IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


DR. FLORICA BAGDASAR LA ANIVERSAREA 110 ANI DE LA NAŞTERE

Autor: Constantin Lupu Sanda Măgureanu Ana Murguleţ

Florica Bagdasar

Sursa: http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=708

Dr. Florica Bagdasar a fost o personalitate de mare importanţă în istoria ţării noastre cât şi în medicină cafondatoare a specialităţilor de Sănătate Mintală şi a Neuropshiatriei Copilului şi Adolescentului în România.

 

În anul 2011 se împlinesc 110 ani de la naşterea celei care a fost prima femeie ministru din ţara nostră şi singura femeie care a reprezentat România după războiul al II lea mondial în delegaţia la Conferinţade pace din 1946 de la Paris. Acest material este un Requiem, o rememorare, dedicată înaintaşei noastre.

S-a născut într-o familie de macedoromâni în comuna Bitolia-Monastiu din Macedonia la 24 ianuarie 1901. Tatăl, Sterie Ciumetti, avea un motto în viaţă: “Frumos e omul Doamne, când mintea e regină.” Mama a murit devreme, iar Florica a preluat rolul de părinte – a devenit “loco parentis” pentru fraţii şi surorile sale.

Şcoala primară a parcurs-o la Bitolia, apoi familia s-a mutat la Iaşi şi Roman. Facultatea de medicină din Bucureşti a urmat-o între anii 1919 – 1925.

Din jurnalul dânsei aflăm că fiind studentă anul I îl întâlneşte pe studentul în Medicină Militară Dumitru Bagdasar: “Ne-am cunoscut din primii ani de facultate şi m-a atras felul frumos cum râdea. De la prima cunoştinţă am reuşit să stabilim o prietenie care avea să dureze: iubirea se născuse.”

După absolvire Dr. Florica Ciumetti a lucrat ca medic extern apoi intern la spitalele Aşezământului Brâncovenesc din Bucureşti.

În anul 1927 s-a căsătorit cu chirurgul Dumitru Bagdasar, un tânăr blând şi tenace, născut la Roşieşti jud. Fălciu, care era mai în vârstă cu 8 ani. Au format un cuplu care a făcut legendă în România: două minţi strălucite care s-au unit spre binele ţării, două inimi curate, ce au trăit într-o dragoste care a trecut peste moarte. Soţul era chirurg şi neurolog format la şcoala prof. Gh. Marinescu şi dr. D. Noica.

În loc de voiaj de nuntă soţul, care dorea să devină neurochirurg, i-a oferit o călătorie de studii în USA unde obţinuse o bursă de specializare la Boston pentru a lucra cu Harvey Cushing – fondatorul neurochirurgiei moderne, devenind elevul şi colaboratorul preferat al maestrului său.

Dr. Florica Bagdasar s-a orientat spre o specialitate nouă în USA: asistenţa şi patologia neuropsihică a copiilor. Studiile şi specializarea de la Boston a soţilor Bagdasar au decurs în condiţii materiale grele,deoarece depindeau de singurele venituri din bursa respectivă. Ambii s-au îmbolnăvit de TBC datorită muncii zilnice prelugite. S-au internat sub protecţia lui Harvey Cushing (1869-1939) la Sanatoriul Trudeau din Saranac în nordul statului New York. Şederea la acest sanatoriu a fost o vacanţă forţată şi chiar un substitut al voiajului de nuntă. Soţii Bagdasar se aflau la etaje diferite dar “comunicam prin bileţele de dragoste”.

