DIMITRIE GUSTI 1880-1955

Rememorăm marea personalitate de savant şi creator a lui Dimitrie Gusti, acum la 130 ani de la naştere şi 55 ani de la moarte. Este o onoare, dar şi obligaţie profesională să cunoaştem meritele sale care îl plasează în Pantheonul Memorial al oamenilor de ştiinţă şi cultură cărora le datorăm progresele noastre.

D. Gusti s-a născut la Iaşi în 13 februarie 1880 într-o familie de intelectuali dedicaţi cunoaşterii şi progresului poporului şi ţării româneşti. În această familie a luat cuoştiinţă de multiplele faţete ale societăţii din sec XIX, în care se studiau şi se cultivau tradiţiile ancestrale şi viaţa satului. A urmat şcoala primară şi liceul între 1886-1898 în oraşul natal, urmate de studii la Facultatea de litere din Iaşi – şi în continuare la Berlin şi Leipzig, unde a audiat şi cursuri de filozofie.

În acelaşi timp a avut o intensă legătură şi corespondenţă cu Emil Durkheim, directorul Institutului de Sociologie din Paris. E. Durkheim este fondatorul sociologiei moderne, autor al “Regulelor metodei sociologice”. El a subliniat caracterul obiectiv, logic şi specific al fenomenelor sociale, iar D. Gusti a fost unul din marii săi discipoli.

Reîntors în România în anul 1910, este numit profesor la catedra de Istoria filozofiei antice, de etică şi sociologie la Universitatea din Iaşi. Aici a început studiile care au pus bazele sociologiei româneşti, examinând cultura, etica, civismul, capacitatea de suferinţă şi obiceiurile pe care le înregistrează urmărind viaţa din sate şi făcând publice aspectele sociale şi deficienţele vieţii umane din România. Prin această activitate a deschis noi drumuri de studiu şi perspectiva modelării sociale spre o viaţă modernă. El tindea spre o metamorfoză a vieţii majorităţii populaţiei deci a populaţiei de la sate, pornind de la zero, deoarece nu existau până atunci nici un fel de preocupări în această direcţie.

În noiembrie 1920 este transferat la Bucureşti la Facultatea de litere şi filozofie, iar în anul 1921 înfiinţează Institutul Social Român care va fiinţa până în 1948. De la acest nivel a editat “Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială” publicând şi rezultatele cercetărilor sociologice ale “Brigăzilor Gusti”. Potrivit concepţiei sale despre sistemul sociologic, realitatea socială constitue o sumă de aspecte, realităţi şi manifestări economice, demografice, juridice, spirituale şi politice. Ele sunt condiţionate de acţiunea simultană a mai multor factori cosmologici, biologici, climatici, istorici şi psihologici.

Modelele şi înregistrările din multe zone rurale ale lui D. Gusti, realizate la începutul sec XX, sunt valabile şi utile şi astăzi în multe domenii specifice ţării noastre. Acstea sunt aspecte din sociologie, drept, religie, medicină, etnografie, politică, cultură şi civilizaţie.

Informaţiile care le-am găsit în însemnările Brigăzilor Gusti, le-am folosit în cercetările efectuate în anii 1963-1975 în cadrul echipelor de genetică a populaţiilor mici şi izolate din ţara noastră.

Ca politician D.Gusti a militat şi a susţinut activităţi educative intensive, a organizat acţiuni sanitare, culturale şi de istorie-arheologie, cu dorinţa de a fi cunoscute de popor. El a fost Ministru în anii 1932- 1933 la Ministerul Instrucţiilor, în condiţiile precare ale marei crize economice mondiale.

Oriunde D. Gusti era o prezenţă tonică şi activă prin care a contribuit la multe schimbări în Statul Român. Prin materialele documentate a demonstrat efectele distructive ale alcoolului şi pelagrei şi a altor vicii existente. El a militat pentru construcţia şcolilor, bisericilor, caselor culturale, băilor publice, bibliotecilor, brutăriilor, dispensarelor umane şi veterinare. Pentru aceasta a realizat monografii ale satelor inventariind casele, oamenii, animalele, învăţătorii, profesorii, preoţii, medicii, bolnavii şi bolile din zonele studiate.

Toate aceste eforturi ale lui D. Gusti au contribuit esenţial la schimbarea satului românesc. El a editat şi redactat multiple publicaţii şi este unul din fondatorii, în 1936 a Muzeului Satului din Bucureşti care-i poartă astăzi numele, iar alături de savanţi ardeleni cu care a cercetat satele din Transilvania, a ctitorit şi Muzeul Satului de la Cluj.

D. Gusti a fost deci un înaintaş şi pionier în cunoaşterea României, delimitând provincii istorice, zone folclorice, zone de relief montan, culturi ancestrale şi actuale ale multor ţinuturi. După al doilea război mondial, prin instalarea regimului comunist şi a dictaturii proletariatului, personalităţi ştiinţifice, culturale şi politice din România au fost înlocuite cu indivizi inculţi şi brutali, care au distrus oameni, civilizaţie şi tradiţii. Comuniştii au strivit specialităţi şi ştiinţe care li se păreau periculoase precum psihologia, filozofia, teologia, genetica, sociologia, antropologia, artele etc. Au condamnat şi au omorât în închisori oameni de vârf: politicieni, oameni de ştiinţă, de cultură, teologi şi din orice domeniu. În anul 1948, activitatea ştiinţifică a marelui savant D. Gusti a fost întreruptă, fiind exclus din viaţa oficială. El a decedat la 30 octombrie 1955. Dimitrie Gusti a fost reabilitat de Academia Română, ca savant şi reformator la 2 februarie 1990, recunoscându- se meritele sale de sociolog, filozof, istoric şi etnolog. Dimitrie Gusti este fondatorul Şcolii sociologice româneşti şi prin studiile sale extinse, prin concepţiile şi publicaţiile sale axate pe realităţile româneşti, este socotit ca un reformator şi contribuitor la modernizarea socială a ţării noastre. După 1990 au fost reluate formările de sociologi şi asistenţi sociali, preluându-se concepţiile şi experienţa ţărilor avansate despre necesitatea şi valoarea sociologiei în cunoaşterea reală a tuturor domeniilor vieţii.

În medicina, dar mai ales în psihologia medicală şi în psihiatria copilului, adolescentului şi a tinerilor, sociologii sunt componenţi principali în echipele care se ocupă de aceste vârste. Prin aportul lor constatăm condiţiile de dezvoltare şi cele sociopate care conduc la un diagnostic actual şi mai ales la evoluţia cazului în studiu, căruia trebuie să-i creem condiţii bune de viaţă.