Autoaprecierea reprezintă un concept plurivalent ce înseamnă mult mai mult decât modul cum se văd adolescenţii pe ei înşişi, fiind un proces complex ce contribuie la integrarea şi adaptarea acestora la mediul social, profesional, precum şi familial. Autoaprecierea se numără printre factorii decisivi care acţioneză în vederea unei adaptării eficiente.

Obiective: Identificarea atitudinii faţă de sine și a sentimentului faţă de sine la adolescenţii cu personalitate introvertită şi la cei cu personalitate extravertită. Identificarea relaţiei dintre tipul de personalitate, introvertit şi extravertit, şi anumite trăsături de personalitate: energie, sociabilitate, perseverenţă, inteligenţă socială, dominanţă, conştinciozitate, optimism şi stabilitate emoţională. Identificarea modului cum se autoapreciază adolescenţii în funcţie de tipurile de personalitate introvertită şi extravertită.

Metode: Participanţi. Un lot de 60 adolescenţi, cu  vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, elevi ai Colegiului Economic „Francesco Saverio Nitti” Timişoara.

Instrumente. Cercetarea prezentă s-a efectuat prin aplicarea a 4 chestionare: Chestionarul de personalitate Eysenck, Scala de autoapreciere, Scala Rosenberg şi Inventarul de estimare a sinelui.

Rezultate: La adolescenţi există o corelaţie între autoapreciere şi stima de sine, adolescenţii introvertiţi şi extravertiţi au o atitudine diferită faţă de sine şi există diferenţe în modul lor de autoapreciere.

Concluzii: Deoarece adolescenţa este perioada cu o încărcătură emoţională puternică, autocunoaşterea se manifestă intens şi se conturează imaginea de sine, este necesar ca adolescenţii să fie susţinuţi şi încurajaţi să îşi formeze o evaluare corectă şi realistă a propriilor performanţe.

INTRODUCERE

Dintre toate etapele de vârstă pe care le traversează fiinţa umană de-a lungul vieţii sale, adolescenţa este considerată vârsta la care, pe lângă prefacerile psihice majore pe care le implică, se manifestă poate cel mai acut dorinţa şi nevoia imperioasă de autocunoaştere sau de cunoaştere a propriului sine.

Adolescentul se explorează în mod deosebit pe sine atât prin intermediul autoreflecţiei, al introspecţiei solitare, cât şi cu ocazia diverselor activităţi pe care le desfăşoară (în special activităţile cu caracter competitiv pentru care manifestă o chemare deosebită). Prin intermediul acestor demersuri el ajunge, sau încearcă, să-şi conştientizeze calităţile şi defectele, posibilităţile şi limitele, aptitudinile şi nivelul de dezvoltare al acestora, atitudinile caracteriale, convingerile etc. Cu alte cuvinte, tinde să-şi cunoască cât mai bine propria-i personalitate.

Cunoaşterea de sine depinde de foarte mulţi factori: nivelul de dezvoltare al inteligenţei, interesul pentru autocunoaştere, cunoştinţele prealabile de psihologie, capacitatea de autoanaliză, etc.

La aceşti factori se adaugă şi tipul de personalitate al adolescentului. Influenţa concretă a acestui factor în procesul cunoaşterii de sine a constituit chiar tema acestei lucrări.

Pentru a putea clarifica acest aspect, am ales două tipuri de personalitate foarte diferite între ele, chiar diametral opuse, şi anume tipurile introvertit şi extravertit. Am considerat că în felul acesta va ieşi mai uşor în evidenţă influenţarea autocunoaşterii de către tipul de personalitate.

În opinia mea, autoaprecierea reprezintă un concept plurivalent ce înseamnă mult mai mult decât modul cum se văd adolescenţii pe ei înşişi, fiind un proces complex ce contribuie la integrarea şi adaptarea acestora la mediul social, profesional şi familial. Autoaprecierea se numără printre factorii decisivi care acţioneză în vederea unei adaptări eficiente.

