GRUPUL CREATIV – O CALE DE DEPISTARE A COPIILOR SUPRADOTAŢI

Lucrarea de faţă îşi propune să sublinieze importanţa organizării unor grupuri de creativitate ca modalitate de identificare a supradotării la copii. Grupul creativ poate contribui nu numai la identificarea copiilor supradotaţi, dar #351;i ca modalitate de fructificare a capacităţilor acestora întrucât creativitatea este adesea diminuată de cultul elevului mediu şi supradimensionarea rolului raţiunii şi memoriei cu persecutarea imaginaţiei în şcoală. Pentru a-şi pune în valoare zestrea nativă copilul supradotat are nevoie de un mediu securizant, stimulativ ceea ce grupul creativ îi poate oferi.

INTRODUCERE

Deşi problema creativităţii este dezbătută, având în vedere fineţea şi complexitatea de fiinţare a fenomenului creator se poate constata că există încă multe zone neelucidate şi care ascund noi modalităţi de fructificare a potenţialului uman.

Viitorul societăţii umane depinde şi de valorificarea potenţialului creativ, întrucât prin creaţie omul transformă, reconstruieşte o lume mai bună, adaugă un sens existenţei noastre efemere oferind şansa de a trăi un prezent permanent.

Studiile de psihologie contemporană relevă faptul că abilităţile creatoare se construiesc şi se dezvoltă în ontogeneză, creativitatea este o dimensiune care se formează prin sistemul educaţional.

Întrucât copiii supradotaţi constituie o veritabilă „resursă naturală” puţin exploatată am considerat utilă prezentarea unui caz depistat în urma activităţii unui grup de creativitate instituit la nivel de gimnaziu. Este vorba despre eleva M.L care, în urma rezultatelor obţinute la testele administrate (probe de investigare a gândirii divergente, test neverbal de inteligenţă, chestionar de atitudini creative) precum şi a activită- ţilor sale susţinute în cadrul antrenamentului de grup (desfăşurat pe o perioadă de 14 şedinţe de grup) s-a detaşat privind rezultatele obţinute faţă de restul clasei.

STUDIU DE CAZ

Date generale: vârsta – 12 ani

Sex – feminin

Ocupaţia părinţilor – ambii părinţi ingineri

Fraţi, surori – nu are

Alături de rezultatele obţinute la testul neverbal de inteligenţă, testele de creativitate şi la chestionarul de atitudini creatoare prezenţa supradotării a fost confirmată de:

• rezultate obţinute în cadrul antrenamentului creativ pe parcursul celor patru luni de activitate de grup

• prezenţa mai multor caracteristici comportamentale specifice supradotaţilor

• observaţii ale profesorilor

• notele şcolare (rezultatele)

• folosirea unui inventar şi al unui ghid de identificare a copiilor supradotaţi pentru părinţii subiectului în cauză

• interviu adresat subiectului După opinia lui M.Jigău (1994) supradotatul se distinge prin următoarele [1]:

• învaţă mai repede şi cu mai multă uşurinţă volumul de cunoştinţe propus faţă de copiii ce aparţin grupului din care face parte (în cazul nostru clasa de elevi). Acest lucru a fost confirmat şi de către profesori în cazul nostru;

• are vârsta mintală superioară celei cronologice, stabilită pe baza testului neverbal de inteligenţă aplicat;

• obţine rezultate deosebite în planul creativităţii (o definiţie calitativă a supradotării pune accent pe creativitate, pe profunzimea şi gradul de abstractizare a gândirii, pe trăsăturile sale de personalitate – M.Jigău 1994). În urma aplicării testelor de gândire divergentă precum şi prin răspunsurile date în cursul şedinţelor de antrenament creativ se evidenţiază acest lucru.

• are o capacitate de memorare, învăţare şi raţionament deosebită (aspect constatat în timpul activităţii la orele de clasă de către profesori) Studiile asupra fetelor supradotate sunt relativ rare, reliefându-se următoarele situaţii specifice dintre care unele sunt confirmate, iar altele infirmate în cazul de faţă:

• părinţii sunt relativ în vârstă – nu

• părinţii au diferite preocupări extraprofesionale – da

• fetele supradotate se identifică mai ales cu taţii – da

• cititoare îndârjite – da

• rezultate şcolare bune cu excepţia matematicii – dimpotrivă, alături de rezultate şcolare excepţional (10 la toate materiile, cu excepţia sportului 9) i se recunosc aptitudini deosebite pentru matematică.

