IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


CASCADA DE TRADUCERE A SEMNALULUI EMIS DE FACTORII DE CREŞTERE CU REFERIRE SPECIALĂ LA NGF

Autor: Dafin Fior Mureşanu I Iliciuc Ioana Loredana Moise

Rezumat: 

In principiu, calea pentru activarea unei serii de modificări în fenotipul unei celule constă din următoarele etape: factor de creştere (NGF, EGF, PDGF, etc) receptor pentru factorul de creştere (tirozin-kinaza). Ras-cascada de kinaze (serina/treonina kinaze)-factorii de transcripţie-exprimare proteine. Interacţiunea factorului de creştere cu receptorul său determină activarea tirozin-kinazei situate în domeniul citoplasmatic al receptorului. Semnalul parcurge o cascadă de kinaze în care o kinază fosforilează (activează) o proteină ţintă care este şi o kinază, şi acest proces se repetă de mai multe ori. în o anumită etapă din această cascadă are loc o schimbare de la fosforilarea tirozinei din constituţia kinazelor la fosforilarea serinei sau treoninei. Această schimbare are loc în etapa Ras->Raf. NGF şi alţi factori de creştere determină în final exprimarea a o mulţime de proteine. Calea de transducere se ramifică în mai multe etape şi astfel stimulentul iniţial determină în final o varietate de răspunsuri.

 


 

Abrevieri

EGF – epidermal growth factor

NGF – nerve growth factor

PDGF – platelet-derived growth factor

GRB2 – growth factor receptor bound protein 2

GTP – guanilate tri-phosphate

GNRF – guanine nucleotide release factor

GAP – GTP-ase activating protein

MAPkinaza – mitogen activated protein kinase

ERK – extracellular regulated kinase

PI3-kinaza – fosfatidil inositol 3 kinaza

PLC-gamma – fosfolipaza C gamma

Ras – retrovirus-associated DNA sequences

PKN – protein kinaza N

Ckd – ciclin dependent kinase

DAG – diacilglicerol

She – Src Homologous and Collagen

BDNF – brain derived neurotrophic factor

Gab 1 – GRB associated binder 1

AMPc – adenozin monofosfat ciclic

PKA – proteinkinaza A

dbcAMP – dibutiril ciclic AMP

LRP – lipoprotein receptor-related protein

VGF – vascular growth factor

În principiu calea pentru activarea unei serii de modificări în fenotipul unei celule constă din urmatoarele etape:

  • factorul de creştere (NGF, EGF, PDGF etc.)
  • receptor pentru factorul de creştere (tirozin-kinaza)
  • Ras – cascadă de kinaze (serina/treonina kinaze)
  • factorii de transcripţie – exprimare proteine. (Fig. 1)

Interacţiunea factorului de creştere cu receptorul său determină activarea tirozinkinazei situată în domeniul citplasmatic al receptorului.

Semnalul parcurge o cascadă de kinaze în care o kinaza fosforileză (deci activează) o proteină ţintă care este şi ea o kinază, şi acest proces se repetă de mai multe ori. Într-o anumită etapa din acestă cascadă are loc o schimbare de la fosforilarea tirozinei din constituţia kinazelor la fosforilarea serinei sau treoninei.

Această schimbare are loc în etapa Ras -> Raf.

NGF şi alţi factori de creştere determină în final exprimarea unui număr foarte mare de proteine. Calea de traducere se ramifică în mai multe etape şi astfel la stimulul iniţial determină în final o varietate de răspunsuri.

Există o cale Ras -dependentă şi o cale Rasindependentă.

MAP-Kinazele activează mai mulţi factori de transcripţie.

Deşi nu au fost identificate toate etapele şi ramificaţiile s-au acumulat numeroase date care au permis întocmirea unei scheme care ilustrează procesele fundamendale (Fig. 1.)

 

Calea Ras-dependentă

 

În celulele mamiferelor, cascada este iniţiată prin activarea unui receptor tirozinkinază.