Scopul studiului întreprins este acela de a realiza o analiză a stimei de sine, a modului cum se autoapreciază adolescenţii, precum şi a trăsăturilor de personalitate ale acestora, în vederea identificării influenţei tipului de personalitate, introvertit şi extravertit, asupra acestora.

Pornind de la importanţa şi impactul stimei de sine şi al autoaprecierii în plan psihologic al adolescenţilor, prin acestă lucrare mi-am propus următoarele obiective:

• Identificarea atitudinii faţă de sine, a sentimentului faţă de sine la adolescenţii cu personalitate introvertită şi la cei cu personalitate extravertită.
• Relaţiile dintre tipul de personalitate, introvertit şi extravertit, şi anumite trăsături de personalitate: energie, sociabilitate, perseverenţă, inteligenţă socială, dominanţă, conştinciozitate, optimism şi stabilitate emoţională.
• Identificarea modului cum se autoapreciază adolescenţii în funcţie de tipurile de personalitate introvertită şi extravertită.
• Evidenţierea nivelului cunoaşterii de sine, pe baza gradului de concordanţă dintre imaginea de sine rezultată din autoapreciere, pe de-o parte, şi în funcţie de tipul de personalitate introvertită şi extravertită, pe de altă parte.

IPOTEZE

Pentru atingerea obiectivelor stabilite am plecat de la următoarele ipoteze:

1. La adolescenţi există o corelaţie între autoapreciere (modul cum se văd ei înşişi) şi stima de sine.
2. Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de sine.
3. Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte autoaprecierea.

MATERIALE ŞI METODE

Surprinderea cât mai adecvată a diverselor aspecte legate de cunoaşterea de sine, a impus apelul la metoda testării psihologice pe bază de chestionar.

Cercetarea prezentă s-a efectuat prin aplicarea a 4 chestionare unui număr de 289 de elevi ai Colegiului Economic „Francesco Saverio Nitti” Timişoara.

În urma cotării chestionarelor a fost selectat un lot format din 60 de subiecţi. Aceştia reprezintă elevi care care fac parte din clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, elevi care corespund vârstei adolescenţei propriu-zise.

Distribuția adolescenților pe vârstă în funcție de sex și tipul de personalitate poate fi urmărită în tabelul 1.

Criterii de excludere din cercetare:

• nivel de inteligenţă sub nivelul mediu;
• tip de personalitate ambivalent;
• vârsta mai mică de 16 ani sau mai mare de 18 ani;

Tabel 1: Distribuţia adolescenţilor pe vârstă în funcţie de sex şi tipul de personalitate

Primul instrument psihodiagnostic utilizat a fost chestionarul de personalitate Eysenck, pentru determinarea tipului de introversiune şi extraversiune. Chestionarul cuprinde un volum de 57 de întrebări, prevăzute fiecare cu câte două variante de răspuns.

Chestionarul de personalitate Eysenck determină 2 factori de bază: extraversiunea (introversiunea) şi nevrotismul. Primul factor e bipolar şi reprezintă caracteristica individual-psihologică a omului, extremele căreia corespund orientării personalităţii la lumea exterioară (extraversiune) sau la lumea subiectivă, lăuntrică (introversiune). Factorul al doilea – nevrotismul – descrie starea ce caracterizează omul din punctul de vedere al stabilităţii emoţionale, anxietăţii etc.

Următorul instrument psihodiagnostic a fost scala de autoapreciere, scala folosită fiind cea elaborată de M. Lavoegie şi adaptată populaţiei noastre (Zapartan, 1990, p. 22). Această scală s-a folosit pentru a evalua următoarele trăsături de personalitate: energie (activism), sociabilitate, perseverenţă, inteligenţă socială, ascendenţă (dominanţă), conştiinciozitate (simţul răspunderii), optimism şi stabilitate emotivă.

Pentru determinarea atitudinii faţă de sine am utilizat două chestionare: scala Rosenberg şi Inventarul de estimare a sinelui, care îşi are originea în teoria lui C. Rogers şi W. Daymond (Bonchis, E., 1997, p. 84).

