Cel de-al XXV-lea Congres SNPCAR

Vă invităm să participați la Cel de-al XXV-lea Congres SNPCAR şi a 47-a Conferinţă Naţională de Neurologie, Psihiatrie și Profesiuni Asociate Copii şi Adolescenți din România .

24-27 septembrie 2025 – Brașov Hotel Kronwell

Pentru a vă înscrie la congres, vă rugăm să apăsați aici.

Vă așteptăm cu drag!

Asist. Univ. Dr. Cojocaru Adriana – Președinte SNPCAR


Cronologia publicațiilor dedicate autismului infantil

Autor: Doru Jurchescu Constantin Lupu
Distribuie pe:

Autorii au reperat publicații despre Autism, încercând să stabilească cronologia aparițiilor materialelor inițiale până în prezent. Cu toate că despre autismul copilului s-a scris mult, unele publicații nu sunt decât reproduceri, altele sunt realități. Cuvinte cheie: autism, publicații, personalități, de la psihoza infantilă la TSA
Studiile și interpretările despre această tulburare misterioasă: autismul copilului, au provocat până în prezent multe comentarii, descrieri și interpretări. Aceste situații ne-au condus la propunerea unei sistematizări a cronologiei publicațiilor și a personalităților care se ocupă de autism. Etapele calendaristice care se pot descrie în stadiul actual de cunoaștere a AUTISMULUI sunt:
– Definirea autismului ca simptom al schizofreniei de către E. Bleuler în anii 1911-1912 [1].
– Etapa autismului descris ca tulburare psihotică precoce: Julien de Ajuriaguera [2].
– Etapa descrierii semiologice cu prezentarea unor cazuri princeps: Leo Kanner, N. Kugelmass și Bruno Betelheim în anii 1936 – 1971 [3, 4].
– Etapa de studiu a familiilor și a componentelor psihogenetice identificate în genomul uman. Autismul este o tulburare poligenică. Sunt cercetați cromozomii 5, 15 și X [5].
– Etapa recentă a cercetărilor componentelor senzoriale cu microdeficiențele din Leziunile Minime Cerebrale (MBD: Minimal Brain Disfunction) [6, 7, 8].

Începuturile clasificării le atribuim lui J. de Ajuriaguera, care a încadrat autismul infantil în grupa psihozelor precoce. El a avut calitatea de a transpune în arborele genealogic a Psihiatriei copilului informații din multe specialități în trunchiul și ramurile NPI. În concepția lui Ajuriaguera, raportul acestor științe este substratul neurobiologic, iar manifestarea clinică este psihiatrică [2]. Datorăm și alte clasificări despre funcțiile psihologice ale copilului și adolescentului, acestui părinte al Neuropsihiatriei infantile. Această primă încadrare a fost acceptată până la apariția DSM IIIIV în care Autismul infantil este inclus în capitolul Tulburări de Spectru Autist (T.S.A.) [9]. Prezentăm aspecte mai amănunțite din concepțiile lui J. de Ajuriaguera pe care-l socotim “de-al nostru”: el prezintă Psihologia Medicală ca o știință despre om, derivată din fiziologia SNC – spre deosebire de alți autori care separă complet fiziologia de psihologie. Fenomenele care constituie structura bazală a vieții psihice sunt instinctele, memoriile, emoțiile, pasiunile, gândirea, inteligența, voința, etc. [7].
Ajuriaguera a subliniat că Psihologia dinamică include și relațiile copilului-adolescentului cu mediul, cu societatea și cultura, conducând la structurarea progresivă a PERSOANEI UMANE. Mai prezentăm din concepțiile discutate de acest autor cele două fețe ale gândirii: Monismul și Dualismul. Acestea sunt total heterogene, iar psihologia ar trebui să se supună unei filozofii dualiste în relațiile dintre fizic și moral. Amintim și legătura prezentării lui Platon și Spinoza că în natură totul emană din corp, devenind idee și spirit. Iar copilul nu se naște „performant”- el se va organiza pentru a trăi, a se organiza, a se integra și a dezvolta programul sau personal. Deci organizarea vieții psihice și construcția personalității va tinde spre
cunoașterea lumii obiective și a comunicării ideilor și acțiunilor spre ceilalți [6]. După Ajuriaguera viața psihică trece din copilărie spre adolescență și maturitate prin etapele Nativismului, Empirismului, Subiectivismului și Obiectivismului, prin cunoașterea gnoseologică rațională. Savantul nostru s-a bazat și pe teoria gnozică a cunoașterii, fiind confirmat în perioadele următoare ca deschizator de drum în psihiatria copilului și adolescentului [10]. Pe lângă aceste enumerări bibliografice [12-21], ne propunem să continuăm alături de colegii preocupați de autism, să adăugăm în articolele următoare alte înregistrări bibliografice.

