Stimați colegi,

Vă invităm să participați la Cel de-al XXIV-lea Congres SNPCAR şi a 46-a Conferinţă Naţională de Neurologie-Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională

25-28 septembrie 2024 – CRAIOVA, Hotel Ramada

Pentru a vă înscrie la congres, vă rugăm să apăsați aici.

Vă așteptăm cu drag!

Asist. Univ. Dr. Cojocaru Adriana – Președinte SNPCAR

Informații şi înregistrări: vezi primul anunț 


PARTICULARITĂŢILE CLINICE ŞI MOLECULAR-GENETICE ALE PATOLOGIILOR NEUROMUSCULARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Autor: Victoria Sacară
Distribuie pe:

Introducere: În legătură cu polimorfi smele clinice şi heterogenitatea genetică, maladiile ereditare ale sistemului nervos (MESN) se supun dificil diagnosticului şi clasifi cării. Subgrupa maladiilor neuromusculare ereditare include peste 2.400 maladii diferite, cu incidenţa 1:2.000. Problemele cu care se confruntă studiile maladiilor ereditare ale sistemului nervos (MESN) sunt foarte complexe din cauza difi cultăţii de diagnosticare graţie faptului că acestor condiţii le sunt caracacteristice anumite particularităţi ca polimorfi smul clinic (în aceeaşi familie precum şi în diferite familii) şi heterogenitatea genetică.

Scopul studiului: Monitorizarea stării epidemiologice a maladiilor neuro-musculare ereditare în populaţia Republicii Moldova pentru ultimii 25 ani (1991-2016) şi aprecierea particularităţilor genetice ale „nucleului” patologiilor neuro-musculare (miodistrofi a Duchenne/Becker, Amiotrofi e spinală, Neuropatie motosenzorială tip IA ereditară);

Materiale şi metode. Cercetarea dată a fost efectuată în cadrul Institutului Mamei şi Copilului, Centrul de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală, Laboratorul de Genetică Medicală Umană, Republica Moldova. Reieşind din obiectivele propuse au fost utilizate date de la 1.556 de pacienţi afectaţi/ suspectaţi de patologii ereditare ale sistemului nervos. Colectarea datelor, iniţiată în anul 1991, s-a realizat continuu până în prezent. Pentru soluţionarea sarcinilor propuse au fot utilizate următoarele metode: clinico–genealogică, biochimică, electrofi ziologică şi molecular–genetică (metodele de bază în identifi carea mutaţiilor: reacţia de polimerizare în lanţ (PCR), PCR multiplex şi polimorfi smul lungimii fragmentelor de restricţie (RLFP)).

Rezultate obţinute: Pentru prima dată a fost efectuat monitoring-ul de lungă durată al bolilor ereditare ale sistemului nervos, a fost depistată o proporţie destul de mare (58%) a patologiilor neuro-musculare în structura maladiilor ereditare ale sistemului nervos în populaţia Republicii Moldova. În mod similar, pe baza abordării populaţionale cu utilizarea metodei clinico-epidemiologice, a fost studiat spectrul, răspândirea şi frecvenţa maladiilor ereditare neuro-musculare (23,5:100000) în cadrul populaţiei. A fost folosit conceptul de „nucleu” al patologiei neuro-musculare (incidenţa – DMD/B – 6.11:100.000, SMA – 3.8:100.000 şi NSME – 7.2:100. 000) în calitate de caracteristică genetică medicală importantă pentru analiza comparativă a populaţiilor panmictice. A fost determinată asocierea semnifi cativă dintre numărul cazurilor de patologii MDD/B, SMA şi NSME, tip 1A şi populaţia raioanelor (ρ=0,48). În cercetarea noastră procentul depistării deleţiilor la bolnavii MDD/B în Moldova este destul de ridicat şi constituie 85% (181 din 213), ce corespunde datelor cercetărilor din populaţia europeană, în special celor din Italia 78%, Ungaria 73%, Belgia (Leuven) 81,8%. Datorită implementării şi modifi cării metodelor existente de determinare a deleţiilor am ridicat procentul de identifi care a deleţiilor de la 78,4% până 85% şi am identifi cat particularităţile molecular–genetice la bolnavii din R. Moldova (determinare a 6 mutaţii rare şi 16 deleţii duble, nedescrise în baza de date MDD – LOVD v2.0, actualizat 5 august 2016). Posibilitatea utilizării diagnosticului direct – căutarea deleţiilor exonilor 7 şi 8 prin metoda PCR-RFLP la pacienţii cu SMA în RM este 85,0%. La 65,42% din bolnavi a fost depistată deleţia exonului 7, deleţia exonului 8 – la 51,4%. Deleţiile exonilor 7 şi 8 au fost depistate la 62 bolnavi (35,5%). Incidenţa duplicaţiilor în NSME 1A la bolnavii din R. Moldova constituie 69%, potrivit diferitor autori, de la 34,3% (Spania, Barcelona) până la 85% (Israel). Analiza markerilor D17S921, D17S122 şi D17S834 la pacienţii analizaţi, a evidenţiat următoarea frecvenţă: 23,88% duplicaţii pentru locusul D17S921, 32,83% – pentru locusul D17S122 şi 24,62% – pentru locusul D17S834. La fel s-a constatat că unul şi acelaşi individ poate avea mutaţii în 2 locusuri.

Concluzii: Registrul MESN creat conţine datele tuturor cazurilor diagnosticate şi familiilor cu HDNS, ce pot fi ulterior utilizate pentru nevoile practice de consiliere medicală şi genetică. În baza rezultatelor determinării spectrului se constituie lista maladiilor cu scopul introducerii noilor metode de diagnostic molecular.

