CONTAGIUNEA STĂRILOR ANXIOASE ȘI DE PANICĂ LA COPII, ADOLESCENȚI ȘI ADULȚI
Abordăm un subiect important al cunoașterii simptomelor și diagnosticelor multiplelor forme de anxietate și panică. Se începe cu o scurtă istorie a termenilorcu origine în limba greacă, etruscă și latină. În legendele antice și în istoria umanitații se cunosc descrieri repetate despre dezastre majore care potinduce “psihoze colective&rdquordquo;, stări de panică și alte comportamente psihopatologice. Este necesar să amintim originea termenilor actuali apelând la legendeleși istoria consemnată în documente. Sunt prezentate și aspecte din stările anxioase și cunoștințele despre panică la copii și adolescenți cât și experiențeleprovocate în decursul istoriei de Avicena și O. Weles. De asemenea, abordăm posibilitățile de intervenție medicopsihologică în stările anxioase și de panică.
Termenul anxietate are originea în limba latină, având mai multe rădăcini: anxio = teamă, îngrijorare; anxietas – anxietatis = frică, neliniște; anxifer, anxiferun = a chinui, chinuitor. Aceste denumiri se referă la stări psihice acute sau cronice incluzând fricile, spaima, nesiguranța, stări de disconfort somatic, adeseori și tulburări de ideație, cu îngrijorare și dificultăți de comunicare dominate și de modificări ale stărilor de conștiință. Este cunoscut faptul că anxietățile copilului și adolescentului se postează pe fragilitatea emoțională a acestor vârste, care uneori pot să evolueze spre tulburări psihice de fixare a anxietății pe subiecte, ca de exemplu asupra unei persoane (medici, vecini, etc), a unei instituții: fobia școlară; fobii de animale, de obiecte sau fenomene naturale etc. Copiii anxioși pot să dezvolte tulburări ale somnului: anxietatea de adormire, vise terifiante cu treziri din somn sau pavor nocturn. Conform CIM 10 si CIM 11, codurile F40 se referă la anxietatea generalizată asociată cu diferite tulburări psihice [1-6].
PAN – cuvânt din trei litere ușor de pronunțat și de reținut, apărut la începutul comunicării verbale umane, semnalat în greaca antică, a devenit noțiune cu multiple semnificații, fiind la rădăcina multor cuvinte, începând cu “panem”- paine.
Zeul Pan – fiul zeului Hermes (Mercur) și al Dryopei, numit și Lupercus la etrusci sau Faunus la romani, este inventatorul naiului = syrinx, ocrotitorul păstorilor și vânătorilor, conform mitologiei grecești. Era jumătate om și jumătate țap. Avea puterea de a produce frică, teroare brutală, înspăimântare și groază.
Numele zeului Pan, are semnificație generală de prezență “peste tot” (PanEuropean, PanAmerican, PanContinental), a noțiunii de tot sau întreg, dar și de groază și panică. Zeul Pan (fiul zeului Hermes – Mercur mesagerul zeilor și patron al hoților) este un zeu arcadian al naturii, al păstorilor și turmelor, al fluierului și al naiului. El avea puterea să producă brusc tulburarea oamenilor cu spaimă, groază, teroare extremă brutală colectivă, totul fără motiv sau prin declanșarea de cataclisme: cutremure, incendii, molime etc [7].
Astfel cuvântul PANICĂ evocă dezlănțuirea unui pericol real care declanșează haos în funcțiile psihice cu fugi, emoții negative intense, pierderea autocontrolului psihic, conducând spre agravarea subiectivă a pericolului. Codurile CIM 10 și 11-și ale ale DSM 5, notează asocierea stărilor de panică cu tulburări de conversie, stupoare, fugi disociative și stări de transă care le găsim și la copii și adolescenți. Datorită fragilității emoționale ale acestor vârste, contagiunea și imitarea stărilor de anxietate și panică predomină în manifestările lor [6,8].