Scala Rosenberg este alcătuită din 10 itemi, dintre care 5 estimează aprecierea pozitivă faţă de propria persoană şi 5 atitudinea negativă faţă de sine. Prelucrarea rezultatelor am realizat-o diferenţiat, pe grupe de întrebări: 1, 2, 4, 6, 7 şi respectiv 3, 5, 8, 9, 10, prima grupă exprimând atitudinea pozitivă faţă de sine, iar cea de-a doua o apreciere negativă.

Inventarul de estimare a sinelui este alcătuit din 58 de întrebări prevăzute fiecare cu două variante de răspuns. Dintre acestea, 29 se referă la atitudinea pozitivă faţă de sine, iar celelalte 29 se referă la atitudinea negativă în raport cu sine. Punctajul de la care una din atitudini începe să fie predominantă este 40.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma aplicarii instrumentelor de investigaţie, am adunat un ansamblu de date şi informaţii care, analizate şi interpretate, ne ajută să verificăm ipotezele formulate şi să formulăm concluziile cercetării.

În cele ce urmează vom analiza datele din punct de vedere cantitativ, analiză care se focalizează pe evidenţierea relaţiilor cantitativ-numerice între variabilele studiate, şi din punct de vedere calitativ, analiză care încearcă să evidenţieze legăturile dintre variabile, precum şi comparaţii între datele obţinute cu informaţii deja existente în literatura de specialitate.

Datele au fost prelucrate statistic în programul SPSS.

IPOTEZA 1: La adolescenţi există o corelaţie între autoapreciere şi stima de sine. (tabel 2)

Tabel 2: Corelaţie între variabilele autoapreciere şi stima de sine

1. Corelaţia între variabilele energie şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, energie şi stima de sine.
• r = 0.602 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate energie la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.362– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, energie şi stima de sine, se consideră că există o legătură de tărie medie. Se observă că 36% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct propoţional) la 36 % dintre adolescenţi.

2. Corelaţia între variabilele sociabilitate şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, sociabilitate şi stima de sine.
• r = 0.727 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate sociabilitate la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.528– mărimea absolută a coeficientului  – între cele două variabile, sociabilitate şi stima de sine, se consideră că există o legătură puternică. Se observă că 53% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct propoţional) la 53 % dintre adolescenţi.

3. Corelaţia între variabilele perseverenţă şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, perseverenţă şi stima de sine.
• r = – 0.53 – între cele două variabile studiate există o legătură invers proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate perseverenţă la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel  scăzut.
• r²  = 0.28 – mărimea absolută a coeficientului  – între cele două variabile, perseverenţă şi stima de sine, se consideră că există o legătură de tărie slabă. Se observă că 28% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (invers propoţional) la 28 % dintre adolescenţi.

4. Corelaţia între variabilele inteligenţă socială şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, inteligenţă socială şi stima de sine.
• r = 0.726 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate inteligenţă socială la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.527– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, inteligenţă socială şi stima de sine, se consideră că există o legătură puternică.. Se observă că 53% din variaţia constatată  în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct proporţional) la 53% dintre adolescenţi.

5. Corelaţia între variabilele dominanţă şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, dominanţă şi stima de sine.
• r = 0.753 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate dominanţă la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.567– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, dominanţă şi stima de sine, se consideră că există o legătură puternică. Se observă că 57% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct propoţional) la 57 % dintre adolescenţi.

6. Corelaţia între variabilele conştiinciozitate şi stima de sine:

• p = 0.001 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, conştiinciozitate  şi stima de sine.
• r = -0.412 – între cele două variabile studiate există o legatură invers proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate conştiinciozitate la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel scăzut.
• r²  = 0.169– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, conştiinciozitate şi stima de sine, se consideră că există o legătură de tărie slabă. Se observă că 17% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (invers propoţional) la 17 % dintre adolescenţi.