În cursul specializării la Boston:1927 – 1929, Doamnei Dr. Florica Bagdasar şi s-a conferit în 1928 o bursă Rockfeller care se acorda de obicei bărbaţilor, iar această excepţie era o recunoaştere a interesului pentru studiu deci pentru meritele dânsei. Astfel a putut să studieze la Harvard University – School of Publik Health, completându-şi specializarea în neuropshiatria copilului, intuind valoarea acestei specialităţi pluridisciplinare, medico psihopedagogică şi socială, iar interesul şi preocupările au devenit profesie. S-a dedicat cunoaşterii instituţiilor de ocrotire şi recuperare,sistemului de asistenţă socială şi medicală a copiilor cu probleme neuropsihice, cât şi aspectele de sănătate mintală a populaţiei.

La terminarea specializărilor, în anul 1929, soţii Bagdasar au avut oferte pentru a rămâne în USA, dar având un “sentiment puternic pentru ţară”, au considerat că este de datoria lor să se întoarcă în România şi să pună în practică experienţa şi cunoştinţele dobândite în străinătate. La reîntoarcere au parcurs “purgatoriul” la Jimbolia, jud. Timiş-Torontal, unde au fost primiţi bine, dar spitalul de neuropsihiatrie ere fără dotări. Totuşi Dr. Dumitru Bagdasar a putut să efectueze primele operaţii de neurochirurgie în condiţii destul de simple. Era mereu secondat de soţia sa şi de personalul spitalului.

Dr. Florica Bagdasar a fost şefa secţiei denumită de dânsa “Secţia de neuropsihiatrie”, în care erau internaţi 150 bolnavi cronici şi 80 copii pe care s-a ocupat să-i trateze şi să-i recupereze.

După doi ani de Jimbolia, soţii Bagdasar s-au mutat la Cernăuţi, unde au organizat serviciul de neurochirurgie, care a devenit renumit în ţară.

În 1933 au ajuns la Bucureşti unde Dr. D. Bagdasar a început să facă operaţii de neurochirurgie în diferite spitale, iar în 1935 a organizat prima clinică de neurochirurgie din ţara noastră la Spitalul Central (astăzi Spitalul Al. Obregia). De la venirea în Bucureşti a început o statornică prietenie cu familia Prof. Ion T. Niculescu, marele nostru neurohistolog.Prietenia celor două familii a fost frumoasă şi s-a transmis şi copiilor.

La începuturile operaţiilor de la clinica de neurochirurgie Prof. Dr. D. Bagdasar a lucrat cu Dr. Maria Niculescu, soţia profesorului neurohistolog.

Dr. Florica Bagdasar a înfiinţat la Bucureşti “Centrul de sănătate mintală pentru copii” pe strada Vasile Lascăr. Aici a colaborat cu o echipă deosebită: Dr. V.Voiculescu, Dr. E. Pamfil (viitori profesori universitari) Dr. Măescu, logoped I. Calavrezo, Dr. Toncescu şi în mod special cu Doamna psihopedagog Florica Niculescu. Această instituţie care este premieră la noi în România, a fost realizată de Dr. Florica Bagdasar în anul 1946 şi astfel suntem printre primii din Europa în acest domeniu, dar cu origine din USA. Menţionăm că astfel de instituţii s-au fondat în Europa prin inspiraţie franceză sau germană.

Preocupările centrului de pe strada V. Lascăr erau dedicate asistenţei şi recuperării copiilor cu boli neuropsihice.

Tot Dr. Florica Bagdasar a ofi cializat în învăţământul medical superior specialitatea de neuropsihiatrie infantilă, devenind prima conferenţiară din ţara noastră la disciplina de Psihologie a copilului normal şi patologic, în cadrul Facultăţii de Pediatrie a IMF Bucureşti din anul universitar 1949/1950.

Între anii 1945-1946, profesorul neurochirurg Dumitru Bagdasar a fost Ministrul Sănătăţii şi s-a dedicat unei munci epuizante de organizare după război a reţelei sanitare din ţară. Era un vizionar democrat egalitarist şi specializat în chirurgie. A luptat de la început să fondeze neurochirurgia în România – iar soţia l-a sprijinit în viaţă şi la operaţii. După operaţii reuşite Florica Bagdasar glumea cu soţul întrebându-l “crezi că regele Hades se va supăra că i-ai mai furat un supus?”