Contagiunea acestor stări cunoscută din antichitate a fost exemplificată prin experiențe create de oameni. În aceste condiții experimentale s-a demonstrat că panica se transmite prin contagiune între adulți și de la adulți la copii. Reținem că de cele mai multe ori, atacul de panică la copii are durata limitată, se reduce în prezența adulților ocrotitori și cedează prin scoatere din focar – plus tratamente anxiolitice [5,8,9].
Mecanismele de transmitere – recepție ale stărilorde panică sunt permanent în studiu.
O explicație posibilă dovedită în cercetările militare de transmisie a gândurilor întrevăzută de Albert Einstein ar fi bioundele cerebrale electromagnetice. Cercetările din Sec. XX s-au îndreptat spre posibilitățile explicației prin teoria cuantică. Există deci posibilitatea comunicării interumane prin emisii de biounde cuantice între cortexul cerebral al emițătorului cu cel al receptorului, organizați pe lungimi de unde identice. Tot astfel este posibil ca prin mecanisme asemanătoare, să se realizeze comunicare între mamiferele superioare, aceste presupuneri fiind în cercetare. Se cunosc mecanismele stereotipe ale panicii declanșate de persoane hiperemotive numite sâmburi (nuclee) de panică. Din momentul declanșării bruște a panicii cu strigăte și fugi se produc aglomerări cu aglutinarea și obstrucția căilor de refugiu, mai ales a ieșirilor. Se asociază cu împingeri, loviri, căderi, striviri, omoruri inconștiente. Fumul, gazele toxice și panica, măresc numărul victimelor [8].
Experiența care este cunoscută ca o primă înțelegere a stărilor de anxietate și panică, a fost efectuată de medicul persan (Ibn Sena) Avicena (980-1037). Au fost puși în doua cuști apropiate un miel și un lup care se vedeau și se adulmecau. După o noapte, mielul a fost găsit mort. Experiența a fost repetată ziua, iar mielul a murit tot în 12 ore, sub presiunea fricii continue. Următoarea experiență demnă de remarcat este a lui Orson Welles din anul 1938, care a transmis într-o emisiune radio la orele serii cu zeci de mii de ascultători americani. Ascultau un reportaj “real” care-i convingea ca Statele Unite au fost invadate de marțieni. Aceștia au ocupat un tren care se îndrepta spre New Jersey. A rezultat o panică îngrozitoare. Familii întregi au pornit la drum în mijlocul nopții, cetățeni onorabili nu au ezitat să tragă focuri de arme spre stația de sosire, unii anxioși s-au sinucis. În continuare au fost făcute studii psihologice și sociografice despre trăirile cetățenilor în acea perioadă. S-a stabilit orarul maxim de panică și urmările experimentului. De fapt Welles a vrut să demonstreze forța mass-mediei în influențarea populației, dar experiența respectivă a atenționat asupra instalării rapide a panicii populației.
S-a stabilit că interacțiunile anxietăților cu stările psihice de imposibilitate de a reacționa corect la circumstanțele dezastrelor declanșate brusc, conduc la starea periculoasă de panică, care poate evolua și spre victimizări mortale.
Viziunea psihanalitică explică aceste manifestări gregare, ca o reîntoarcere la amintirile dezastrelor din preistoria speciei umane, în care lupta pentru viață nu mai ținea cont de un control comportamental, existând o singură soluție: “scapă cine este mai tare”.
O constatare recentă (2015-2016) descrisă în presa medicală relatează o nouă experiență a stărilor umane extreme. Ipoteza cercetării a pornit de la studiul ADN-ului unor voluntari expuși la condiții de distress acut (simulare de cutremur). Recoltările dinainte de experiență au stabilit reperele ADN – ului normal, iar cele din timpul și după șocul traumatic cu stare de panică, au arătat că dimensiunile ADN – ului uman se modifică în sensul contracției moleculelor ADN. Acest experiment ar fi un argument că trăirile de panică pot produce chiar și mutații permanente în structura genomului uman [5,10].
Autorii opiniază pentru intervenții în focarele depanică prin metoda PAMP (Primul Ajutor MedicalPsihologic) care include prezența părinților sau rudelor,administrarea de medicație sedativă și anxiolitică,cu susținere și tratament psihoterapeutic [7].
Adresa de corespondenta:
–