Receptorii EGF, PDGF şi NGF sunt mai bine studiaţi

O proteină mică denumită GRB2 se leagă de receptorul activat. Interacţiunea receptorului cu GRB2 nu necesită fosforilare; în realitate receptorii tirozin-kinază activează unele substraturi fără să le fosforileze (un alt exemplu kinază P I3în calea Ras independentă) în timp ce alte substraturi sunt activate direct prin fosforilarea tirozinei – ca de exemplu PLC gammaîn calea Ras independentă.(Fig. 1)

GRB2 la rândul său acţionează asupra unei proteine denumită GNRF care apoi activează Ras. Ras sunt proteine monomerice care leagă GTP Proteinele Ras au o activitate GTP-azică care este importantă pentru funcţia lor. Ras funcţionează în mod analog cu proteinele G trimerice. Proteina Ras care leagă GDP este inactivă; Ras care leagă GTP este activă şi acţionează asupra moleculelor ţintă. După această interacţiune activitatea GTP-azică hidrolizează GTP la GDP şi Ras revine la condiţia inactivă.

GNRF (guanine nucleotide release factor) stimulează transformarea GDP în GTP şi astfel activează Ras. GAP (GTP-ase activating protein) simulează hidroliza GTP şi astfel inactivează Ras. Au fost identificate mai multe proteine GAP, cu specificitate pentru diferite proteine care leagă GTP; GAP care acţionează asupra Ras în culturile de celule de la mamifere este denumit Ras-GAP. Ras are rol în activarea Raf serină/treonină kinaza. Raf activată la rândul sau activează MAP kinazo-kinaza, care este denumită astfel pentru că fosforilează MAP kinaza.

Există cel puţin două MAP kinaze. Numele lor de MAP kinaze este o prescurtare de la kinaze activate de mitogeni (Mitogen-activated protein kinases); acestea au fost denumite şi ERKs (extracellular signal-regulated).

MAP kinazele funcţionează ca enzime convertibile prin fosforilare-defosforilare. Formele fosfo sunt active, ele reprezintă semnale mitogene pozitive. Formele defosforilate au rolul de semnale mitogene negative. Conversia MAP kinazelor este catalizată de MAP-kinazo-kinaza şi o MAP kinazo-fosfatază.

Atât MAP kinazo-kinaza cât şi MAP kinazofosfataza   au   specificitate   dublă,

fosforilează, respectiv hidrolizează gruparea fosforil de la un rest de treonină şi unul de tirozină (Dinu şi col. 1996, pag. 585-586).

MAP-kinazele sunt activate ca răspuns la o mulţime de stimuli inclusiv cei care stimulează creşterea şi diferenţierea şi au un rol central în controlul modificărilor fenotipului celulelor.

MAP-kinazele au mai multe ţinte, inclusiv alte kinaze ca RSK de la care cascada se continuă cu o serie de ramificaţii.

MAP-kinazele sunt situate în citosol, dar o parte din ele sunt translocate în nucleu dupa activare.

Una din ramificaţiile cascadei se termină în nucleu unde are loc fosforilarea (activarea) factorilor de transcripţie inclusiv c-Myc, c-Jun-şi Elk-1, care cooperează cu SRF (serum response factor). în acest mod cascada reglează activitatea a numeroase gene.

Calea Ras independentă

Pe calea Ras independentă factorii de creştere activează fosfatidil inositol 3 kinaza, (PI3-kinaza), fosfolipaza C gamma (PLC gamma) şi Protein kinaza N (PKN).

Semnalizări şi exprimări determinate de NGF

Linia de celule PC12 derivată din feocromocitom răspunde la NGF prin ieşirea

treptată din ciclurile de diviziune şi diferenţierea la fenotipul neuronal simpatic cu prelungiri citoplasmatice (neurite).

Mitoza este un fenomen extrem de complex în cursul căruia se produce condensarea cromatinei în cromozomi, disocierea membranei nucleare, disocierea microtuburilor şi reorganizarea lor în fusul de diviziune. în cursul ciclului celular au loc procese de fosforilare (catalizate de kinaze) şi defosforilare (catalizate de fosfataze).

Mitoza este iniţiată prin activarea complexelor Cdk/ciclină. Complexele sunt constituite din două subunităţi:

  1. Cdk (Ciclin dependent kinases) care catalizează fosforilarea serinei şi treoninei din constituţia proteinelor.
  2. Ciclina, este subunitatea reglatorie necesară pentru funcţionarea kinazei.

Ciclinele se acumulează progresiv în cursul ciclului celular.

p21 este o proteină inhibitoare a com­plexelor cdk/ciclină. Yan şi col. (1997) au constatat ca NGF induce exprimarea proteinei inhibitoare p21. Ciclul celulelor se opreşte pe măsură ce p21 se acumulează şi atinge nivele inhibitorii pentru complexele Cdk/ciclină. NGF determină blocarea proceselor de diviziune la celulele PC 12 în cursul diferenţierii în neuroni prin exprimarea proteinelor p. 21.

