Gaudeamus la Congresul al XX-lea Aniversar al Societăţii de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România – SNPCAR

REZUMAT
Referatul nostru prezintă evenimentele și personajele importante din istoria NEUROPSIHIATRIEI INFANTILE în Europa, SUA și în ţara noastră, urmată de fondarea în ianuarie 1990 a SOCIETĂŢII DE NEUROLOGIE, PSIHIATRIE A COPILULUI – ADOLESCENTULUI ȘI PROFESIUNI ASOCIATE DIN ROMÂNIA: SNPCAR. Pentru fi ecare etapă profesională sunt amintite personalităţile fondatoare și importanţa colaborării între profesiuni prin conlucrare în ECHIPE de specialiști dedicaţi patologiei neuropsihice și sănătăţii mintale a vârstelor 0-18 ani. Forumul nostru se încheie cu invitaţia de GAUDEAMUS IGITUR: să ne bucuram cu toţii de reîntâlnirea de la Congresul al XX-lea al SNPCAR.
Cuvinte cheie: istoria neuropsihiatriei copilului și adolescentului, personalităţi fondatoare, înfi inţarea SNPCAR, activitatea în echipe, relaţii cu alte specialităţi, întruniri profesionale, participări internaţionale, perspective în viitor
STIMAŢI INVITAŢI ȘI COLEGI, Ne întâlnim la un Congres aniversar, un Forum al specialităţilor medicale, psihologice, de genetică, de reabilitare, logopedie, psihoterapie, art-terapie și terapia durerii din România. Congresul al XX-lea al SNPCAR este o afirmare și o bucurie aniversară, acest eveniment ne permite să privim în trecut, prezent și viitor cu simţul datoriei prezente și continuate. Iar viitorul nostru se bazează pe tradiţia și dăruirea colegilor din specialităţile noastre [1]. Rememorăm cu respect pe înaintaşii noştri care au construit temelia Neuropsihiatriei Infantile. Aceleași gânduri frumoase le dedicăm sprijinitorilor și sponsorilor SNPCAR. Concelebrăm acum patru evenimente care fac parte din istoria medicinei, psihologiei și profesiunilor satelite: 30 de ani de la fondarea SNPCAR (fondată în ianuarie 1990), Congresul al XX-lea al SNPCAR, Expoziţiile de artă patoplastică ale copiilor și adolescenţilor și de creaţii artistice ale colegilor noștri, cât și Sesiunea de Terapie a Durerii. Aduc mulţumiri și felicitări dedicate colegilor cu care am creat tradiţia profesional-știinţifică și organizatorică a întrunirilor, consfătuirilor, conferinţelor și congreselor noastre. Arborele genealogic al neuropsihiatriei copilului și adolescentului are multiple rădăcini, un trunchi ascendent și multe ramuri cu denumiri și personalităţi fondatoare în diferite ţări și în ţara noastră.

Amintim reperele cele mai importante din istoria modernă a specialităţilor noastre:
– La 19 mai 1933 medicul M. TRAMER fondează la Congresul Asociaţiei Elveţiene de Psihiatrie o ramură nouă a medicinei numită “KINDERPSYCHIATRIE” iar, în anul 1934, Tramer editează primul Jurnal al acestei specialităţi, contribuind la însușirea noului termen [13].
– În anul 1935 medicul American Leo KANNER publică în limba engleză conceptul de Child Psychiatry
– subliniind: “Child Psychiatry as a distinct speciality did not arise – and could – not have arisen – before the Twentieth Century” [4].
– Confirmarea mondială se realizează în anul 1937 la iniţiativa Dr-ului G.HEUYER, care a organizat la Paris primul “CONGRES INTERNATIONAL DE PSYCHIATRIE INFANTILE” [2].
– În România, Dr. Florica Bagdasar și soţul, Neurochirurgul Dumitru Bagdasar, s-au reîntors în anul 1929 la Spitalul de unde au pornit spre SUA, adică la Jimbolia, Judeţul Timiș-Torontal. La acest spital-azil de psihiatrie erau internaţi 150 de bolnavi adulţi și 80 de copii imobilizaţi în pat. Dumneaei a preluat acești copii, despărţindu-i de adulţi și a înfiinţat o secţie pe care a numit–o secţie de PSIHIATRIE INFANTILĂ [9].
