INTELIGENȚE MULTIPLE
Autorul este cunoscut prin lucrarea clasică ”Frames of Mind” dedicată competenței individuale lansate în anii 1980. În cartea care v-o prezint sunt descrise implicațiile teoriei inteligențelor multiple, cât și aplicațiile practice ale acestei teorii. Ideea importantă este că există capacități umane distincte, de la inteligența verbală, muzicală la cea implicată în înțelegerea de sine. Puterea de sinteză a autorului ne oferă o ”incitantă aventură intelectuală” care are efecte majore în dezvoltarea mintală a generațiilor viitoare.
Deoarece pe vremea lui Alfred Binet nu existau nici Știința Cogniției (studiul minții), nici neuropsihologia (studiul creierului) a apărut nevoia de concept mai largi de multiperspectivă asupra inteligenței.
Howard Gardner își pune întrebarea ”Din ce este constituită o inteligență?” iar raspunsul renunță la viziunea psihometrică și ne îndreaptă spre teoria inteligențelor multiple care pluralizează conceptual tradițional. Astfel el definește inteligențele multiple ca o capacitate computațională care se gasește în biologia umană și în psihologia umană.
Astfel oamenii au mai multe posibilități și tipuri de inteligențe bazate pe aptitudini diferite care sunt universale speciei umane. De exemplu limbajul uman este o aptitudine universală care poate să se manifeste în scris, în oratorie, în anagrame etc. Pentru a concepe existența inteligențelor multiple autorul a studiat populații excepționale, copii minune, savanți, idioți și copii autiști, date despre evoluția cunoașterii de-a lungul mileniilor, aspecte interculturale, studii psihometrice cu corelări între teste și studii de antrenamente psihologice etc.
O inteligență trebuie să fie susceptibilă să fie codificată într-un sistem de simboluri și un system cultural de sensuri, care preia și transmite forme importante de informație. Limbajul verbal, cel vizual și cel informatic sunt numai trei dintre posibilele sisteme simbolice și universale necesare pentru supraviețuirea și progresul omenirii. În afară de satisfacerea criteriilor menționate, fiecare inteligență trebuie să aibă o operație de bază identificabilă sau un set de operații.
Ca sistem computațional pe bază de neuroni, fiecare inteligență este activată sau declanșată de diverse tipuri de informație prezentă la nivel intern sau exterior. De exemplu un fundament al inteligenței musicale este sensibilitatea la relațiile dintre tonuri, în timp ce parte a specificului inteligenței lingvistice este sensibilitatea la caracteristicile fonologice.
Să încercăm să identificăm câteva din inteligențele propuse de H. Gardner:
-Inteligența corporal chinestezică: controlul mișcării localizat în cortexul motor. Știința corporal- chinestezică este universală și se dezvoltă la toți copiii: mersul, dansul, sporturile, meseriile fine.
-Inteligența muzicală, cu componentele sale: reacția puternică la sunete particulare, aptitudini speciale pentru voce și instrumente muzicale, cât și pentru creație muzicală sunt localizate clasic în emisferul drept.
-Inteligența logico-matematică descrisă drept ”gândire științifică” este de fapt o inteligență non-verbală, fiind o aptitudine pereche a limbajului. Zonele creierului implicate în calculul matematic sunt zonele vizual-spațiale din lobii parietali și frontali bilaterali. În special la copii avem superdotați în domeniul matematicii. Dezvoltarea acestei inteligențe la copii a fost documentată de Jean Piaget și alți psihologi.
-Inteligența lingvistică, tot o calitate genetică a speciei Homo sapiens la care zona Broca din cortexul cerebral este responsabilă de utilizarea cuvintelor și a propozițiilor gramaticale. Limbajul vorbit este universal, iar dezvoltarea sa rapidă și fără întârzieri la majoritatea copiilor (trecând prin etapele de prelimbaj) este uimitor de constantă în toate culturile. Chiar și copiii surzi, cărora li se predă un limbaj al semnelor, vor ”inventa” adesea un limbaj manual propriu și îl vor utiliza pe furiș. Iată cum o inteligență poate opera independent de o modalitate de intrare sau de un canal de ieșire specific.