Cascada de traducere a semnalului generat în urma interacţiunii factorilor de creştere cu receptorii Trk a fost identificată (vezi fig. 2).

Pe parcursul ei au rămas etape care nu au fost clarificate. Proteina Shc se leagă specific de resturile de fosfotirozină din constituţia domeniului citoplasmatic al receptorilor Trk activaţi.

Dupa legarea de receptorul Trk activat, Shc se fosforilează şi formează un complex cu proteina adaptoare GRB2 şi în acest mod mediază semnalizarea de la complexul factor de crestere/Trk la calea Ras/MAPK.

Shc este o proteină cu largă răspândire în celulele non-neuronale. în creier nivelul exprimării Shc este surprinzător de scăzut. Nakamura şi col. (1996) au identificat un membru neuronal specific al familiei de proteine Shc – care a fost denumit neuronal Shc (NShc).

NShc conţine două domenii de legare pentru fosfotirozină (PTB şi SH2) şi este exprimat exclusiv în creier.

Pe lângă receptorul Trk-A activat de NGF, N-Shc se poate lega şi de receptorul Trk-B activat de factorul neurotrofic BDNF care este cea mai abundentă neurotrofină din creier.

Cascada de traducere a semnalului generat de interacţiunea dintre NGF (sau BDNF) şi receptorii TrK este interconenctată prin intermediul căii Ras independente cu două etape din cascada fosfatidil inozitolului. Pe Calea Ras-independentă este activată fosfolipaza C (PLC) şi P13-kinaza. (vezi fig. 3)

NGF previne moartea celulară programată prin stimularea receptorilor tirozinkinază A (Trk-A). Activarea fosfatidil-inozitol 3 kinazei (P13 kinaza) este esenţială pentru inhibiţia morţii celulare programate. Acesta enzima nu este conectată direct cu receptorul Trk-A şi este situată în aval de aceasta (vezi fig. 1 pentru GRB şi fig. 4 pentru P13 kinaza).

Adăugarea de NGF în culturile de celule PC 12 determină fosforilarea unei proteine de legare asociată cu proteina GRB-2 (GRB-associated binder-1) (Gab 1). Fosforilarea Gab-1 include legarea ei de mai multe proteine care conţin domenii SH2, inclusiv P13 kinaza. O fracţiune substanţială din activitatea P13

kinazei a fost asociata cu Gab1. Celulele PC-12 care hiperexprimă Gab1 necesită cantităţi scăzute de NGF necesare pentru a inhiba moartea celulară programată. Exprimarea unei proteine Gab 1 mutante căreia îi lipsesc locusurile de legare pentru P13 kinaza intensifică moartea celulară programată şi diminua efectul protector al NGF. în concluzie Gab 1 are un rol major în activarea PI-3 kinazei şi în susţinerea supravieţuirii de către NGF (Holdgado-Madruga 1997).’

Cascada de traducere a semnalului generat în urma interacţiunii NGF cu receptorul TrK-Aeste interconectată şi cu cascada AMP-c. Protein Kinaza N (P.K.N.) este o kinaza serina/treonina care este activată rapid de NGF. Activarea

PKN este modulata la mai multe linii de celule de AMPc Activarea sa necesită activitatea protein kinazei cAMP dependente (Volonte 1995).

Inducerea diferenţierii neuronale a celulelor PC 12 derivate din feocromocitomul de şobolan de către NGF necesită activarea protein kinazei activate de mitogeni (MAPK) care se mai numeşte şi kinaza reglată de semnale extracelulare (ERK). Protein kinaza dependentă de AMPc (protein kinaza A) (PKA) de asemeni poate induce diferenţierea acestor celule. La fel ca şi la NGF, inducţia diferenţierii celulelor PC 12 de către PKAnecesită activarea susţinută a ERK. Inhibitorii PKA blochează parţial activarea ERK de către NGF. Inhibiţia PKA de asemeni reduce capacitatea NGF de activare a transcripţiei factorului Elk-1, şi a genelor cu exprimare imediata şi a celor cu exprimare tardivă (immediate early and late genes). PKA contribuie la activarea Elk-1 de către NGF (Yao 1998).

Gena CREM codifică şi activatori şi represori ai transcripţiei induse de cAMP. Una din alternative este generarea ICER (Inductible cAMP Early Represor). Exprimarea ICER poate fi indusă şi de NGF. Activarea transcripţiei unui represor puternic pe două căi (cAMP şi NGF) este un exemplu interacţiune (conexiune) nucleară între cele două cascade (cross-talk). (Monaco, 1997).