Aici, Dr. Florica Bagdasar, s-a ocupat să stabilească diagnosticele, tratamentele, posibilităţile de recuperare și de ameliorare a condiţiilor de cazare, de mobilizare și alimentaţie a tuturor bolnavilor, cu suplimentare de personal de îngrijire. Soţii Bagdasar au profesat la Jimbolia între anii 1929-1932, umanizând relaţiile cu copiii și adulţii spitalizaţi la Jimbolia, unde a fost începutul NEUROCHIRURGIEI și NEUROPSIHIATRIEI COPILULUI în România. Prin acest început în specialitatea NPI, ne clasăm printre primele ţări din lume ca pionieri în specialităţile noastre [4]. În perioada deceniului 3 și 4 a sec. XX existau în ţară spitale de copii de tip azilar la Gura Răului – Sibiu și la Jimbolia, dar după război au fost înfiinţate marile spitale de cronici de la Lugoj, Siret, Pâclișa, Dealul Targoviște, Oraviţa, Târgu Ocna, unde pacienţii erau condamnaţi după metodele sovietice la epuizare, subnutriţie, hospitalism grav și viaţă vegetativă, cu multă mortalitate infantilă. Dupa 3 ani, soţii Bagdasar s-au mutat la Cernăuţi, apoi s-au transferat la București, unde Dr. Florica Bagdasar a fondat în anul 1946 Centrul NPI din Str. Vasile Lascăr, iar în anul 1948 a oficializat pe linie universitară prima Catedră de NPI din ţară în cadrul Facultăţii de Pediatrie a UMF București [4].
În anii de după Al Doilea Razboi Mondial, Dr. Florica Bagdasar a fost prima femeie ministru din guvernele României, a reprezentat ţara noastră în delegaţiile de la Paris unde s-a reîntregit teritoriul ţării ocupat vremelnic de hortiştii maghiari şi a obţinut ajutoare alimentare de la guvernele USA și Suediei din timpul foametei anilor 1946-1948 din Moldova [4]. În anii următori a crescut numărul specialiştilor NPI care şi-au organizat echipe de lucru cu colegi din profesiunile asociate și a apărut cererea de material de formare și perfecţionare în dorinţa de a ne apropia de noutăţile din alte ţări. Întrunirile NPI au devenit necesare pentru a ne cunoaște și de a ne informa deoarece nu existau cărţi, cursuri, articole sau reviste din specialităţile noastre. Singurele activităţi profesionale posibile în Sistemul Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale (USSM) erau ședinţe locale ocazionale sau rapoartele de gardă la care se prezentau cazuri și rareori câte o recenzie de carte sau de articol din Revista USSM. Aceste manifestări au avut loc în Centrele Universitare București, Cluj și Timișoara [9]. Întrunirile profesionale din ţara noastră au început în anul 1963, dar am ţinut cont de afirmaţiile colegilor din Iaşi care aminteau de o şedinţă a Societăţii Naturaliștilor și Medicilor din anul 1956 cu participarea Profesoarei A. Suchareva din Moscova. Nu s-au găsit documente (afișe, procese verbale, anunţuri, articole sau fotografii) despre această întrunire. Este știut că în concepţia PCR, în ţara noastră se construia socialismul de către clasa muncitoare, care nu avea copii sau adulţi bolnavi neuropsihic, așa că întrunirea de la Iași ne-a dat posibilitatea să folosim prezenţa savantei sovietice pentru a justifica la USSM o şedinţa pe plan interjudeţean. Astfel, am organizat la Timișoara în 7-8 iunie 1963 o Consfătuire NPI, pentru care “cei doi secundari NPI P. Arcan și C. Lupu am cooptat pe langa noi pe Dr. Eliza Ionescu, Conf. Dr. Harry Marcovici, psiholog Iuliana Eremia, logoped P. Chitulea și asistenta socială Elena Chitulea.” Aceasta a fost de fapt prima întrunire profesională organizată de specialiști NPI și profesiuni asociate din România (conform articolului C. Lupu: „Amintiri dupa 40 de ani” din publicaţia „40 de ani de activitate a Clinicii NPCA Timisoara”. Ed. Artpres 2005, pag. 60-70). Curajul nostru a avut succes deoarece se lansau probleme noi care au fost aprobate după o perioadă de negare a existenţei cazuisticii de neuropsihiatrie la copii. Noi am stabilit tematica cu subiect foarte actual pentru acele timpuri: „Organizarea reţelei NPI în Banat” cu un raport cât se putea de critic la adresa marilor spitale din Siret, Lugoj, Păclișa, Simeria etc. La această Consfătuire, Prof. E. Pamfil a prezentat, pentru prima dată în ţara noastră, două subiecte puţin abordate: Intelectul de limită și Dizarmoniile cognitive ca deficienţe importante de stabilit în diagnosticele din psihiatria copilului și adolescentului. Au urmat subiectele: Analiza delicvenţei juvenile din perioada respectivă şi Tulburările de vorbire ale copilului.