Soţii Bagdasar s-au asociat ideilor utopice de stânga, crezând că prin această adeziune vor putea să schimbe în bine viaţa oamenilor, dar boala l-a răpus pe profesor şi în vara anului 1946 a decedat de cancer pulmonar în casa familiei de la Breaza. Fiind membru al Guvernului a avut funerarii oficiale. Guvernul bazându-se pe renumele familiei, a numit-o în continuare pe Dr. Florica Bagdasar, Ministru al Sănătăţii. Continuând munca soţului, Dr. Florica Bagdasar a fost Ministrul Sănătăţii intre sept. 1946 – aug. 1948. La instaurarea în funcţie este primită de Regele Mihai care o confirmă ca Ministru.

 

 

Florica Bagdasar

Sursa: http://www.apropo.ro/wow/femei-celebre-din-romania-6237719/foto-10

 

Dânsa a fost şi deputata de Tulcea din partea PNP (Partidul Naţional Popular) între anii 1946-1951. În camera deputaţilor stătea lângă George Călinescu.

În timp ce a fost Ministrul Sănătăţii ducea o luptă disperată cu epidemiile din ţară şi cu foametea, dar a trebuit să lupte şi cu greutăţi de alt fel: şicanarea de către regimul comunist a membrilor Crucii Roşii Internaţionale delegaţi pentru a ajuta – dar cărora nu li se dădea viză de intrare, ori erau arestaţi şi reţinuţi sub acuzaţii imaginare, schimbarea etichetelor de pe pachetele cu alimente şi medicamente (USA fi ind inlocuit cu URSS), cu profitorii care deturnau banii Ministerului Sănătăţii cu secretomania absurdă a diverselor “organe”, cu lipsa de personal decimat în război etc.. După participarea la Conferinţa de Pace de la Paris din sept. 1946 Dr. Florica Bagdasar a călătorit ofi cial la Stocholm să ceară sprijin. Suedezii au răspuns cu generozitate, la fel şi alte state vest Europene. Crucea Roşie Suedeză şi Radda Barnen (Salvaţi Copii) au hrănit timp de doi ani copii nevoiaşi în “cantinele suedeze”.

Ca deputată de Tulcea a iniţiat şi a susţinut campania pentru eradicarea malariei în România.Cunoaştem şi alte activităţi umanitare realizate de dânsa pentru ajutorarea populaţiei înfometate. În iarna 1946/1947 şi vara 1947 foametea din Moldovaa devenit catastrofală. Dr. Florica Bagdasar a cerut aproberea autorităţilor comunisto-sovietice să solicite sprijinul americanilor. I s-a răspuns că “nu ne vom umili în faţa americanilor, iar marii noştri prieteni sovietici nu ne pot ajuta”. Nu s-a dat bătută şi a insistat. Scena pentru această aprobare a fost povestită fiicei ca cea mai dramatică din perioada ei ministerială, pentru ca în sfârşit să aibe dezalegere de a apela la guvernul american. Atunci ambasada şi reprezentantul militar al USA au îndemnat guvernul lor să facă o donaţie de alimente către România. Preşedintele Truman a ordonat ca navele americane din Mediterana să transporte 4500 tone de raţii militare şi 2500 tone de fasole în portul Constanţa ca donaţie pentru populaţia înfometată din Moldova. La acest mare gest umanitar au contribuit şi Fred Sigerist – trimisul Crucii Roşii Americane în România, Mihai Ralea ambasadorul României la Washinton, concertele marelui George Enescu, apelul Rabinului şef din România dr. Alexandru Şafran.

Distribuirea s-a efectuat repede adică în 12 zile ceea ce a fost un succes al C.R.A. şi C.R.R.. Dar planul Marshal iniţiat în 1947 pentru redresarea Europei după război a fost refuzat dur de Stalin – astfel au urmat 45 ani de jaf, dictatură şi sărăcie în ţara noastră.