 

Tratarea cronică a celulelor PC12 cu dibutiril cAMP (dbcAMP) determ ină potenţarea acţiunilor de diferenţiere ale NGF. în urma tratamentului cronic cu dbc AMP celulele PC12 devin complet dependente de suportul neurotrofic. Dacă culturile sunt deprivate de NGF şi dbc AMP celulele degenerează. După 48h rămân viabile numai în proporţie de 5-10%. Celulele pot fi salvate complet de la degenerare dacă se adaugă dbc AMP. NGF este eficient dar numai parţial. în concluzie, calea de traducere cAMP are un rol esenţial nu numai în diferenţiere – ci şi în susţinerea supravieţuirii neuronilor simpatici. (Michel, 1995).

După stimularea celulelor PC12 cu NGF s-a constatat ca proteina SPH-2 se asociază cu subunitatea p 85 a P13 Kinazei şi cu proteina Shc în culturi primare de neuroni corticali de şobolan, tratamentul cu factorul neurotrofic BDNF determina în mod asemănător asocierea proteinei SHP-2 cu p85. în plus cu metode imunologice s-a constatat ca receptorul Trk-B pentru BDNF precipită împreună (deci se leagă) cu proteina SHP-2. Aceste rezultate arată că SHP-2 se asociază cu proteinele semnalizatoare după tratamentul cu neurotrofinele NGF sau BDNF şi sugerează că SHP-2 are un rol fundamental în căile de semnalizare ale neurotrofilelor. (Okadaşi col. 1996)

Bogenmen şi col. 1995 au transferat gena Trk-A la celule nervoase primordiale (neuroblaşti) din creierul de embrion de şobolan. S-a obţinut o linie care exprima receptori Trk-A în membrană (lina B 104).

Din linia B 104, s-au generat linii derivate care pe lângă receptorul Trk-A exprimau constitutiv şi produsul genei N-myc. (liniile C6, CI). Tratamentul celulelor din linia B104 cu NGF a indus fosforilarea receptorilor Trk-A, activarea produşilor intermediari din cascada (MAP-kinaze şi fosfolipaza C) şi a stimulat transcipţia genei c-fos. NGF a determinat şi ieşirea din cliclul de diviziune (celulele nervoase nu se divid) şi diferenţierea neuronilor (creşterea de prelungiri şi inducerea fenotipului de mediator).

NGF nu a determinat aceste modificări la liniile de celule C6 şi C7 care exprimau şi receptori TrK-A pentru NGF şi proteine N-myc.

în concluzie exprimarea genei N-myc inhibă ieşirea din ciclul celular de diviziune (celulele continuă să se dividă) şi blochează diferenţierea celulelor nervoase.

Protooncogenul Nck este o proteină cu rol de adaptor care conţine trei domenii SH3 şi un domeniu SH2. Nck se leagă de receptorii de suprafaţă ai celulei şi determină efecte mitogenice în celulă.

Hiperexprimarea Nck determină transformarea malignă în culturi de celule şi formarea de tumori in vivo la şoareci.

Tratarea culturilor de celule PC12 cu NGF determină oprirea creşterii numărului de celule şi diferenţierea lor (creşterea prelungirilor). Celulele PC-12 care hiperexprima Nck, în prezenţa NGF continuă să prolifereze şi nu se diferenţiază. Oligonucleotidele antisens pentru Nck uman restabilesc procesul de diferenţiere stimulat de NGF. Nck inhibă diferenţierea celulelor PC12 pe o cale diferită de calea NGF – protein kinază activată de mitogeni (MAPK) (Rockow şi col., 1996).

în cursul dezvoltării neuronii simpatici sunt dependenţi de NGF pentru supravieţuire. Neuronii izolaţi din ganglionul cervical superior de la embrioni de rozătoare şi menţinuţi timp de o săptămână în culturi suferă moarte celulară progamată în absenţa NGF. Pe măsură ce celulele se maturează în culturi sau in vivo aceşti neuroni dezvoltă rezistenţă la deprivarea de NGF şi devin mult mai puţin acut dependenţi de NGF pentru supravieţuire. După deprivarea neuronilor maturi simpatici de NGF, o perioadă de 3-4 săptămâni se instalează o blocare a programului de moarte celulară la nivelul stadiilor finale activate la neuronii tineri care includ inducţia ARNm pentru c-fosşi mod ificările nucleare apoptotice. între acest blocaj indus de maturaţie şi cel indus de deficienţa genei şi proteinei Bax nu există deosebiri pe baza criteriilor de mai sus. Exprimarea proteinelor Bax la neuronii maturi restabileşte calea morţii celulare programate la fel ca şi după deprivarea de NGF. Hiperexprimarea Bax la neuronii maturi induce programul de moarte celulară programată, inclusiv inducerea proteinei c-fos şi activarea caspazelor. în concluzie scăderea dependenţei de NGF a neuronilor maturi se explică prin blocarea programului de moarte celulară programată lângă sau la nivelul etapei cheie Bax.