• au hobby-uri – da

• calităţi de lider – da

• prezenţa fenomenului de sinestezie – nu

• sentimente de insecuritate – nu

DISCUŢII ŞI INTERPRETĂRI

Pentru a evidenţia preocupările avute în timpul liber i-am dat spre completare elevei M.L o listă cu activităţi posibile. Caracteristicile comportamentale specifice supradotării identificate în cazul prezentat sunt detaliate în Tabelul I.

Dintre întrebările cuprinse în formularul respectiv am obţinut următoarele răspunsuri afirmative:

• participarea la olimpiada de matematică pe şcoală, pe oraş şi pe judeţ

• compunerea unei poezii la vârsta de 6-7 ani şi recitarea acesteia la şcoală

• interpretarea unui rol în cadrul unui carnaval la 8 ani într-o tabără

• participarea la un concurs de badmington în clasa a III-a într-o tabără obţinând premiul al treilea

• realizarea de desene, picturi de la vârsta de 4-5 ani şi valorificarea acestora la expoziţia şcolii în fiecare trimestru începând cu clasa a V-a.

Interviul aplicat subiectului în cauză a stabilit concordanţa cu inventarul şi ghidul de identificare a copiilor supradotaţi aplicat părinţilor. În ceea ce priveşte „percepţia de sine” aducem urmă- toarele informaţii obţinute prin aplicarea următoarelor teste: testul omuleţului, testul casei, testul familiei şi testul arborelui.

Astfel, în urma interpretării testului omuleţului se decelează următoarele trăsături:

• proiecţie centrală a Eu-lui cu tendinţe de hipervalidare şi cu relevarea unor note de maturitate;

• imaginea de sine bine centrată pe zona capului relevând inteligenţa;

• proporţii normale cu uşoare tendinţe androgene (ambivalenţe);

• atitudinal constatăm nevoia de impunere şi prestanţă;

• se simte stăpână pe sine şi puternică.

Referitor la relaţiile sale cu familia observabile prin interpretarea testului familiei se constată urmatoarele:

• în raport cu membrii familiei îşi păstrează poziţia centrală, deci optica ei este „Sunt un personaj central şi ei mă acceptă aşa”;

• păstrează raporturile de diferenţă cu părinţii;

• trece printr-o perioadă de identificare cu imago-ul pattern; momentan identificarea paternă pare a fi o soluţie rezolutivă pentru o etapă mai dificilă în relaţia cu mama, care este parţial rejectată şi într-o poziţie laterală faţă de tată;

• profilul desenat relevă note voluntare materne ce par a fi sursa rejectării parţiale;

• proiecţia şi identificarea ei şi a tatălui cu acelaşi animal „câine” susţine afirmaţia ataşamentului patern şi cu tendinţe de identificare. Testul arborelui pune în evidenţă un eu centrat, important, coerent dar izolat, cu uşoare note agresive.

De asemenea, reflectă un episod conflictogen conştientizat fără a produce însă tulburări în relaţiile sociale. Casa, ca element de exprimare a relaţiei emoţionale a vieţii de familie exprimă o stare de confort material (dat de volume), dar absenţa elementelor specifice vieţii (floare, copac, animal, ghiveci, coş etc) relevă spaţiul artificial rece şi singular al Eu-lui. Copilul se izolează, se însingurează, iar relaţia psiho-afectivă trăieşte un spaţiu de golire. Mărimea geamurilor indică nevoia de comunicare. Raporturile geam-uşă relativ inversate relevă nevoia copilului de deschidere şi comunicare. Tabloul familiei prin testul casei evidenţiază o stare de incompletă atmosferă şi de nevoie de echilibru. Identificarea cu tatăl şi rejectarea parţială a mamei demonstrează faptul că, fetiţa are nevoie pentru echilibrul său „în casă” de o relaţie afectivă şi colaborare cu cel de-al doilea pol al familiei, mama.

CONCLUZII

Mulţi dintre noi refuză să recunoască rolul societăţii în dezvoltarea abilităţilor copiilor. Continuăm să credem că „în cazul în care un copil este cu adevărat excepţional, el se va exprima pe cont propriu.” Însă nu ne putem aştepta ca un copil talentat să realizeze potenţialul său, fără sprijin de la părinţi, profesori, şcoli şi comunitatea mai largă.

Aşa că, identificarea copiilor supradotaţi este doar primul pas. Pentru că am avut ocazia de a lucra cu o întreagă clasă în 14 şedinţe într-un grup de creativitate am putut identifica acest copil talentat. Mă întreb dacă acest tip de activitate nu este o cale potrivită de a identifica copiii talentaţi şi a-i ajuta să-şi găsească drumul lor în viaţă pentru a face lumea un loc mai bun.

Adresa de corespondenta:
–