Clasificarea durerilor și a terapiilor intervenţionale în durere la copii adolescenţi și tineri
REZUMAT
Orientarea actuală de intervenţie în afectarea umană cu diferite suferinţe a condus la găsirea unor repere importante de diagnostic şi terapie specifi că a bolilor însoţite de dureri, inclusiv a durerilor a căror suport organic nu este identifi cat. Începem cu o rememorare a clasifi cării algeziologice care este urmată de principiile tratamentelor adresate durerii.
Medicina, medicii şi farmaciștii au apărut la toate popoarele cu scopul de a stăpâni şi a ușura durerile. În prezent terapia durerii se practică în clinicile medicale clasice sau în servicii şi clinici specializate. Benefi ciari sunt bolnavii, dar şi personalul medical din spitale, ambulatorii sau azile cu profi l de boli interne, pediatrie, oncologie, chirurgie-ortopedie, ginecologie-obstetrică, de patologie a sportivilor, reumatologie, dermatologie, neurologie şi psihiatrie, geriatrie, stomatologie, ORL, oftalmologie ș.a.
Cuvinte cheie: clasifi carea durerilor la copii şi adolescenţi, terapia durerii acute şi cronice, dureri locale sau generalizate, medicaţie farmacologică, măsuri psihosociale de excludere a fi xaţiilor durerii
Clasificarea terapiilor durerii se bazează pe stabilirea localizării şi caracterului durerii;
– primul criteriu este încadrarea în patologia durerii acute,
– al doilea fiind diagnosticul şi terapia durerilor cronice, a celor intermitente sau continui, ex.: fibromialgia, migrena sau durerile membrelor amputate, etc.
Criteriile următoare se referă la durerea locală, dintre care enumerăm: durerea dentară, otică, durerea locală post-traumatică, migrenoasă, etc., situaţii în care se folosesc din vechime: căldura, compresele şi hidroterapia. În medicina modernă se utilizează antalgicele din seria blocanților senzorial periferic: cocaina, novocaina, lidocaina, xilocaina, ultracainele, ozonoterapia, sonoterapia, etc.; iar dintre analgezicele generale enumerăm Paracetamolul, Aspirina, Metamizolul (Algocalmin), analgezicele AINS şi opioidele Tramadol, Fentanil s.a. [5].
În durerea acută sunt numeroase terapii iatrogene intervenţionale [8], astfel descriem:
– injecţii și puncţii articulare terapeutice și diagnostice;
– infiltraţii articulare vertebrale, ileosacrale, de ramuri cervicale, toracale sau lombare;
– injecţii în vecinatatea coloanei vertebrale, a nervilor cranieni sau periferici;
– blocaje organice sau exogene de nervi periferici ș.a
Se utilizează ghiduri medicale teraputice și fizioterapie calificată. Tratamentul medical acut este flancat și susţinut de totalitatea procedeelor fizioterapeutice recunoscute oficial (terapii manuale, terapii de mobilizare funcţională, managementul coloanei vertebrale, terapii medicale de formare).
Conceptele de tratament pentru durerea cronică prevăd:
– Revizuirea, completarea, actualizarea și prescrierea diagnosticelor somatice și psihosomatice [8];
– Îmbunătățirea performanței fizice prin dezvoltarea unui plan individual de instruire-reabilitare;
– Verificarea terapiilor suplimentare, actualizarea dozelor, actualizarea şi clarificarea diagnosticelor somatice şi psihosomatice;
– Apelare la AINS care pot fi administrate vârstelor mici: de la 3 luni în continuare (Valoron) [9];
– Clarificarea condiţiilor somatice, mentale şi psihosociale ale tulburărilor prin durere;
– Reducerea limitărilor fizice legate de durere;
– Educaţie şi consiliere privind tratamentul medicamentos şi non-medicamentos pentru auto-îngrijire şi auto-control;
– Clarificarea mecanismelor individuale de dezvoltare al bolii dureroase;
Terapia multimodală [8] urmărește:
– Terapia medicamentoasă a durerii în conformitate cu rezultatele actuale ale cercetărilor algeziologice a patologiei durerii;
– Terapie individuală psihologică, terapie de grup cognitiv-comportamentală, proceduri de relaxare, de ex.:
z Relaxarea musculară progresivă sau Training autogen Schulz,
z Biofeedback,
z Formare cognitivă despre neurologia durerii,
z Tehnici de imaginaţie,
z Managementul dis-stressului,
z Formarea asertivă orientată spre soluţii,
z Măsuri de sănătate, de comportament pentru reintegrare în familie, şcoală şi muncă;
– Comportamentul orientat spre kinetofizioterapie individuală şi terapie de mișcare în grup după analiza funcţională;
– Măsuri fizice suplimentare;
– TaiChi şi grup de apă;
– Shiatsu-masaj;
– EMG-Biofeedback;
– Reabilitare cu suport “Rehabilitation”/cu management de caz [9];
– Stabilirea şi dezvoltarea pe termen scurt şi mediu a unui plan de tratament cu recomandări concrete; – Întocmirea la sfârșitul tratamentului a unui raport cuprinzător privind rezultatele profesionale ca diagnosticul individual, punct de vedere psihologic, procedee terapeutice;
– Chiroterapie asociată la unele cazuri [7].