7. Corelaţia între variabilele optimism şi stima de sine:

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, optimism şi stima de sine.
• r = 0.522 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate optimism la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.272– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, optimism şi stima de sine, se consideră că există o legătură slabă. Se observă că 27% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct propoţional) la 27 % dintre adolescenţi

8. Corelaţia între variabilele stabilitate emotivă şi stima de sine

• p = .000 – se consideră că există o relaţie între variabilele studiate, stabilitate emotivă şi stima de sine.
• r = 0.501 – între cele două variabile studiate există o legătură direct proporţională, astfel încât dacă la adolescenţi este prezentă trăsătura de personalitate stabilitate emotivă la un nivel ridicat, atunci există tendinţa ca stima de sine să aibă un nivel similar.
• r²  = 0.251– mărimea absolută a coeficientului  –
• între cele două variabile, stabilitate emotivă şi stima de sine, se consideră că există o legătură slabă. Se observă că 25% din variaţia constatată în rândul adolescenţilor o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct propoţional) la 25% dintre adolescenţi.

Identitatea adolescentului este supusă unor transformări continue de definire şi auto-explorare care influnţează comportamentul acestuia şi pot crea confuzii în ceea ce priveşte autoaprecierea, stima de sine, relaţiile sociale.  

Una dintre preocupările adolescenţilor, şi nu numai, este cunoasterea de sine. Cunoasterea de sine, autoaprecierea, precum şi stima de sine, au un impact major datorită influenţelor exercitate asupra comportamentului şi vieţii adolescenţilor, acestea putând influenţa atât reuşita, cât şi eşecul.

Adolescenţii cu o stimă de sine scăzută îşi accentuează trasăturile negative şi nu reuşesc să-şi pună în valoare calităţile pe care le au şi să-şi folosească întregul potenţial.

Autoaprecierea este propria părere despre ce fel de persoană suntem noi. Acesta este rezultatul experienţelor, reuşitelor sau eşecurilor, dar şi a modului în care am fost trataţi de către cei din jur. Astfel se formează imaginea de sine care se răsfrânge asupra comportamentului şi modului de relaţionare.

Autoaprecierea stă la baza întregii personalităţi a adolescenţilor, astfel încât activităţile, comportamentul, sentimentele acestora şi stima de sine sunt în concordanţă cu imaginea personală (modul cum se văd ei înşişi), adolescenţii comportându-se aşa cum cred că sunt.

Autoaprecierea, modul cum se văd adolescenţii, reprezintă un integrator şi organizator al vieţii psihice cu impact major în comportamentul acestora, în alegerile pe care le fac aceştia, în integrarea şi adaptarea socială, în formarea sentimentelor de competenţă şi de siguranţă, deci nivelul autoaprecierii afectează stima de sine.

O autoapreciere pozitivă influenţează stima de sine şi astfel creşte capacitatea de organizare, planificare şi relaţionare.

Autoaprecierea pe care o manifestă adolescenţii este legată de stima de sine.  Procesul prin care un adolescent este capabil să interacţioneze, să se integreze şi să se adapteze la mediul social, ajustându-şi comportamentul după cerinţele mediului este influenţat atât de modul în care se autoapreciază acesta, precum şi de stima de sine. Astfel, în cazul unui nivel înalt al stimei de sine, adolescenţii sunt mai sociabili, participă mai mult la evenimente sociale, au o adaptare psihologică generală mai ridicată.

În ceea ce priveşte legătura dintre stima de sine şi autoapreciere, studiile lui Erol şi Orth (2011) evidenţiază că la toate vârstele persoanele stabile emoţional, sociabile, energice cu inteligenţă socială experimenteză o stimă de sine crescută comparativ cu persoanele care sunt instabile emoţional, retrase, cu abilităţi sociale reduse. Conform studiilor efectuate de autorii citaţi anterior, stima de sine cunoaşte o dezvoltare în perioada adolescenţei, creştere care continuă şi în perioada de adult tânăr.

Potrivit lui Davis (apud Fioravanti G., De`ttore D., Casale S., 2012) adolescenţii cu abilităţi sociale sărace, retraşi şi cu o stima de sine scăzută sunt predispuşi să dezvolte cogniţii dezadaptative şi comportamente negative.

IPOTEZA 2: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de sine.

