Aspecte psihopatologice la populația de copii și tineri participanți la Revoluția din Decembrie 1989 din Timișoara
REZUMAT
Acest studiu este, de fapt, un fragment extras din teza de doctorat cu titlul „Studiu privind tulburările mentale la copii și adolescenți”, susținută de către domnul psihiatru Constantin Lupu la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în anul 1996. Din data de 28 decembrie 1989 până în 31 decembrie 1990, în registrele medicale, a fost consemnat un număr de 487 de copii și adolescenți fi ind diagnosticați cu tulburări psihopatologice generate de agresiuni care au caracterizat Revoluția însăși și următoarele zile post-revoluție, când informații privind numărul victimelor și numeroasele dispariții au fost puse la dispoziția publicului larg. De menționat, de asemenea, că 62 de copii mici, care și-au însoțit părinții la manifestări, au făcut apel la asistență psihiatrică infantilă, în timp ce adolescenții și tinerii care au avut nevoie de asistență specializată luaseră parte la demonstrații în grupuri mici având vârste similare. Din cei 29 de subiecți internați în spital prin camera de urgență psihiatrică, 5 fete au fost aduse acolo în stări psihotice agitate, având idei delirante, halucinații vizuale sau auditive, care au necesitat tratament intensiv și terapie. Alți 6 băieți și 2 fete au fost tratați la domiciliu. Cuvinte cheie: psihopatologie, revoluție, decembrie 1989, copii, tineri
Participarea adolescenților și a copiilor între 16-28 decembrie 1989 la Revoluția din Timișoara a fost un fenomen de masă [1].
Participarea numeroasă a acestei categorii la demonstrații, mitinguri, cât și expunerea la agresiunile din timpul represaliilor (arestări, maltratări, răniri, ucideri) a condus ca, în unele documente, să fie denumită „Revoluția tineretului”. Datorită evoluției evenimentelor, demonstrațiile și revendicările pașnice au fost urmate de agresiuni brutale și crime, care au clasificat situația în aceea de război civil, cu caracter și urmări catastrofale în rândul populației.
Inventarul agenților stresanți și al simptomelor rememorate de copii și tineri în timpul și după participarea la Revoluție este foarte încărcat. Clasificarea acestor situații a fost, întrucâtva, favorizată de noile coduri din CIM 10 (Clasificarea Internațională a Maladiilor – Clasificarea ( O. M. S.) și DSM, dar nu putem spune că au fost înregistatre toate stările psihopatologice posibile la această categorie de participanți în situații acute din catastrofa antropică studiată de noi [2]. Faptul că medicii, paramedicii, tinerii și copiii au apelat la serviciile de neuropsihiatrie copii-adolescenți, cât și la alte cabinete medicale, pentru situații psihopatologice declanșate în timpul represiunilor împotriva participanților, arată că manifestările psihice respective erau de intensitate maximă, iar unele aveau caracter de urgență. Manifestațiile au început la 16 decembrie 1989, iar represaliile în 17 decembrie, maltratările au crescut, fiind urmate de masacru armat-începând cu noaptea de 22 decembrie și menținându-se până la 26 decembrie 1989 [3].
Primele consultații și internări în Clinica de neuropsihiatrie copii-adolescenți din Timișoara ale tinerilor cu stări de stres (șoc) acut sunt consemnate în 28 decembrie 1989, după care a urmat o ascensiune a apelurilor către serviciul nostru toată luna ianuarie 1990. Pentru unele precizări am fost chemați la consult la secțiile de pediatrie din oraș, dar au fost cerute și telefonic părerile noastre pentru câteva cazuri care au apelat la medicii pediatri sau generaliști. Astfel că în perioada 28 decembrie 1989-31 decembrie 1990 au fost luați în evidență 487 de copii și adolescenți cu tulburări psihopatologice datorate agresiunilor din timpul Revoluției și din următoarele zile în care s-a aflat despre decese sau dispariții în zilele de represiune [1].
