Impactul distresului psihologic după avort

REZUMAT

Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoţionale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală. 60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu. Chestionarele utilizate au fost: PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnifi cative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001). Cuvinte cheie: distres psihologic, avort, stres posttraumatic INRODUCERE Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate. Acest lucru apare atât în viaţa lor interioară, simţindu-se lăsate în urmă, cât și în interacţiunile cu ceilalţi, când se simt date la o parte din cauza noilor activităţi și roluri impuse de noile statuturi materne. Multe din reacţiile obișnuite la pierderea unei sarcini (vede sau aude un copil, își dorește un alt copil cât se poate de repede, sentimentul intens de suferinţă și invidie când întâlnește alţi copii), pot fi uneori bazate mai puţin pe suferinţa cauzată de pierderea copilului cât pe frustrarea dată de imposibilitatea de a fi părinte [1, 2, 3]. Aceste femei manifestă simptome precum: lipsa concentrării, dezamăgire, reacţii schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitaţile desfășurate, schimbări dramatice ale personalităţii sau lipsa motivaţiei. MATERIAL ȘI METODE În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste cuprinse între 15-35 ani (media de vârstă m=27.61; AS=4.13). Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media de vârstă m=26.26; AS=4.45); un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină (media de vârstă m=28.96; AS=3.33). Chestionarele au fost completate de către participante în perioada de spitalizare în cadrul Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării. Chestionarele utilizate pentru culegerea datelor sunt: Scala Distresului Afectiv (Profile Of Affective Distress - PDA) [4] ce cuprinde următoarele scale: - emoţii negative funcţionale tristeţe/ deprimare, emoţii negative disfuncţionale tristeţe/ deprimare, emoţii negative funcţionale îngrijorare/ anxietate, emoţii negative disfuncţionale îngrijorare/anxietate, emoţii negative functionale tristete/ deprimare îngrijorare/anxietate, emoţii negative disfuncționale tristețe/deprimare îngrijorare/anxietate, emoţii pozitive și Scala Perinatală (Perinatal Grief Scale) [5,6] cu următoarele scale: durerea legată de pierdere, suferință activă, distres acut/disperare, reorganizare/coping. REZULTATE Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres afectiv puternic (Tabel I). Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește durerea legată de pierdere pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți durere, tristețe, distres acut și disperare (Tabel II). Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește simptomatologia specifică PTSD (p=.000; p<.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a manifesta simptomatologie specifică PTSD (Tabel III).