Tabel 3: Valori statistice ale grupurilor la inventarul de estimare a sinelui

Tabel 4: Testul t pentru atitudinea pozitivă faţă de sine şi atitudinea negativă faţă de sine

Pentru testarea acestei ipoteze am calculat iniţial atitudinea pozitivă faţă de sine a adolescenţilor introvertiţi şi a celor extravertiţi, şi apoi atitudinea negativă faţă de sine a acestora.

Analizând datele prelucrate în SPSS, centralizate în tabelul 3, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi cu privire la atitudinea pozitivă faţă de sine este de 24.3, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 39.67.

Prin prelucrarea statistică a datelor (tabelul 4), se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = – 5,808, p < 0.05.

Media pentru valorile testelor de atitudine pozitivă faţă de sine ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 39.67, p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 24.3).

Analiza datelor din tabelul 4 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de atitudinea pozitivă faţă de sine.

În ceea ce priveşte atitudinea negativă faţă de sine a adolescenţilor introvertiţi şi extravertiţi putem observa în tabelul 3 că media obtinuţă pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 33.7, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 18.33.

Prin prelucrarea statistică a datelor (tabelul 4), se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = 5.808, p < 0.05.

Media pentru valorile testelor de atitudine negativă faţă de sine ale adolescenţilor introvertiţi este semnificativ mai mare (M= 33.7 , p < 0,05) decât a adolescenţilor extravertiţi (M= 18.33).

Analiza datelor din tabelul 4, indică faptul că există diferenţă între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de atitudinea negativă faţă de sine.

În ceea ce priveşte atitudinea, sentimentul faţă de sine, am constatat în urma aplicării scalei Rosenberg şi a inventarului de estimare a sinelui, că introvertiţii
prezintă ca dominanţă atitudinea negativă faţă de sine, spre deosebire de extravertiţi, la care dominantă este atitudinea pozitivă.

La adolescenţii introvertiţi predomină atitudinea negativă faţă de sine, deoarece introvertiţii sunt conştienţi de abilităţile şi cunoştinţele lor insuficiente. Introvertiţii nu au o părere bună despre ei înşişi, prezintă un dezacord evident între felul cum sunt ei şi felul cum ar dori să fie ca personalitate.

Extravertiţii prezintă o părere bună despre ei înşişi, despre felul cum este conturată personalitatea lor.

Autoperceperea, ca manifestare mai des întâlnită la introvertiţi, îi face pe aceştia să sesizeze mult mai uşor, pe lângă aspectele pozitive şi pe cele mai puţin plăcute, mai umbroase ale sinelui. Pe lângă acest lucru, conştientizarea stângăciei lor sociale, face ca la introvertiţi să se întâlnească mult mai frecvent o atitudine predominant negativă faţă de sine, comparativ cu extravertiţii la care mai frecvent se întâlneşte atitudinea pozitivă.

În cazul introvertitului, când atitudinea negativă faţă de sine este intensă şi prelungită în timp poate genera conflicte dramatice cu sine însuşi.

IPOTEZA GENERALĂ 3: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte autoaprecierea.

Tabel 5: Valori statistice ale grupurilor la scala de autoapreciere

Tabel 6: Testul t pentru scala de autoapreciere

Ipoteza specifică 1: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte energia ca dimensiune a autoaprecierii.

Analizând datele prelucrate în SPSS, centralizate în tabelul 5, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi cu privire la energie este de 8.17, ce corespunde unui nivel de energie mediu, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 11, ceea ce reflectă un nivel de energie mare.

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = – 4.923,
p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de  energie ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 11, p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 8.2).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 2: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte sociabilitatea ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte sociabilitatea, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 7, ce corespunde unui nivel scăzut, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 12.4, ceea ce reflectă un nivel foarte mare.(tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = – 8.076, p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de  sociabilitate ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 12.4, p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 7).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 3: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte perseverenţa ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte perseverenţa, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 12.7, ce corespunde unui nivel de perseverenţă ridicat, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 8.6, ceea ce reflectă un nivel mediu.(tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = 10.467, p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de  perseverenţă ale adolescenţilor introvertiţi este semnificativ mai mare (M= 12.7, p < 0,05) decât a adolescenţilor extravertiţi (M= 8.6).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiți legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 4: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte inteligenţa socială ca dimensiune a autoaprecierii.