Totuşi deprivarea de NGF a neuronilor simpatici maturi nu este fără efect. Deprivarea de NGF a acestor neuroni determină: o scădere rapidă a captării glucozei şi a ratei de sinteza a proteinelor şi ARN-urilor mesagere care le codifică, intensificarea fosforilării proteinei c-Jun şi creşterea a ARNm pentru c-Jun (Easton 1997).

La tipul sălbatic de celule PC12, NGF a stim ulat rapid kinazele reglate de semnalizarea extracelulară (ERKs). Denumirea ERK este sinonima cu MAPK. Activarea kinazelor de către NGF a fost susţinută şi a fost urmată de translocarea ERK1 şi ERK2 (MAP-kinaze) în nucleu care au determinat în final creşterea neuritelor. La linia de celule PC12 care a exprimat dominant o proteina inhibitorie pentru Ras (Ha-Ras-Asn 17) (vezi fig. 6) stimularea cu NGF a exprimării proteinelor ERK1 şi ERK2, precum şi translocarea acestor protein kinaze în nucleu a fost mult inhibată. în concluzie activarea şi translocarea proteinelor ERK în nucleu este esenţială pentru inducerea diferenţierii neuronale la celulele PC12 (Boglari şi col. 1998).

Activarea MAP-kinazei (mitogen-activated protein kinase) are un rol importantîn efectele celulare ale NGF. Deşi calea precisă prin care NGF activează MAP kinaza nu este total clarificată, au fost identificate mai multe enzime care pot forma o cascadă lineară în care MAP-kinaza este activată de MAP-kinază-kinaza (MEK) (vezi fig. 2.1.). O enzimă cheie care leagă complexul Ras-GTP de MEK este larg acceptată ca fiind Raf-kinaza. Totuşi experimentele de imunoprecipitare pe celulele PC12 au evidenţiat că Raf nu este MEK-kinaza majoră dependentă de NGF. Pang şi col. (1995) au identificat o protein-kinază din celulele PC12 care catalizează atât fosforilarea cât şi activarea MEK. Activarea acestei protein kinaze se intensifică de 3 ori în celulele tratate cu NGF. După purificarea acestei MEK-kinaze s-a stabilit că este diferită de Raf, MEK, şi MAP-kinaza:

MEK-kinaza -> MEK -> MAP-kinaza

în paginile precendente s-a arătat de mai multe ori că NGF reglează supravieţuirea, diferenţierea şi funcţia sinaptică. Aceste procese sunt extrem de complexe. Pentru reglarea lor este necesară exprimarea a numeroase gene.

Factorul de transcripţie CREB (ciclic AMP response element-binding protein) este un regulator important al exprimării genelor indusă de neurotrofine (NGF, BDNF). Expunerea neuronilor simpatici la NGF determină fosforilarea şi activarea CREB. Pe calea Ras dependentă, NGF activează MAP-kinazele, care la rândul lor activează familia kinazelor RSK (Ribosomal S6 kinaze). Familia kinazelor RSK are trei membri şi toţi catalizează fosforilarea Serinei-133 din constituţia CREB in vitro. Xing şi col. (1998) au descris şi o cale derivată pe care p38MAPK activează MAPKAP-kinaza 2 (protein-kinaza 2 activată de MAPK) care fosforilează CREB. CREB activat prin fosforilare determină activarea genelor cu exprimare imediată (immediate early genes) (fig. 6)

 

Factorul de creştere al epidermului (EGF) şi NGF intensifică proliferarea celulelor PC12 derivate din feocromocitomul de şobolan prin creşterea nivelului intracelular al (6R) tetrahidrobiopterinei (BH4) – un analog al acidului folio Creşterea nivelului BH4 se produce datorită inducerii exprimării enzimei GTP – Ciclohidrolaza. Inhibitori specifici ai biosintezei BH4 blochează proliferarea celulelor determinată de factorii de creştere. BH4 este un mediator esenţial al efectelor proliferative determinate de EGF şi NGF (Anastasiadis 1997).