Următoarea conferinţă organizată de noi a fost cea din 18-19 iunie 1976, intitulată “Consfătuirea de neuropsihiatrie infanto-juvenilă” în eleganta Aula Magna a Universităţii din Timișoara la care am avut o participare mai extinsă. A fost un prilej de întrunire și cunoaștere între specialiștii din întreaga ţara. Atunci am inaugurat prezentarea lucrărilor în stil “digest”, ceea ce a fost o muncă titanică pentru noi organizatorii, dar o plăcere pentru auditori cu posibilităţi minunate de a deschide discuţii pe marginea celor 68 de lucrări înscrise. Eram în 1976, dar am reușit să edităm volumul cu lucrări digest. În anul 1982 grupul de colegi de la Spitalul NPI Lugoj, Dr. Borbil Lucian, Dr. Catanici Ana, Dr. Romeo Pârvulescu, Dr. Frangulea Rodica și Dr. Tocaci Constantin ne-au invitat la aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea megaspitalului NPI Lugoj care pe parcurs a preluat și copiii de la Secţia din Jimbolia. Consfătuirea de la Lugoj a fost o reușită. Afișele și ceramica oferite participanţilor erau cu capul de copil a lui Leonardo Da Vinci, iar atmosfera a fost foarte plăcută sub soarele de iunie a anului 1982. Tema întrunirii a fost: „Tulburările de comportament – psihologie și psihopatologie infanto-juvenilă”. Este important să amintim întrunirile anuale de la Sibiu – Păltiniș organizate de Spitalul de Neuropsihiatrie Sibiu între anii 1968-1984. La aceste consfătuiri au participat specialiști din ţară și cu „aprobarea” USSM ne întâlneam cu filozoful român Constantin Noica, locuitor al unei mici cabane din staţiunea Păltiniș. În anul 1985 am organizat, tot în Aula Magna a Universităţii din Timișoara, Consfătuirea Naţională din 26-27 septembrie, care a fost o sărbătoare a NPIiștilor, încheiată cu balul din sala de mese a Clinicii NPI și cu un album-document care prezintă valoarea personalului NPI din acele timpuri. Tema acestui congres prelucrată și actualizată a fost publicată în volumul de 220 de pagini “Leziunile și disfuncţiile cerebrale minore”.
În septembrie 1987 am reuşit să obţin paşaportul şi viza de 30 de zile pentru Bulgaria, cu o zi înainte de Congresul de la Varna, pentru a participa la Congresul al 8-lea al E.S.C.A.P. (Societatea Europeană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului), fiind primul român care participă la un Congres European de Psihiatrie a Copilului, având ocazia să mă prezint lui Sir M. Rutter, Prof. Remschmid, Prof. Graham (Londra), Prof. Golnitz (RDG), Prof. Christozov (Sofia-Bulgaria) și alţii, care s-au bucurat că în sfârșit a venit un medic din România. Am participat activ la evenimentele din decembrie 1989 de la Timișoara, iar în primele zile din ianuarie 1990 când am aflat ca se pot înfiinţa asociaţii profesionale, am convocat întrunirea colegilor din zona metodologică a Centrului Universitar Timișoara, la secţia NPI din Arad, condusă de Dr. Iudith Krisbai. Au răspuns cei din Timiș, Arad, Caraș Severin, Alba, Hunedoara, Bihor, Sibiu, Mehedinţi și Gorj pentru a fonda Societatea Română de Neurologie-Psihiatrie a Copilului și Adolescentului.
La întrunirea din 27-30 ianuarie 1990 de la Arad s-a realizat şi semnat următorul TABEL cu membrii Asociaţiei de Neuropsihiatrie pentru Copii-Adolescenţi cu 36 de semnături oferite prin ADEZIUNE LIBERĂ a următorilor fondatori a Societăţii de NeurologiePsihiatrie a Copilului și Adolescentului și Profesiuni Asociate din România [11].

SNPCAR este prima Organizaţie Nonguverna mentală (ONG) medicală descentralizată, independentă şi apolitică, totodată continuatoarea experienţei şi tradiţiei specialităţilor noastre din România.
SNPCAR a fost fondată la 27-30 ianuarie 1990 cu scopul de a ne oferi o identitate profesională și o
reprezentare alături de celelalte specialităţi medicale din ţară și din străinatate [12].