BIBLIOGRAFIE
1. Anghel Cristina Gianina și colab. 2017 – Tipare de identificare a emoțiilor părinților copiilor cu tulburare de spectru autist. Rev. SNPCAR vol 23 No. 2 pag. 21 – 28 ;
2. Ajuriaguera Julien de : Psychiatrie de l*enfant. Ed. Larousse – Paris 1967 ;
3. A.P.A. – DSM – Manual Mental Disorders Ed. V – 2013; 4. Baron-Cohen S. and All. 2001: The Autism Spectrum Quotiens (AQ) evrilence from Asperger Syndrome | high – functioning autism, males and females scients and mathematiciens. J. Autism Nr. 31 (1) pag. 5-16 ;
5. Baron-Cohen S. 2006: Two new theories of Autism: hypersystemizing and assortative mating. Arch. Dis. Child No 1 – 91 pag. 2 – 5 ;
6. Billecci L. et All. 2016: The Broad Autism (Endo) Phenotipe Neurostructural and Neurofunctional Correlates in Parents of Individuals with Autism SpectruDisorders. Front Neurosciences No 10 : 346-356 ;
7. Bleuler Eugen Paul (1857 – 1939); Schizofrenia, 1911; Autismul: 1912 ;
8. Kanner Leo, 1943 : Autistic disturbances of Affective Contact. In Nervous Child 2 pag. 2017-2250 ;
9. Mc.Goldrick M., Gerson R.,1998: Genograma et entretien familial. Ed. E.S.F. Paris; 10. Bettelheim Bruno: Fortăreața goală. Editura TREI – București 1988 ;
11. Calme Nathalie et all, 1991: L’enfant du possible. Edit. Question de\ Albin Michel;
12. Lupu Viorel și colab, 2019: Actualități în diagnosticul și terapia tulburărilor de spectru autist. Revista SNPCAR 2019. vol.25, Nr.1, pag.5-16 ;
13. Marche De La- and All. 2015 : Messuring quantitative autism traits in families informant effect or intergenerational transmission. Europ. Child Adolesc. Psychiatry 24(4) pag. 385-395 ;
14. Macovei Simona și colab. 2007: Teorii Etiopatogenice în Autism. – Rev. SNPCAR vol 10, Nr. 3 ;
15. Nedelcu Maria-Cristina, Dobrescu Iuliana. 2007 : Basic Principles in Behavior Therapy of Autistic Child. – Rev. RSCANP vol. 10, Nr. 3, pag 73-74;
16. Nițica Isabela, Pușcaș C., Lupu V. 2019: Când Sindromul Asperger și Disforia de Gen se întâlnesc. Rev. SNPCAR vol. 25, nr. 1, pag 77-79;
17. Nussbaum Laura și colab.: Corelații între implicațiile genetice și clinice în autism. Studiu preliminar. Rev. Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România vol 21, nr. 1-2015;
18. Poustka F. 2007. Neurobiology, trends and therapeutic implication in autism. Rev. RSCANP vol 10 Nr. 3 – 2007, pag 61;
19. Rad Florina și colab.: Tulburări de Spectru Autist – aspecte legate de screening, diagnostic și intervenție. Rev. Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România vol. nr. 3. An 2015, Pag. 9-30 ;
20. Stănescu Ciocan Ionela: Terapia multifocală a copilului autist. Rev, S.N.P.C.A.R. Vol 24 Nr. 4, pag. 56-59 ;
21. Urziceanu Rodica Augusta 2019: Congresul anual CIPPA (Coordination Internationale de Psychotherapeutes, Psychanalystes et membres Associe s’occupant de Personnes Autistes) Paris 2019, Rev. SNPCAR (2019) vol 25 nr.1 pag. 93-95.