Fosfatazele catalizează defosforilarea proteinelor fosforilate şi astfel le inactivează. în neuronii simpatici PC12 Campus şi col. (1998) au identificat o fosfatază (MKP-3) cu specificitate dublă care inactivează proteinkinazele activate de mitogeni (MAP-kinases) din familia ERK-1 şi ERK-2.

Autorii au raportat că NGF determină o intensificare puternică a exprimării fosfatazei MKP-3, care se instalează după o oră, are valoarea maximă după 3 ore şi se menţine 5 zile. Acest interval de timp coincide cu perioada critică a creşterii prelungirilor celulare nervoase şi terminarea diferenţierii celulare. în cursul diferenţierii fosfataza MKP-3 inhiba MAP-kinazele. în această perioadă mitogenii sunt ineficienţi iar stresurile celulelor (de exemplu: căldura) nu induc exprimarea proteinelor de şoc (de exemplu: heat shock proteins).

Factorul de creştere al fibroblaştilor (Fibroblast Gowth Factor) (FGF) şi 9-cis retinal stimulează şi ele diferenţierea celulelor PC-12. Şi aceste două molecule intensifică puternic exprimarea fosfatazei MKP şi în consecinţă are loc inactivarea MAP-Kinazelor.

Peptida a cărei genă este înrudită cu gena calcitoninei (calcitonin gene-related peptide) (CGRP) este exprimată în celulele C din tiroidă şi unele celule neuronale, dar nu şi în alte tipuri de celule. (Watson şi col. 1995).

NGF induce exprimarea genei CGRP în culturi primare de neuroni din ganglionii spinali. Watson şi col. (1995) au identificat în regiunea din vecinătatea promotorului genei CGRP o secvenţă de baze care constituie un element de răspuns la AMPc (cyclic AMP response element) (CRE) care este esenţial pentru inducerea exprimării CGRP atât de către AMPc cât şi de NGF.

CGRP este exprimată în neuronii nociceptivi şi în fibrele aferente ale acestora (A delta). CGRP este un marker pentru fibrele nociceptive care pot fi vizualizate cu anticorpi marcaţi anti-CGRP (Tonra 1998).

Celulele PC12 nediferenţiate exprimă nivele foarte înalte de receptori pentru adenozina A2A (aproximativ 2 pmol/mg) şi prezintă o activare puternică a cascadei AMP-c după stimularea cu un agonist al receptorilor A2A. 2-[p-(2-carbonil etil) fenil etil amino]-5′-N-etil-carboxiamino adenozinat. Diferenţierea indusă de NGF s-a acompaniat cu scăderea nivelului receptorilor A2A la jumătate şi a producţiei AMPc la 60%.

în concluzie diferenţierea indusă de NGF la celulele PC12 se acompaniază cu o scădere a acumulării AMPc mediată de receptorii A2A. Aceasta poate fi o cale pentru celulele PC-12 de contracarare a efectului inhibitor al activării receptori lor asupra unor aspecte ale sem nai izări i neurotrofinelor (Arslan şi col. 1997).

Stromelysin-1 (ST1 ) este produsul uneia dintre cele mai reactive gene la NGF în celulele PC 12.

De Souza şi col. (1992) au identificat elementul de răspuns (response element) în regiunea situată proximal de promotorul genei ST-1 şi factorului de transcripţie care recunoaşte specific acest element. Factorul de transcripţie este denumit factorul 1 de legare de elementul de răspuns la interferon (the interferon-response element binding factor -1 ).

Neuronii din ganglionul cervical superior de la şobolan necesită prezenţa NGF pentru a se dezvolta şi a supravieţui în cultură. Dacă NGF este înlăturat din mediul de cultură, neuronii mor prin moarte celulară programată. Jordan şi col. (1995) au creat o linie de neuroni din ganglionul cervical superior, care hiperexprimau Cu/Zn superoxiddismutaza umană utilizând un vector adenoviral. Autorii au constat că hiperexprimarea Cu/Zn superoxid dismutazei protejează substanţial neuronii simpatici deprivaţi de NGF. Aceste date demonstrează rolul speciilor reactive ale oxigenului în declanşarea morţii celulare programate a neuronilor simpatici după deprivarea de NGF.