Specialiştii algeziologi intervin şi completează tratamentele de bază, asociindu-le şi cu terapii complementare farmacologice în care predomină sedativele, anxioliticele, antidepresivele, somniferele şi opioidele. Recomandările psihosociologilor în terapia durerilor se referă la scoaterea din mediul traumatizant (familie, școală, colectivitate) sau din zona de dezastru natural (cutremur, inundaţie, taifun) sau din zone de catastrofe antropice (război, bombardament, revoluţii, manifestări sportive cu accidente în masă, etc) [8]. Dintre tratamentele naturale botanice se apelează la apifitoterapie şi la produsele din ginseng, din busuioc, lemn dulce, sunătoare, care se recomandă în funcţie de cunoştinţele şi experienţa terapeutului [4].
Prima intervenţie psihologică cu rol terapeutic este de a asculta pacientul care îşi va descrie suferinţa, acest model având rol catarhic important. Atitudinile psihomedicale focalizate la copii şi adolescenţi se asociază cu jocuri, kinetoterapie, meloterapie, activităţi în spaţii deschise: silvoterapie, floricultură, agricultură, zootehnie etc., pentru a crea senzaţia de libertate şi independenţă. Se recomandă găsirea soluţiilor acceptate de subiectul în tratament alături de consilierea de către medicul de familie şi de pediatru; cunoscători ale amănuntelor fiecărui caz [10].
CONCLUZII
Medicina şi Farmacologia modernă revin la istorie şi recunosc importanţa studiului şi tratamentelor durerii. Ştiinţa ALGEZIOLOGIEI a intrat din plin în practicile adresate suferinzilor de dureri acute şi cronice, iar Neuropsihiatria copilului, adolescentului şi tinerilor se afiliază strategiilor de control al durerilor. Autorii prezintă posibilităţile de intervenţie în durerile acestor vârste, urmând să ne creem o experienţă şi în acest domeniu.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ancuceanu R. Mungiu C.O.; Analgezicele opioide – V.M.nr.2/12.01.2018, pag.4;
2. Bendelow G.: Pain perception, emotions and gender in Sociologyof Health & Illness. Institute of Education – University ofLondon, 1993;
3. Bild Veronica; Antiinfl amatoarele nesteroidiene: evoluţie şi viitor –V.M. nr.2/12.01.2018;
4. Chirilă Monica Emilia; Recuperarea medicală – o punte a suspinelor – V.M. nr.1/ 4.01.2019;
5. Ciuca Andrada, Baban Adriana, Dumitrascu Dan L.; Dosar Terapia durerii: Durerea ca experienţă subiectivă – V.M. nr.15/13.04.2018;
6. Gurman G.; Alinarea suferinţei, un scop în sine – V.M. nr.1/4.01.2019;
7. Heijden (von) M.J.S. et all. Assesig and addressing the problemof pain and disstres during wound care procedures in pediatric patients with burns. – BURNS 2017 [http //dx. doi.org / 10.101. 6 /j.];
8. Prezentare, Fachklinik Bad Heilbrunn, Zentrum fur Schmerzerkrankungen, 2018;
9. Valoron Presentation: Diagnosebogen fur Schmerzpatienten. Der erste Schritt: Schmerzen nehmen; Hausärztliche Leitlinie, Schmerz, Th erapie von Schmerzen Konsentierung Version 3.00 17. Oktober 2007, Revision bis spätestens 2010, Colectiv;
10. Vasile Sorina, Voinea Carmen, Rughinis Cosima: Dosar Terapia durerii: Sociologia durerii – V.M. nr. 15/13.04.2018;