Analizând parametrul inteligenţă socială putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 9.5, ce corespunde unui nivel mediu, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 13.3, ceea ce reflectă un nivel foarte mare. (tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este semnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie heterogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în a doua variantă a lui t, care este t (40.88) = – 7.238, p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de  inteligenţă socială ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 13.3, p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 9.5).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 5: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte dominanţa ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte dominanţa, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 7.6, ce corespunde unui nivel mediu, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 11.5, ceea ce reflectă un nivel  mare.(tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = – 5.514,
p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de  sociabilitate ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 11.5 , p < 0,05), decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 7.6).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiți legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 6: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte conştiinciozitatea ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte conştiinciozitatea, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 13.5, ce corespunde unui nivel foarte ridicat, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 8, ceea ce reflectă un nivel  mediu. (tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = 11.37, p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de sociabilitate ale adolescenţilor introvertiţi este semnificativ mai mare (M=13.5, p < 0,05), decât a adolescenţilor extravertiţi (M= 8).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiti legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 7: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte optimismul ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte optimismul putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 7.8, ce corespunde unui nivel mediu, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 13.37, ceea ce reflectă un nivel foarte mare. (tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = -11.617, p < 0.05. (tabelul 6)

Media pentru valorile testelor de optimism ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 13.37 , p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 7.8).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiți legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Ipoteza specifică 8: Există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi în ceea ce priveşte stabilitatea emotivă ca dimensiune a autoaprecierii.

În ceea ce priveşte stabilitatea emotivă, putem observa că media obţinută pe eşantionul de adolescenţi introvertiţi este de 6.5, ce corespunde unui nivel scăzut, în timp ce media obţinută de adolescenţii extravertiţi la acest parametru este de 9.77, ceea ce reflectă un nivel ridicat. (tabelul 5)

Prin prelucrarea statistică a datelor, se poate observa că testul Levene de egalitate a dispersiilor este nesemnificativ statistic, ceea ce evidenţiază o dispersie omogenă a celor două grupe. În acest caz ne vom încrede în prima variantă a lui t, care este t (58) = -4.538,
p < 0.05. (tabul 6)

Media pentru valorile testelor de stabilitate emotivă ale adolescenţilor extravertiţi este semnificativ mai mare (M= 9.77 ,p < 0,05) decât a adolescenţilor introvertiţi (M= 6.5).

Analiza datelor din tabelul 6 indică faptul că există diferenţe între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiți legate de energie ca dimensiune a autoaprecierii.

Acestă ipoteză susţine existenţa unei diferenţe semnificative între adolescenţii introvertiţi şi adolescenţii extravertiţi, cu privire la autoapreciere. Astfel, adolescenţii introvertiţii se autoapreciază, în medie, ca fiind conştiincioşi şi perseverenţi la un nivel ridicat, energici, optimişti, dominanţi şi cu inteligenţă socială la un nivel mediu şi cu un grad de sociabilitate şi stabilitate emotivă scazute. În schimb, adolescenţii extravertiţi se autoapreciază, în medie, ca fiind sociabili, optimişti, cu inteligenţă socială la un nivel foarte ridicat, energici, dominanţi, cu stabilitate emotivă la un nivel ridicat şi doar perseverenţi şi conştiincioşi la un nivel mediu.

Deosebirea, în ceea ce priveşte cunoaşterea de sine dintre introvertiţi şi extravertiţi, ar putea fi explicată conform teoriei lui C.G. Jung, prin orientarea predominantă a libidoului, a energiei psihice. Astfel, introvertiţii au această orientare către ei înşişi şi în consecinţă consumă mai multă energie în procesul autoreflecţiei. În schimb, extravertiţii, canalizându-şi energia în mod predominant spre lumea exterioară, sunt mai puţin preocupaţi de cunoaşterea de sine şi mai mult de exprimarea de sine în cadrul diverselor activităţi.