La fondarea SNPCAR am înlocuit titulatura Neuropsihiatrie Infantila cu denumirea reală a
ocupaţiilor noastre care cuprind vârstele 0-18 (20) de ani – devenind Societatea de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului. Astfel specialităţile noastre au intrat în legalitate referinduse la dezvoltarea și patologia vârstelor de sugari, copii, adolescenţi și tineri [11]. După înfiinţarea SNPCAR am avut dreptul să denumim întrunirile noastre ţinând cont de cele anterioare anuale, în funcţie de amploare și de subiectele dezbătute, după cum urmează:

Este important de știut că pas cu pas SNPCAR a progresat organizatoric și profesional, aducând noutăţi și actualizări din domeniile neurologiei, psihiatriei și a profesiunilor asociate, a epilepsiei, ale autismului, psihoterapiilor și recuperărilorreabilitărilor psihosomatice [11].
Colaborările noastre cu specialităţile medicale din domeniul patologiei Sistemului Nervos Central și Periferic sunt permanente prin concepţie și continuitate. În primul rând apelăm la competenţa Neurochirurgilor, a specialiștilor radiologi și imagiști, știind că în patologia neurologică suntem datori să stabilim prin diagnostic diferenţial existenţa leziunilor, malformaţiilor sau a unor procese evolutive neurologice. Aceleași relaţii de colaborare le avem cu neonatologii, medicii de familie, geneticienii, oncopediatrii, radioterapeuţii, specialiștii în sociologie, algeziologie și reabilitare. Aceste informări și colaborări fac parte din diagnosticele noastre cât și din drepturile persoanelor cu dizabilităţi, specialiștii NPCA precizează vârsta, simptomatologia, diagnosticul și debutul bolilor respective. În cadrul SNPCAR au fost abordate subiecte noi fiind continuate cu cercetări știinţifice în genetica populaţiilor, a studiului și identificării stărilor prepsihotice la copii și adolescenţi, avem priorităţi în diagnosticul unor boli rare neuromusculare, iar în psihiatria copilului s-au actualizat aplicaţiile psihanalizelor [6].
Au fost necesare abordările și rememorările din iatroistoria specialităţilor și a personalităţilor din profesiunile noastre şi pentru aceste cercetări s-a înfiinţat în cadrul SNPCAR, Gruparea de Studiere a Istoriei NPCA. Aceste demersuri ne-au așezat în rândul celorlalte specialităţi medicale din ţara noastră. Am prezentat câteva repere ale profesiunilor noastre, cu care ne prezentăm la Congresul aniversar cu numărul 20, care este o întrunire de bilanţ istoric și profesional. Aportul specialiștilor din Neurologia și Psihiatria Copilului și Adolescentului în istoria medicinei din ţara noastră, prezentă în toate judeţele a echipelor de NPCA, a schimbat și a modernizat abordarea și tratamentele suferinţelor pacienţilor cu boli neuropsihice, totodată am început activităţile preventive în boli genetice neuropsihice, am efectuat studii populaţionale în izolatele umane prin deplasări în zone cu patologii AD (autosomal dominante), AR (autosomal recesive) și la cazuri cu malformaţii congenitale [5]. Un aport important în profilaxie îl oferim prin conlucrarea cu Centrele de Sănătate Mintală dedicate vârstelor copilului, adolescentului și familiilor lor.
În continuare ne vom ocupa de cercetarea fenomenelor psihopatologice din orfanologie, din psihopatologia separării copiilor de părinţi, de traficul și agresiunile asupra copiilor și adolescenţilor, de sclavajul minorilor în sec. XXI și bineînţeles de problemele copiilor supradotaţi, iar în neuropediatrie cu cercetări ale etiopatogeniei bolilor genetice și cu recuperări – reabilitări ale suferinţelor copiilor. Am adunat documente pentru redactarea istoriei neuropsihiatriei, geneticii, aspectelor psihopedagogice, ale defectologiei și recuperărilor-reabilitărilor vârstelor de care ne ocupăm, inclusiv de consumul de droguri la vârstele școlare – cu scopul redactării ISTORIEI NEUROLOGIEI ȘI PSIHIATRIEI COPILULUI ȘI ADOLESCENTULUI, publicaţie la care va rugăm să ne oferiţi aspecte de la cabinetele, centrele, spitalele sau clinicile la care profesaţi. Pentru Congresul nostru aniversar am realizat o emblemă compusă din insigna SNPCAR atașată pe conturul hărţii României, cu semnificaţia de a reprezenta participanţii din toată ţara în perioada Congresului nostru, la care ne vom fotografia cu toţii, ca document pentru urmașii noștri.