În anul 1948 a survenit în viaţa dânsei o situaţie nouă: a aflat de la o emisiune de ştiri că a fost demisă din Ministru al Sănătăţii. Această situaţie (care era tipica pentru regimul comunist) i-a permis să lucreze la Centrul de copii fondat in 1946 unde a avut un răgaz de lucru de 2 – 3 ani. Acolo s-a dedicat neuropsihiatriei copilului conform conceptului ei “pentru cei dezmoşteniţi cât mai multă atenţie şi afecţiune”.

Am reuşit să reconstituim aspecte despre personalitatea Doamnei Dr. Florica Bagdasar din descrierile oferite în decursul anilor de către Prof. E. Pamfi l, Prof.Sanda Măgureanu, scriitorul Saul Bellow, Dr. Ana Murguleţ şi din puţinele articole publicate la noi, iar din corespondenţa cu Doamna Alexandra Bagdasar-Bellow am completat şi clarificat aspecte de cronologie şi despre sursele de informare existente.

Tuturor celor amintiţi le mulţumesc personal şi în numele cititorilor. Am înţeles că Dna Dr. Florica Bagdasar era harnică, o persoană nobilă, care putea săse facă ascultată, putea să colaboreze, să ia hotărâri utile. Saul Bellow, laureat Nobel în 1976, o caracteriza astfelîn romanul “Iarna Decanului” scris cu ocazia venirii la Bucureşti cu soţia sa Alexandra în 1978: “Nu se trăgeadin boieri …. Ea a fost la început comunistă, dar nu s-aputut dezbăra de manierele de adevărată doamnă”, iar“umanitatea ei personală provenea din surse străvechi”. De obicei avea o ţinută sobră şi elegantă: părul strâns , o bluză albă şi fustă neagră. Impresiona prin modestienobilă care impunea respect. Aceste descrieri ne ajutăsă o regăsim în imaginile noastre.

După înfiinţarea Centrului pentru copii a oferit colegilor o noutate deosebită: alfabetul “Floba”, conceput de dânsa şi de D-na psiholog Florica Niculescu pentru copii din clasele primare, cât şi îndrumătorul pentru copii stângaci, care atunci erau obligaţi să-şifolosească numai mâna dreaptă (deoarece mâna stângă era legată). După aparitţia “Abecedarului pentru toţi copii” în 1947 a urmat interzicerea lui şi a tipăririi revistei “Copilul nostru” iniţiată de colectivul din Centrul de pe strada V. Lascăr. La această instituţie s-au format specialişti în deficienţele şi tulburările mintale neurologice ale copiilor plus stabilirea diagnosticelor corecte în acest domeniu.

Tot în colaborare cu psiholog Florica Niculescu au scris şi “Aritmetica pentru copii”. Cele două manuale au fost creaţii înoitoare apelând la caligrafi e, la imagini care însoţeau literele şi cuvintele şi indrumau spre însuşirea scrierii verticale (nu aplecate) a literelor. Prin iniţiativa celor două “Florici” s-a introdus folosirea creionului şi maculatorului, renunţîndu-se la tăbliţa de gresie şi la condei. Aceste cărţi şi metode au fost apreciate chiar şi de inspectorul rus din Ministerul Învăţământului, dar au fost interzise în şcoli,fiind considerate metode decadente, iar autoarele acuzate de “imperialism prin pedagogie”. D-na Florica Niculescu a fost arestată şi închisă doi ani, fără mandat de arestare, fără judecată, fără sentinţă de condamnare şi cu 10 ani interdicţie de a profesa. Dânsa a împlinit la 7 oct. 2010 vârsta de 100 ani când a fost vizitată de Alexandra , fiica Dr. Florica Bagdasar, sosită din USA pentru această întâlnire. Dr. Florica Bagdasar şi psiholog Florica Niculescu au fost acuzate că au inventat copii handicapaţi, ceea ce în România nu exista pentru că se construia socialismul.