DISCUŢII ŞI CONCLUZII

În lucrarea de faţă, prin mijlocirea demersurile întreprinse am încercat să evidenţiz, în vederea susţinerii ipotezelor formulate, existenţa unei corelaţii între autoapreciere şi stima de sine la adolescenţi, precum şi existenţa diferenţelor la nivelul atitudinii de sine şi la nivelul autoaprecierii la adolescenţii introvertiţi comparativ cu adolescenţii extravertiţi.

Adolescenţa, etapa de tranziţie de la stadiul de copil la cel de adult, este o perioadă cu încărcătură emoţională puternică. Autocunoaşterea se manifestă intens şi se conturează imaginea de sine. De aceea, este necesar ca adolescenţii să fie susţinuţi şi încurajaţi să îşi formeze o evaluare corectă şi realistă a propriilor performanţe.

Autoaprecierea pe care o manifestă adolescenţii este legată de stima de sine.  Procesul prin care un adolescent este capabil să interacţioneze, să se integreze şi să se adapteze la mediul social, ajustându-şi comportamentul după cerinţele mediului, este influenţat atât de modul în care se autoapreciază aceştia, precum şi de stima de sine. Astfel, în cazul unui nivel înalt al stimei de sine, adolescenţii sunt mai sociabili, participă mai mult la evenimente sociale, au o adaptare psihologică generală mai ridicată.

Având la baza aceste idei mi-am propus să aduc o contribuţie la detalierea trăsăturilor de personalitate ale adolescenţilor introvertiţi comparativ cu adolescenţii extravertiţi. În egală măsură mi-am propus să evidenţiez şi să analizez legătura care există la nivelul personalităţii între autoapreciere  şi stima de sine la adolescenţi.

În urma aplicării instrumentelor de investigaţie şi a analizei datelor, ipotezele formulate în acestă lucrare au fost confirmate. Acest lucru m-a ajutat să formulez o serie de interpretări prin care am încercat să subliniez prezenţa unor diferenţe semnificative între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi legate de autoapreciere.

Prima ipoteză susţine prezenţa unei corelaţii între energie, sociabilitate, perseverenţă, inteligenţă socială, dominanţă, conştiinciozitate, optimism şi stabilitate emotivă, ca dimensiuni ale autoaprecierii, şi stima de sine la adolescenţi. Astfel, nivelul stimei de sine al adolescenţilor este strâns legat de autoapreciere.

A doua ipoteză a confirmat faptul că există diferenţe seminificative între adolescenţii introvertiţi şi cei extravertiţi, cu privire la atitudinea faţă de sine. Adolescenţii introvertiţi au o atitudine preponderent negativă faţă de sine, aspect care influenţeză modul acestora de a se raporta la mediul social şi de a relaţiona cu ceilalţi, comparativ cu adolescenţii extravertiţi care au preponderent o atitudine pozitivă faţă de sine, aceştia fiind caracterizaţi prin abilităţi sociale bine dezvoltate.

Ultima ipoteză afirmă existenţa unei diferenţe semnificative între adolescenţii introvertiţi şi adolescenţii extravertiţi, cu privire la energie, sociabilitate, perseverenţă, inteligenţă socială, conştinciozitate, dominanţă, optimism, stabilitate emtotivă ca dimensiuni ale autoaprecierii. Astfel, adolescenţii introvertiţi se autoapreciază, în medie, ca fiind conştiincioşi şi perseverenţi la un nivel ridicat, energici, optimişti, dominanţi, cu inteligenţă socială la un nivel mediu şi cu un grad de sociabilitate şi stabilitate emotivă scăzute. În schimb, adolescenţii extravertiţi se autoapreciază, în medie, ca fiind sociabili, optimişti, cu inteligenţă socială la un nivel foarte ridicat, energici, dominanţi, cu stabilitate emotivă la un nivel ridicat şi doar perseverenţi şi conştiincioşi la un nivel mediu.

Aprecierile şi percepţiile pe care le au adolescenţii despre propria persoană derivă din dezvoltarea autoaprecierii, cu impact major în diminuarea problemelor şi a dificultăţilor cu care se confruntă adolescenţii în vederea unei adaptări eficiente.