DISCUȚII
Din analiza rezulatelor obținute în urma completării chestionarelor, se observă că nivelul distresului afectiv general, cât și nivelul scalelor pentru evaluarea emoţiilor negative funcţionale, emoţiilor negative disfuncţionale (îngrijorare/anxietate respectiv tristeţe/ deprimare) și emoţiilor pozitive, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând distres de intensitate mică, comparativ cu un nivel mai ridicat (p<.001) la femeile care au pierdut sarcina, acestea confruntându-se cu emoţiilor negative funcţionale/disfuncționale cu o frecvență și intensitate mai ridicate. Pe de altă parte nivelul emoţiilor pozitive este de asemenea semnificativ mai ridicat la femeile care au pierdut sarcina, comparativ cu cele care au solicitat avortul (p<.001). O posibilă explicație este aceea că, femeile care solicită avortul experimentează mai frecvent sentimente de evitare, de culpă/vinovăție și rușine, și mai puțin emoții pozitive [7, 8]. În urma prelucrării datelor, se evidențiază că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând durere și distres legate de pierdere de intensitate mică 90%, sau moderată 10%. Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat. Rezultatele sunt în concordanță cu cele din literatura de specialitate [7], în sensul că femeile care pierd sarcina experimentează mai frecvent sentimente de durere legate de pierdere ce pot fi prezente chiar și la 2 ani după eveniment. De asemenea, studiile arată că acest nivel sever ridicat/patologic poate fi regăsit și la 12 luni după eveniment, impactul negativ fiind mai larg, întrucât calitatea vieții și viața de cuplu este afectată [9]. Din rezultatele prezentate mai sus, se evidențiază că nivelul simptomatologiei specifice PTSD este unul semnificativ mai scăzut (p<.001) la femeile care au solicitat avortul, 46.7 % dintre acestea prezentând unele simptome de intensitate mică și 53.3% simptome de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, respectiv 83.3% un nivel ridicat/sever, acestea confruntându-se cu mai multe simptome specifice în traumă (gânduri intruzive, coșmaruri, flashbacks, retrăirea evenimentului, evitare, reactivitate crescută, gânduri și emoții negative), conform criteriilor de diag nosticare pentru PTSD în formă moderată/ severă. Aceste rezul tate sunt similare cu cele menționate în studiul lui J. Farren [7, 10], care de asemenea arată că aceste simptome se mențin cel puțin 3 luni după pierderea sarcinii mai cu seamă în cazul simptomelor specifice în PTSD. CONCLUZII Rezultatele ne relevă diferențe semnificative statistic între cele două loturi de participante în ce privește impactul pierderii sarcinii, în sensul că nivelul suferinței pierderii și nivelul distresului este semnificativ mai ridicat la femeile care pierd sarcina comparativ cu cele care solicită avortul. Astfel, rezultatele arată că reacțiile emoționale pe termen scurt la pierderea sarcinii sunt semnificativ mai puternice decât cele identificate la femeile care solicită avortul. CONCLUSIONS The results reveal statistically significant differences between the two groups of participants regarding the impact of the loss of pregnancy, meaning that the level of suffering loss and distress is significantly higher in women who have lost their pregnancy compared to those who request abortion. Thus, the results show that short-term emotional responses to pregnancy loss are significantly higher than those identified in women who request abortion. BIBLIOGRAFIE: 1. Broen A.N., Moum T., Bödtker A.S., Ekeberg Ö. (2004). Psychological Impact on Women of Miscarriage Versus Induced Abortion: A 2-Year Follow-up Study. Psychosomatic Medicine 66(2):265271. 2. Kersting A., Wagner, B. (2012). Complicated grief after perinatal loss. Dialogues in Clinical Neuroscience 14(2). 3. Toedter L., Lasker N.J., Janssen H.J.E.M. (2001). International comparison of studies using the Perinatal grief scale: A decade of research on pregnancy loss. Death Studies. 4. Chiriac D.V., Hogea L.M., Bredicean A.C., Rednic R., Nussbaum L.A., Hogea G.B., Grigoras M.L. (2017). A rare case of Meckel– Gruber syndrome Rom. J. Morphol. Embryol 58(3):1023. 5. Hogea L.M., Tuta Sas I., Poroch V., Nussbaum L.A., SAS I., Serban D., Erdelean D., Folescu R., Zamfi r C.L., Bredicean C.A., Simu M.A. (2018). Comparative study using progesterone and Gynipral - Hexoprenaline Sulphate, with eff ects in postpone preterm birth, Chimia vol. 69(4):934-937. 6. Nussbaum L.A., Hogea L.M., Andreescu N.I., Grădinaru R.C., Puiu M., Todica A. (2016). Th e Prognostic and Clinical Signifi cance of Neuroimagistic and Neurobiological Vulnerability Markers in Correlation with the Molecular Pharmacogenetic Testing in Psychoses and Ultra High-Risk Categories, Rom J Morphol Embryol, 57(3), 959-967. 7. Nussbaum L., Hogea L.M., Călina D., Andreescu N., Grădinaru R., Ștefănescu R., Puiu M. (2017). Modern Treatment Approaches in Psychoses. Pharmacogenetic, Neuroimagistic and Clinical Implications, Farmacia, 65(1), 75-81. 8. Nussbaum L.A., Dumitrascu V., Tudor A., Gradinaru R., Andreescu N., Puiu M. (2014). Molecular Study of Weight Gain Related to Atypical Antipsychotics: Clinical Implications of the CYP2D6 Genotype, Rom J Morphol Embryol, 55(3), 877-884. 9. Nussbaum, L., Andreescu, N., Hogea, L.M., Muntean, C., Ștefănescu, R., Puiu, M. (2016). Pharmacological and Clinical Aspects of Effi cacy, Safety and Tolerability of Atypical Antipsychotic Medication in Child and Adolescent Patients with Schizophrenia and Bipolar Disorders, Farmacia, 64(6), 868-875. 10. Nussbaum L.A., Ogodescu A., Hogea L.M., Nussbaum L., Zetu I. (2017). Risk Factors and Resilience in the Off spring of Psychotic Parents. Rev Cercet Interv So, 56 (1), 114-122. 11. Hogea L.M., Nussbaum L.A., Chiriac D.V. (2017). Integrative Clinico-Biological, Pharmacogenetic, Neuroimagistic, Neuroendocrinological And Psychological Correlations In Depressive And Anxiety Disorders, Romanian Journal Of Morphology And Embryology, 58(3):767-775.    12. Farren J., Jalmbrant M., Ameye L., Joash K., Mitchell-Jones N., Tapp S., Timmerman D., Bourne T. (2016). Post-traumatic stress, anxiety and depression following miscarriage or ectopic pregnancy: a prospective cohort study. BMJ Open. 6(11):011864