Existând şi invidia unor neaveniţi, au fost continuate denigrările campania împotriva Dr. Florica Bagdasar.

Au apărut acuze politice «antiimperialiste» tot mai dese care au culminat prin apariţia în Scânteia, ziarul central comunist, la 18 ian.1953 (cu două luni înainte de moartea lui Stalin) a unui mare articol în care acuzaţiile împotriva Dr. Florica Bagdasar au năvălit cu mare putere. Era descrisă că este cosmopolită şi aservită imperialismului american, că neagă lupta poporului său pentru construirea socialismului. A fost imediat anchetată şi exclusă din funcţiile deţinute şi din partid. Această Doamnă activă şi inteligentă s-a văzut deodată înlăturată şi părăsită, fără serviciu, fără nici un venit şi renegată peste tot. S-a reactivat boala pulmonară apărută in USA, datorită muncii de până atunci şi condiţiilor materiale dificile. A fost internată la Spitalul de boli pulmonare cu abces pulmonar. A tratat-o şi a operat-o strălucitul chirurg pulmonar Dr. Cărpinişan. La ieşirea din sala de operţie acesta i-a spus cu lacrimi în ochi: Eu am făcut tot ce a stat în puterea mea, restul este în mâinile lui Dumnezeu. În mod miraculos D-na Florica Bagdasar şi-a revenit. Recuperarea a durat câţiva ani.

În 1956, valul de teroare stalinistă a trecut, Hruşciov a iniţiat o oarecare destanilizare, au pătruns câteva raze de lumină şi în viaţa dânsei.

În anul 1957 a fost “reabilitată” politic şi numită vicepreşedintă a Crucii Roşii Române. În acelaşi an pleacă în USA cu fiica sa Alexandra şi o încetăţeneşte acolo pentru a o feri de durităţile regimului din România.

A urmat pensionarea şi viaţa împreună cu sora ei la Bucureşti.

În anul 1978 s-a îmbolnăvit grav şi a fost chematăfiica ei din New York unde era profesoară universitară emerită de matematică şi astronomie. Fiica a venit cu soţul său Saul Bellow, laureat Nobel din 1976. Mama era internată la Spitalul Elias din Bucureşti fiind în comă iar la 19 Decembrie 1978 a decedat.

La funeraliile de incinerare au participat fi ica Alexandra cu soţul Saul Bellow şi mulţi cunoscuţi iar cenuşa a fost depusă cu slujbă de preoţi în cimitirul Sf. Vineri, lângă soţul ei. Există o placă comemorativă pe imobilul din strada Speranţei nr. 13 (sectorul 2 Bucureşti) unde au locuit soţii Bagdasar.

După plecarea soţilor Bagdasar, anii au trecut dar au rămas specialităţile medicale pe care le-au fondat. În amintirea lor avem Clinica de Neurochirurgie Bagdasar-Arseni la Bucureşti şi activitatea de pionerat a Centrului de Neuropsihiatrie pentru Copii de pe strada VasileLascăr din Bucureşti unde s-au născut specialităţile medicale fondate de Dr. Florica Bagdasar.. Cinstim şi munca soţilor Bagdasar ca Miniştrii Sănătăţii în aceiani grei de după războiul al 2-lea mondial.

După începuturile zbuciumate ale specialităţii de neuropsihiatria copilului s-au format serii noi de profesionişti în toate centrele mari din judeţele ţării.Au fost înfiinţate spitale şi clinici universitare la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara. Ceea ce a fondat Dr.Florica Bagdasar este continuat de urmaşii dânsei devenind tradiţie: munca în echipă coordonată de medicul specialist alături de psiholog, logoped, sociolog,kinetorecuperator, psihopedagog şi psihoterapeut.