Proteina înrudită cu receptorul pentru lipoproteinele cu densitate mică (the low density lipoprotein receptor-related, protein) (LRP) este un receptor mare endocitic care leagă multiplii liganzi şi este înalt exprimat în neuroni. Mai mulţi liganzi, inclusiv apolipoproteina E, lipoprotéine şi proteina precursoare a amiloidului s-a demonstrat ca au rol în patogeneza bolii Alzheimer.

Bu şi col. (1998) au constatat că NGF induce o creştere rapidă a exprimării LRP la suprafaţa unei linii de celule (ST1 -Trk) derivată din sistemul nervos central. Intensificarea exprimării s-a instalat după 10 minute şi a ajuns la valoarea maximă dupa o oră de tratament cu NGF. Această creştere a exprimării LRP la suprafaţa celulei a fost concomitentă cu o creştere a activităţii endocitare a LRP, ceea ce s-a măsurat cu liganzi. Dupa 24 h s-a constat şi o intensificare a exprimării ARNm pentru receptorul LRP. Domeniul citoplasmatic al receptorului LRP se fosforilează şi NGF intensifică rapid fosforilarea acestuia.

Gena vgf este una dintre genele, al cărei ARNm este cel mai rapid indus în celulele PC-12 după tratamentul cu NGF. K-252-a este un inhibitor al genei vgf (Salton şi col 1995).

Lombardo şi col. (1995) au studiat exprimarea genei vgf cu metoda hibridizării in situ pentru ARNm şi cu metodele Western blotşi imunohistochimice pentru proteina VGF la şobolanul în curs de dezvoltare şi adult. ARNm şi proteina sunt deosebit de abundente în nucleul geniculat lateral începând din zilele embrionare 16-18, după care cresc progresiv şi rămân crescute în primele două săptămâni postnatale; apoi scad treptat la sfârşitul perioadei de plasticitate şi au nivele foarte scăzute în stadiul de adult. în plus s-a constatat o imunoreactivitate pentru proteina VGF în subplaca corticală în terminaţii axonale cu originea în neuronii talamici.

S-a constatat că blocarea activităţii electrice aferente prin injectarea intraoculară a tetrodoxinei reduce foarte mult nivelul ARNm pentru VGF în nucleul geniculat lateral. Se admite ca VGF este un precursor al unei neuropeptide.

Exprimarea spaţiotemporală a VGF, împreună cu observaţia unei reglări de către activitatea electrică sugerează că această proteină are rol în procesul sinaptogenezei şi/sau stabilizarea sinaptică a conexiunilor geniculocorticale în curs de dezvoltare.

