Tulburări anxioase
  2. 2. ADHD
  3. 3. Tulburare specifică a vorbirii articulate

 

4. AD, sex F, 6 ani

Desenul şi pictura sunt considerate forme de comunicare, cu implicare in dezvoltarea conştientizării senzoriale a mediului, la această categorie de vârstă cronologică ( 4-7 ani); copilul relaţionează din ce în ce mai mult cu mediul, şi mai puţin cu propriile mişcări ale corpului. Imaginile evidenţiază acest lucru .

Printr-un mediul facilitator care oferă şi siguranţă pentru exprimarea stărilor emoţionale, dar şi a modalităţilor de a regla stările conflictuale, generatoare de anxietate şi frustrare, copilul este stimulat să lucreze jucându-se, identificând şi  creând un spaţiu potenţial.

Rezultate:

  • Câştigarea autorităţii asupra mediului scade anxietatea,  facilitează trăirea sentimentului reuşitei prin implicarea într-un proces de creaţie, comunicare, şi exprimare. Provocarea cu ajutorul mediului duce la dezvoltarea stimei de sine; stima de sine ridicată şi încrederea în autoexprimare, prin perceperea propriilor abilităţi, reprezintă un factor important în procesul de adaptare socială.
  • Spaţiul potenţial reprezintă o zonă intermediară între fantezie şi realitate, între subiectivitate şi obiectivitate, prin utilizarea obiectului, obiectul fiind înţeles ca produsul activităţii (de exemplu o foaie de hârtie umlpută cu linii), obiect care reprezintă obiectul treanziţional, care satisface prin fantezie, dar reflectă în acelaşi timp şi detaşarea de sine;
  • în cazul copiilor cu ADHD, cum este şi în acest caz, folosim această metodă pentru a stimula copii să se concentreze asupra activităţii.

 

 

5.K R, sex M, 7 ani 

Diagnostic:

  1. Tulburare reactivă de ataşament a copilăriei
  2. Tulburare specifică a vorbirii articulate
  3. Carenţe de mediu
  4. Adaptabilitate scăzută

 

5. K R, sex M, 7 ani

Execută pictură pe diferite dimensiuni şi cu diferite tehnici, modelaj pe roata olarului, colaje pe coli de hârtie colorată, exerciţii de familiarizare cu diferite forme si culori în camera de joacă ( unde se asociază cu tehnica jocului de rol).     

Rezultate:

  • Spargerea blocajelor emoţionale;
  • înlăturarea frustrărilor acumulate;
  • stimularea creativităţii crearea de stări afective tonice;
  • inducerea unei stări de linişte şi acceptare de sine;
  • reducerea tensiunii şi anxietăţii;
  • capacitatea de a învinge obstacolele de natură psihică ( barierele “nu pot, nu sunt în stare”, invingerea “amînării”.

 

 

6. M. P., sex F, 14 ani

Diagnostic:

  1. Tulburări de învăţare
  2. Intelect liminar
  3. Tulburări de adaptare şcolară

 

6. M. P., sex F, 14 ani

Se identifică “punctele tari“ale individului; în cazul acesta există o înclinaţie pentru exprimarea vizual-plastică, se dezvoltă unele abilităţi de execuţie şi exprimare cu ajutorul limbajului vizual, eventual se urmăreşte o orientare profesională către domenii unde este nevoie de asemenea abilităţi (arte decorative, artizanat, etc.);

Prin art-terapie se oferă pacientului o privire asupra emoţiilor, gândurilor şi sentimentelor.

Rezultate:

  • Dezvoltarea inteligenţei emoţionale;
  • Stimularea tuturor canalelor senzoriale;
  • Dezvoltarea capaciţăţii de a se exprima mai repede şi mai uşor;
  • Modelarea personalităţii prin valori estetice şi orientarea spre încorporarea frumosului în viaţă şi activitate;
  • Dezvoltarea percepţiilor şi reprezentărilor vizuale, a imaginaţiei creatoare;
  • Facilitarea comunicării interpersonale, creşterea sociabilităţii, creşterea adaptării în societate;
  • Rezolvarea eficientă a conflictelor;
  • Crearea de stări afective comice;
  • Inducerea unei stări de linişte, acceptare de sine;
  • Reducerea tensiunii şi anxietăţii;
  • Capacitatea de a învinge obstacole de natură psihică (nu pot , nu sunt în stare, învingerea  “amânării Se foloseşte ca metodă art-terapia, prin calitatea artelor vizuale, care permite practicantului să se exprime prin mijloace specifice artelor.

 

7. M.M., sex f , 13 ani 

Diagnostic:

  1. Ticuri cronice complexe
  2. Fobie socială
  3. Balbism tonico clonic
  4. P. cu anxietate constituţională
  5. Adaptabilitate scăzută

7. M.M., sex f , 13 ani

Stimularea canalelor senzoriale prin culoare şi modelaj

Realizări:

  • Dezvoltarea capacităţii de a se exprima mai repede şi mai uşor;
  • declanşarea proceselor complexe de asimilare şi fixare afectivă la nivel individual a valorilor estetice;
  • crearea de stări afective comice
  • inducerea unei stări de linişte şi acceptare de sine;
  • reducerea tensiunii şi anxietăţii;
  • capacitatea de a învinge obstacolele de natură psihică (“nu pot, nu sunt în stare”, învingerea “amânării”).