Adolescenţii introvertiţi, în general, reprezintă o categorie socială care prezintă posibilități de adaptare şi integrare mai reduse, lucru care afecteză relaţiile sociale ale acestora şi care pot genera sentimente de inferioritate, neputinţă, dezamăgiri, anxietăţi. În cazul adolescenţilor extravertiţi adaptarea la mediul social este mai bună, ceea ce face ca aceştia să se integreze mai uşor.

Dificultăţile întâmpinate în realizarea lucrării de faţă au fost legate de găsirea lotului format din adolescenţi introvertiţi.

Ca şi limite ale cercetării prezente putem eumera numărul mic de subiecţi pe care s-a realizat analiza, cercetarea putând să fie continuată pe un lot mai mare de subiecţi. Pot fi investigaţi şi alţi factori psiho-sociali şi familiali care pot avea impact asupra trasăturilor de personalitate ale adolescenţilor: imaginea de sine atribuită, imaginea de sine ideală, mediul din care provin, calitatea relaţiilor cu părinţii etc.

Ca şi direcţii viitoare de cercetare se pot urmări:

• Relaţiile dintre modul cum se văd adolescenţii pe ei înşişi şi modul cum sunt ei văzuţi de colegii lor de clasă, tot în funcţie de cele două tipuri de personalitate amintite.
• Relaţiile dintre modul cum se autoapreciază adolescenţii şi eul ideal al acestora, în funcţie de tipurile de personalitate introvertită şi extravertită.
• Evidenţierea nivelului cunoaşterii de sine, pe baza gradului de concordanţă dintre, pe de-o parte, imaginea de sine rezultată din autoapreciere şi, pe de altă parte, imaginea de sine atribuită de ceilalţi şi imaginea de sine ideală (dorită) la adolescenţi, în funcţie de tipul de personalitate introvertită şi extravertită.

Ca şi recomandare, consider că se impune implementarea în şcoli a unui program pentru cunoaşterea de sine coroborat cu un program axat pe îmbunatăţirea stimei de sine la adolescenţi pentru a-i ajuta pe aceştia să se autoaprecieze la un nivel realist, să se realizeze un nivel de acceptare mai ridicat, să dobândească respectul şi încrederea de sine necesare integrări şi adaptări din punct de vedere social şi profesional.

BIBLIOGRAFIE

1. Allport G.,1981. The structure and development  of personality , Didactic and Pedagogic Publishing House, Bucharest, 15-48.
2. Bonchis E., 1997, The structure of self-image in childhood and preadolescence, West Publishing Printing House, Oradea, p.84.
3. Erol R.Y., 2011, U. Orth, Self -Esteem Development From Age 14 to 30 Years : Longitudinal Study, Journal of Personality & Social Psychology, Vol 101 Issue 3, 607 -619.
4. Fioravanti G. De ` ttore D., Casale S. , 2012. Adolescent Internet Addiction : Testing the
5. Association Between Self -Esteem, The Perception of Internet Attributes, and Preference for Online Social Interactions, CyberPsychology, Be havior, and Social Networking, Volume 15, Number 6.
6. Golu M.,2005. Fundamentals of Psychology, Publishing Foundation Romania Tomorrow, Vol. II,
7. Bucharest .753-825.
8. Howitt D., Duncan C., 2006. Introduction to SPSS for psychology , Ed Polirom, 75-82.
9. Lungu O., SPSS 10.0, Experimental and Applied Psychology Series, 51-94.
10. Macarius A., Constantin T , Iliescu M, Fodor, G. Quail ,2008, Self-esteem – between normal and enhanced feature , Psychology and society: news in applied psychology , Performantica Publishing House, Iasi.
11. Mitrulescu-Paiseanu Amalia-Luisa, 2013. Differences in introverted and extroverted teens’ self assessment, dissertation.
12. Young, MR, Rankin, Bradley, MT, Social withdrawal: Self- efficacy, happiness, and popularity in introverted and extroverted adolescents, Canadian Journal of School Psychology, Vol. 14 (1), 1998, 21-35 .
13. Zapartan M.,1990. The efficiency of knowledge of  personality factors in students’ educational and vocational guidance, Dacia Publishing House, Cluj- Napoca,  20-45.