-Inteligența spațială
Capacitatea de rezolvare a problemelor spațiale este necesară pentru deplasare în spații interioare, în spații largi exterioare și în utilizarea sistemelor de notare spațială a hărților. Regiunile occipitale ale cortexului cerebral sunt specializate în procesarea spațială.
Pentru nevăzători, sistemul de percepție tactilă echivalează modalitatea vizuală a celorlalți. Există multiple aspecte ale inteligenței spațiale, cele mai recente fiind prospecțiunile astronomice și adaptarea cosmonauților în afara gravitației, deci imponderabilitate.
-Inteligența interpersonală
Această calitate se bazează pe capacitatea fundamentală de a simți diferențe la ceilalți, în special contraste privind temperamentele, dispozițiile, motivațiile și intențiile lor. Cunoașterea interpersonal este pregnantă în relațiile mamă-copil în sistemul atașament. Lobii frontali au un rol proeminent în realizarea inteligenței interpersonale, totdeauna în prezența mamei sau a persoanei înlocuitoare. Cunoașterea și relațiile interpersonale încep cu o persoană: mama – și se transpun cu încetul alte personae din familie și apoi din societate.
-Inteligența intrapersonală
Este o însușire de cunoașterea aspectelor interne ale persoanei: accesul la propria viață a sentimentelor, a multiplelor emoții, chiar și folosirea acestor trăiri în controlul propriului comportament.
Aceasta este o inteligență intimă, proprie fiecărui copil și fiecărui om. Studiile cu mijloacele actuale au stabilit că sediul inteligenței intrapersonale este același ca al celei interpersonale, adică în cortexul și conexiunile lobilor frontali.
Copilul autist este un prototip al afectării inteligenței intrapersonale: el nu poate să se refere la sine, dar poate avea capacități în domenii ca muzica, calculul, orientarea spațială, tehnică și alte calități non-personale.
H. Gardner mai comentează și despre inteligențele suplimentare precizând că prima ar fi inteligența spirituală/ existențială, apoi cea a logicii și umorului și inteligența morală.
Motivațiile autorului se referă constant la baza științifică a teoriei inteligențelor multiple, care se referă la tehnologiile noi care permit cercetarea creierului in vivo cât și dezvoltării masive a comunității neuropsihologilor. Dacă în anii 1950 existau câteva sute de neuropsihologi, acum există zeci de mii.
Se mai analizează și alte capacități umane valoroase dincolo de inteligențe: înzestrarea, prodigiozitatea, creativitatea, expertizele, etc. Există în această monografie o viziune developmentală care se adresează direct specialiștilor noștri: analiza inteligențelor la cinci și zece ani, a adolescenței și maturității. Toate prezentările sunt redate prin analiza relațiilor genetice cu implicațiile educaționale care pot să cultive inteligențele multiple sau le pot bloca. De aceea, sunt prezentate prioritățile obiectivelor educaționale care să opereze cu inteligențele multiple.
Putem afirma că ”Inteligențele multiple” ale lui Howard Gardner, este rezultatul unor cercetări și aplicații științifice și a capacității profesionale multilateral ale autorului. Cititorii care o vor studia și o vor reciti, au ce învăța și pot comenta diferit conținutul acestor teorii. Semnatarul acestor rânduri își exprimă mulțumirea că a parcurs monografia, dar și constatarea că a cultiva inteligența globală, adică cea clasică pe care am cunoscut-o până acum este destul de costisitor, atunci însușirea și costul inteligențelor multiple va fi o temă cosmică. Oricum, cartea trebuie citită și adăugată cunoștințelor noastre.
Adresa de corespondenta:
Constantin Lupu Hipocrate Infantile Neuropsychiatry Cabinet Dr. I. Nemoianu Str. nr. 9, 300100 Timişoara