 

 

REZULTATE GENERALE

Mulţi terapeuţi consideră că terapia prin artă, din punct de vedere analitic, poate fi luată ca şi o proiecţie a gândurilor, sentimentelor, produsul artistic fiind o proiecţie; ei accentuează importanţa dialogului sau a povestirii clientului despre produsul elaborat, în timpul sau/şi după realizarea acestuia.

În cazul persoanelor care nu au o stimă de sine pozitivă, care sunt nemulţumite de ele însele, prin intermediul terapiei individuale sau de grup, printre factorii care asigura eficienţa terapiei se numără: trezirea speranţei, universalitatea, împărtăşirea informaţiilor, altruismul, recapitulerea cunoştinţelor, dezvoltarea tehnicilor de socializare, comportamentul imitativ, învăţarea interpersonală, coeziunea grupului; membrii grupului pot învăţa din feed-back-ul altora.

În cazul terapiei de grup se pot experimenta noi roluri prin observarea reacţiilor altora şi beneficiarii pot fi susţinuţi sau reinformaţi.

Grupurile pot fi catalizate prin dezvoltarea lentă a resurselor şi abilităţilor.

În cazul educaţiei/art-terapiei creative, procesul terapeutic favorizează apariţia a trei reţele de comunicare:

  1. între terapeut şi beneficiar
  2. între beneficiar şi artefact;
  3. între terapeut şi artefact.

Procesul creativ şi comunicarea creşte stima de sine, curajul, asumarea  riscului, experimentul învaţă noi deprinderi, îmbogăţeşte viaţa, acestea având calităţi terapeutice incontestabile. Apar idei noi, noi căi de comunicare, noi căi de autoexprimare şi noi moduri de a vedea lucrurile.

Educaţia/art-terapia creativă este eficientă şi dezvoltă abilitaţile de adaptare atunci când participarea beneficiarului este  voluntară.  Prin abilităţile de adaptare dobândite în cadrul şedinţelor de art-terapie beneficiarul dobândeşte autoritate asupra mediului înconjurator, fapt ce contribuie la setimentul de competenţa. Prin competenţă creşte capacitatea individului de a face faţă problemelor existenţiale, de a-şi îndeplini rolul social prin contactul cu factorul uman şi de mediu. Antrenarea empatiei în relaţiile interpersonale, dezvoltarea unor strategii intrapersonale şi interpersonale de rezolvare a problemelor şi a conflictelor, spargerea blocajelor emoţionale, optimizarea capacităţilor de autocunoştere şi dezvoltarea capacităţilor cognitive (memorie, atenţie, limbaj, gândire etc), eliberarea de tensiuni, anxietate, înlăturarea frustrărilor acumulate şi a sentimentelor negative, perfecţionarea unor abilităţi deja formate (colaj, pictură, modelaj etc) şi dezvoltarea competenţei sociale, se numără printre beneficiile educaţiei/art-terapiei creative, practicată de noi cu metode ce au la bază domeniul ceramicii cu artele conexate acestei (sculptura, pictura, grafica), ceea ce sintetic exprimat este o educaţie/art-terapie multimodală centrată pe ceramică.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIASION, Manual de Diagnostic şi Statistică a tulburărilor Mentale DSM-IV-TR- 2000- Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România 2003, p 39-133.
  2. MENTAL HEALTH, PSICHIATRY AND THE ARTS- a teaching hanbook- Reacliffe Publishing, Oxford- New Zork, Victoria Tishler.
  3. EINON Dorothy, Creative Child- Recognize and Stimulate your Child’s Natural Telent, Barron’s, 2010
  4. KAPLAN & SADOK, Manual de buzunar de psihiatrie clinică, Editura medicală 2001,  p. 175  – 221
  5. KAPLAN & SADOK Study Guide and Self-Examination Reviev in Pschiatry  Wolter Kluver –Lippicott Wiliams /Wilkis , p 310-317, 364-367
  6. MALCHIODI, Cathy A, Handbook of Art Therapy, The Guilford Press, New York and London, 2003, p. 157
  7. MALCHIODI, Cathy A, Understanding Childrens Drawings, The Guildford Press, New York, 1998
  8. McNIFF, Shaun, Trust the process: an artist’s guide to letting go. Creative ability. Psyhological aspects. Self-actualization (Psychology). Artist-Psychology, Shambbala Publication, Boston, 1998, p. 78
  9. DENNIS OUGRIN, TOBIAS ZUNDEL, AUDREY V.Ng, Self-Harm in Young People- A Therapeutic Assessement Manual, Hodder Arnold, an Hachette UK Company , 2010  p 49-59

 

Adresa de corespondenta:
Centrul de Sănătate Mintală str. Gheorghe Bilașcu nr. 57, Cluj-Napoca Tel.: 0264 599 001

 

DESCĂRCAȚI ARTICOLUL

Etichete: , , ,