Dacă în perioada comunistă exista o singură societate medicală sub controlul căreia se desfăşurau şedinţele de comunicări sau consfătuiri pe specialităţi, după căderea regimului comunist s-a înfiinţat Societateade Neurologie şi Psihiatrie a Copilului, Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România SNPCAR la 30 ian 1990. Această asociaţie a fost prima societate medicală născută în ţara noastră după Revoluţie. Au fost cotinuate întrunirile profesionale şedinţe de Comunicări şi Consfătuiri care s-au transformat în Congrese anuale. SNPCAR a devenit garantul profesional pentru personalul madical din reţeaua de neuropsihiatrie şi profesiuni asociate, fiind o societate activă şi independentă. Despre Dr. Florica Bagdasar se vor mai scrie multe amănunte, dar acest Requiem de reamintire ne va folosipentru a o cinsti ca fondatoarea specialităţilormedicale dedicate sănătăţii mintale şi neuropsihiatrieicopilului şi adolescentului în ţara noastră.

 

MULŢUMIRI

Pentru realizarea acestui material aducem mulţumiri celor care ne-au oferit date şi amănunte despre viaţa şi personalitatea D-nei Dr. Florica Bagdasar – fondatoarea neuropsihiatriei copilului şi adolescentuluidin România: Prof. Eduard Pamfil, Prof. Sanda Măgureanu, Dr. Ana Murguleţ, Direcţiei Arhivelor Naţionale de Istorie şi Cultură Bucureşti. În mod deosebit suntem îndatoraţi D-nei Alexandra Bagdasar-Bellow pentru precizarea datelor esenţiale şi pentru bunăvoinţa de a coresponda cu noi la definitivarea materialului de faţă.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. ŞtefanMargareta-1976:”Laboratorulde Sănătate Mintală, concepţie şi experienţă” Comunicare la Consfătuirea de NPI Timişoara
  2. Cortez Paul – 1979: “Dr. Florica Bagdasar (1901-1978)” Rev.Neur.Psih.Neurochir. 24(149-150)
  3. Milea Şt. Costiner E. – 1979: “Istoria Pedopsihiatriei în România” Rev.Neur.Neorochir. 34(107-111)
  4. Saul Bellow -1982: “The Dean’s December”(Iarna Decanului) The Estate of S. Bellow. NY- USA
  5. Măgureanu Sanda – 1989: “Florica Bagdasar promotor al neuropsihiatriei infantile în ţara noastră” Rev.Neur.Psih. Neurochir. 3(232-233)
  6. Milea St. – 1989: “Cenrtul de neuropsihiatrie pediatrică” Rev.Neur.Psih.Neurochir 4(186-188)
  7. Lupu C. – 2010: “20 Years since the foundation of the Rou-manian Society of Child and Adolescent of Neurology andPsychiatry and allied profesions”Juorn.of Romanian Child. Adol. Neur. Pshich. Voi 13/1 (110-113)
  8. Revista 22 /25.08.2004: Alexandra Bellow-‘Asclepios ver-sus Hades in Romania 1″
  9. Revista 22 /Ol.09.2004: Alexandra Bellow-‘Asclepios ver-sus Hades in Romania II”
  10. Dileme Veche nr. 7/2004: Negru Val. – “Text sub un portret anonim”
  11. Viaţa Medicală nr. 23/2004:Alice Ţuculescu-‘Generoz-itatea care schimbă faţa lumii”
  12. Jurnal-ro – 9 dec. 2005: Anghel C. Ştirbu M.: “Dumitru Bagdasar fondatorul neurochirurgiei din România”
  13. Revista 22/21 dec. 2010: extrase “Arestarea abecedarului -amintirile psiholog Florica Niculescu”
  14. Revista 22/21 dec. 2010: Ileana Costea, Doina Tetcu: ” Secretul longevităţii: Florica Niculescu la 100 ani”.