Este posibil, după estimări diferite și aproximative, ca în cele 12 zile „fierbinți” ale Revoluției din Decembrie 1989 să fi participat între 9.000 și 12.000 de tineri și copii la aceste manifestări. Semnalăm că s-a apelat la consultații pedopsihiatrice pentru 62 copii mici care își însoțeau părinții la manifestanții, dar că ceilalți adolescenți și tineri care au apelat la noi au participat cu grupurile de vârsta lor (din aceleași școli sau cartiere). S-au prezentat la noi și 35 de copii și adolescenți handicapați mintal, care au plecat din internate, școli ajutătoare și din familie pentru a asista la demonstrații, unde au fost expuși și au asistat la agresiuni generatoare de stres acut. Din cei 29 de subiecți internați în urgență, 5 fete au fost reținute în stare psihotică și cu idei delirante, halucinații vizuale și auditive și stare de agitație, necesitând tratamente intensive. Alți 6 baieți și 2 fete s-au tratat la domiciliu. Subliniem că aceștia nu erau psihotici în evidență, nu au evoluat spre psihoze cronice și nici nu erau sub influența unor substanțe toxice. Aceste cazuri au necesitat spitalizări între 3-7 zile. Din cei 24 de spitalizați cu reacții acute de stres, predomină băieții (sex ratio 17/7), necesitând între 2-28 de zile de internare. Diferența între băieții luați în evidență sau spitalizați și fete se explică prin participarea mai mare a primilor la demonstrații. Cele mai prelungite spitalizări le-au necesitat fetele cu stări depresive, tulburări obsesiv-compulsive și sindroame psihosomatice din cadrul tulburărilor cronice ale PTSD (Sindrom de Stres Posttraumatic) și ale stărilor comorbide [1].
Aș dori să detaliez acest aspect, pe care îl consider important, cu privire la reacțiile de stres în timpul și după Revoluție, care reies din tabelul I.
Conform listei de agenți stresanți în Revoluția de la Timișoara – Decembrie 1989, s-au selectat două categorii de victime ale situațiilor catastrofice: cei care au suferit direct traumele (arestări, detenție, agresiuni, împușcări, asistă la deces prin împușcare) și care au fost martori sau au participat la reconstituirea unor situații (dezgroparea morților, înmormântări, ritualuri de pomenire, participare la procese sau întruniri post revoluționare), cu retrăirea unor situații psihotraumatizante.
Prin urmărirea simptomatologiei de PTSD am ales un lot de 50 de copii și adolescenți, dintre care 25 de fete și 25 de baieți, care s-au prezentat la mai mult de 6 consultații în intervalul ianuarie 1990 – decembrie 1991, conform înregistrărilor pe fișele LSM copii – adolescenți. Din protocoalele examenelor psihologice și din foile de observație ale subiecților internați am selectat lista simptomelor predominante la cei care au avut suferințe psihice în timpul și după Revoluția din Decembrie 1989 din Timișoara. Din cei 50 de subiecți luați în urmărire, reținem că simptomatologia PTSD a debutat, la 22 de cazuri, în prima lună după Revoluție, la 12 cazuri în următoarele 3 luni, iar ceilalți 16 copii și tineri s-au prezentat în intervalul mai 1990 – decembrie 1990.
La întreg lotul de 487 de copii și adolescenți luați în evidență cu diagnosticul PTSD, prezentările la consultații nu au fost ordonate, unii dintre ei au plecat din Timișoara, alții au depășit vârsta de 18 ani, astfel că informațiile s-au împuținat în decursul următorilor 5 ani. În anul 1996 am putut să revedem un număr de 71 de subiecți din 487 luați în evidență cu stări acute de șoc și cu PTSD după Revoluția din Timișoara-Decembrie 1989. Din analiza efectuată reiese că în anii 1991, 1992 și 1993 s-au prezentat la cabinetele de specialitate cei mai mulți copii și tineri cu simptome care-i deranjau, iar în anii 1994-1996 numărul lor a scăzut progresiv. Concret, din lotul de 487 de subiecți, în anul 1992 au fost consultați 144 de copii și tineri, în 1993: 106, în 1994: 89, în 1995:82 și în 1996: 71. Aceste consultații au fost folosite pentru a parcurge un interviu semistructurat, prin care să comparăm simptomatologia declarată inițial cu criterii actualizate din PTSD [1].
Frecvența cea mai mare a simptomelor comorbide este deținută de stările anxios-fobice, tulburările somatoforme și cele conversive, dar aceste simptome se retrag în evoluție, se atenuează, iar numărul apelurilor la psihiatru scade, de asemenea. Avem date despre dezvoltarea și creșterea tulburărilor de adaptare, de randament școlar, deci a modificărilor de personalitate. Din lotul nostru am identificat în anul 1996- 21 de astfel de tineri la care se poate susține etiologia șocului din Decembrie 1989 și a consecințelor sale [4].
BIBLIOGRAFIE
1. Lupu C., 1991: Th e Revolution from December 1989 from Timișoara – Romania, Psychopathological Aspects in the Children and Adolescents Population, International Congress of ESCAP, London.
2. Berthold P. R., Gerson G., 1992: PTSD – Th e History of a Recent Concept, British Journal of Psychiatry, No. 6 (742-748).
3. Lupu C., Gulyas V., Philips E., 1990: Psychopathological Aspects in the Conditions of the Revolution of the Youth on December 1989 – Timișoara, Romania, International Congress of Psychopathologie, Budapest.
4. Terr L. C., 1993: Th e Eff ects of Psychic Trauma for Years after School, American Journal of Psychiatry, No. 140 (1543-1550).