Bibliografie

  1. Lewin B. Genes V. Oxford University Press, 1994
  2. Dinu V, Trutia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicala Editura Medicala, Bucureşti, 1996
  3. Yan G.Z., Ziff E.B. Nerve growth factor induces transcription of the p2l WAFI / CIPI and cyclin D1 genes in PC-12 cells by activating the Spl transcription factor. Journal of Neuroscience 17 (16): 6122 – 32, 1997
  4. Nakamura T., Sanokawa R., Sasaki Y, Ayusawa D., Oishi M., Mori N. N-Shc a neural-specific adapter molecule that mediates signalling from neurotrophin/Trkto Ras/MAPK -pathway. Oncogene 13 (6): 1111 -21, 1996
  5. Holgado – Madruga M., Moscatelo D.K., Em let D.R., Dieterich R., Wong A.I. Grb2 – associated binder-1 mediates phosphatidyl inositol 3-kinase activation and the promotion of cell survival by nerve growth factor. Proceeding of the National Academy of Science of the United States of America94 (23): 12411 -24, 1997
  6. Volonté C, Greene L.A. Nerve growth factor-activated protein-kinase N modulates the cAMP dependent protein kinase. Journal of Neuroscience Research 40 (1): 108 – 16, 1995
  7. Yao H., York R.D., Misra-Press A., Carr D.W, Stork P.J. The cyclic adenosine monophosphate-dependent protein kinase (PKA) is required for the sustained activation of mitogen-activated kinases and gene expression by nerve growth factor. Journal of Biological Chemistry 273 (14): 8240 – 7, 1998
  8. Monaco L, Sassone – Corsi P. Cross – talk in signal transduction: Ras dependent induction of cAMP-responsive transcriptional repressor ICER by nerve growth factor. Oncogene 15 (20): 2493 – 500, 1997
  9. Michel P.P., Vyas S., Agid Y Synergistic differentiation by chronic exposure to cyclic AMP and nerve growth factor renders rat pheochromocytoma PC 12 cells totally dependent upon tropic support for survival. European Journal of Neuroscience 7 (2): 251 -60, 1995
  10. Okada N., Wada W, Goldschmith
    B.A., Koizumi S. SHP-2 in involved in
    neurotrophics signalling. Biochemical &
    Biophysical Research Communications 229
    (2): 607-11, 1996
  11. Rockow S., Tang J., Xiong W., Li W. Nek
    inhibits NGF and basic FGF induced PC12 cell
    differentiation via mitogen – activated protein
    kinase – independent pathway. Oncogene
    12(11):2351-9, 1996
  12. Easton R.M., Deckwerth T.L.,
    Parsadanian A.S., Johnson E.M. Jr. Analysis
    of the mechanism of loss of trophic factor dependence associated with neuronal maturation: a phenotype indistinguisable from Bax deletion. Journal of Neuroscience; 17 (24): 9656-66, 1997
  13. Boglari G., Erhart P., Cooper G.M., Szebereny I. Intact Ras function is required for sustaining activation and nuclear translocation of extracellular signal-regulated kinases in nerve growth factor – stimulated PC12 cell. European Journal of Cell Biology 75(1): 54-8, 1998
  14. Pang L, Zheng OR, Guan K.L., Saltiel A.R. Nerve growth factor stimulates a novel protein kinase in PC-12 cells that phosphorilates and activates mitogen activated protein kinase (MEK). Biochemical Journal 307 (Pt.2): 513-9, 1995
  15. Xing I., Kornhauser J.M., XiaZ., Thiele E.A., Greenberg M.E. Nerve growth factor activates extracellular signal-regulated kinase and p38 mitogen activated protein kinase pathways to stimulate CREB serine 133 phosphorilation. Molecular & Cellular Biology 18(4): 1946-55, 1998
  16. Anastasiadis P.Z., Bezin L, Imerman B.A., Kuhn D.M., Louie M.C., Levine RA. Tetrahydrobiopterin as a mediator of PC 12 cell proliferation induced by EGF and NGR European Journal of Neuroscience 9 (9): 1831 -7, 1997
  17. Campus M., Chabert C, Muda M., Baschert U., Gillieron C, Arkinstall S. Induction of mitogen activated proteinkinase phosphatase MKP3 by nerve growth factor in differentiating PC12 FEBS Letters; 452 (2): 271 -6, 1998
  18. Watson A., Latchman D. The cyclic AMP response element in the calcitonin / calcitonin gene-related peptide gene promoter is necessary but not sufficient for its activation by nerve growth factor. Journal of Biological Chemistry 270 (16): 9655 – 60, 1995
  19. Tonra J.R., Mendell M. Effects of postnatal anti-NGF on the development of CGRP-IR neurones in the dorsal root ganglion. Journal of Comparative Neurology 392 (4): 489-98, 1998
  20. 20.  Arslan G., Kontny E., Fredholm B. B. Down – regulation of adenosine A2A receptors upon NGF – induced differentiation of PC -12 cells Neuropharmacology; 36 (9): 1319-16, 1997
  21. de Souza S., Nordstrom L.A., Ciment G. Role of the bZIP transcription factor IREBF 1 in the induction of stromelysin (transin) gene expression in PC 12 cells, Journal of Molecular Neuroscience; 8 (3): 243 – 55, 1997
  22. Jordan J., Ghadge G.D., Prehn J.H., Toth P.T., Ross R.P., Miller R.J. Expression of human cooper/zinc – superoxide dismutase inhibits the death of rat sympathetic neurones caused by withdrawal of nerve growth factor. Molecular Pharmacology 47 (6): 1095 -1100, 1995
  23. Bu G, Sun Y, Schwartz A. L, Holzman D.M. Nervegrowthfactorinducesrapid increases in functional cell surface low-density lipoprotein receptor – related protein. Journal of Biological Chemistry 273 (21): 13359 – 65, 1998
  24. Salton S. R., Volonte C., D’Arcangelo G. Stimulation of vgf gene expression by NGF is mediated through multiple signal transduction pathways involving protein phosphorilation. FEBS Letters 360 (2): 106-10, 1995
  25. Lombardo A., Rabacchi S.A., Cremisi F, Pizzorusso T, Cenni M.C., Possenti R., Barsacchi G., Maffei L. A developmental^ regulated nerve growth factor – induced gene VGF, is expressed in geniculocortical afferents during synaptogenesis. Neuroscience 65 (4): 997-1008, 1995