INTRODUCERE

În legătură cu polimorfismele clinice şi heterogenitatea genetică, maladiile ereditare ale sistemului nervos (MESN) se supun dificil diagnosticului şi clasificării. Subgrupa maladiilor neuromusculare ereditare include peste 2.400 maladii diferite, cu incidenţa 1:2.000. Problemele cu care se confruntă studiile maladiilor ereditare ale sistemului nervos (MESN) sunt foarte complexe din cauza dificultăţii de diagnosticare graţie faptului că acestor condiţii le sunt caracteristice anumite particularităţi ca polimorfismul clinic (în aceeaşi familie precum şi în diferite familii) şi heterogenitatea genetică.

SCOPUL STUDIULUI

Monitorizarea stării epidemiologice a maladiilor neuro-musculare ereditare în populaţia Republicii Moldova pentru ultimii 25 ani (1991-2016) şi aprecierea particularităţilor genetice ale „nucleului” patologiilor neuro-musculare (miodistrofia Duchenne/Becker, Amiotrofie spinală, Neuropatie motosenzorială tip IA ereditară);

MATERIALE ŞI METODE

Cercetarea dată a fost efectuată în cadrul Institutului Mamei şi Copilului, Centrul de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală, Laboratorul de Genetică Medicală Umană, Republica Moldova. Au fost utilizate date de la 1.556 de pacienţi afectaţi/suspectaţi de patologii ereditare ale sistemului nervos. Colectarea datelor, iniţiată în anul 1991, s-a realizat continuu până în prezent. Pentru soluţionarea sarcinilor propuse au fot utilizate următoarele metode: clinico–genealogică, biochimică, electrofiziologică şi molecular–genetic (metodele de bază în identificarea mutaţiilor: reacţia de polimerizare în lanţ (PCR), PCR multiplex şi polimorfismul lungimii fragmentelor de restricţie (RLFP)). Analiza statistică a datelor şi construirea graficelor s-a realizat prin aplicarea limbajului şi mediului de programare R (www.r-project.org). Datele privitoare la populaţia fiecărui raion reprezintă datele statistice de la Biroul Naţional de Statistică. Populaţia raioanelor, cu excepţia Transnistriei, este dată pentru anul 2011. Denumirile raioanelor au fost prescurtate pentru utilizarea lor în grafic astfel:

AN – Anenii Noi BL – Bălţi

BR – Briceni BS – Basarabeasca

CA – Căuseni CH – Cahul

CL – Călăraşi CM – Cimişlia

CN- Cantemir CR- Criuleni

CS – Chişinău DB – Dubăsari

DD – Donduşeni DR – Drochia

ED – Edineţ FL-Făleşti

FR- Floreşti GL – Glodeni

HC – Hânceşti IL- Ialoveni

LE – Leova NS – Nisporeni

OC – Ocniţa OR – Orhei

RS – Râşcani RZ – Rezina

SD- Şoldăneşti SO- Soroca

SR – Sângerei ST- Străşeni

SV- Ştefan-Vodă TL – Teleneşti

TR- Taraclia UG – Gagauz YERI

UN – Ungheni TN – Transnistria

Din cauza lipsei datelor privind populaţia raioanelor din Transnistria acestea au fost grupate într-o singură regiune – Transnistria (TN):

BD – Bender TH – Tiraspol

TN1- Crigoriopol TN2 – Slobozia

TN3 – Camenca RB – Râbnita

Regiunea Gagauz YERI include raioanele:

CT – Comrat CG – Ceadâr-Lunga

VL – Vulcăneşti

Frecvenţa bolilor s-a raportat ca numărul de bolnavi la 100.000 de oameni.

Rezultate obţinute: Pentru prima dată a fost efectuat monitoring-ul de lungă durată al bolilor ereditare ale sistemului nervos. În urma studiului clinic şi electromiografic efectuat la 645 pacienţi cu boli ereditare neuromusculare, ce locuiesc în Republica Moldova, potrivit registrului genetic, patologiilor ereditare neuromusculare le revin 58%. Frecvenţa acestor patologii a fost de 23,5:100000 locuitori. Vârsta pacienţilor a variat de la 3 luni la 65 de ani, mai mult de jumătate au fost sub vârsta de 25 de ani. Conform nivelului de degenerare a sistemului neuromuscular, cazurile au fost împărţite în distrofie musculară progresivă, atrofie musculară neurogenă (amiotrofia) şi neuropatiile ereditare [1].

Distrofia musculară progresivă s-a înregistrat la 435 pacienţi, cu frecvenţa de 11,7 cazuri la 100.000 locuitori. Bolile ereditare neuro-musculare din acest grup reprezintă 46% şi includ pseudohipertrofia Xlinkată, afectarea centurii membrelor şi muşchilor glenohumerali-faciali. În subgrupul de miodistrofie X-linkată se întâlneşte cel mai des la copii pseudohipertrofia, ce progresează la forma Duchenne/Becker (214 familii – 238 bolnavi) cu frecvenţa 6,11 la 100.000 locuitori. Boala se caracterizează prin progresare continuă cu scăderea activităţii motorii severe. La toţi pacienţii s-a depistat o creştere a concentraţiilor de creatinkinază în sânge, lactat dehidrogenază de 6-20 ori, comparativ cu norma. Studiul EMG a indicat nivelul primar de afectare musculară.

Formele autozomale ale centurilor sunt cel mai des întâlnite la adolescenţii cu moştenire autozom-recesivă a miodistrofiei Erba. Distribuţia frecvenţelor în RM este 4,4 la 100.000, fiind depistaţi 157 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 35 ani. În majoritatea cazurilor, boala a progresat lent, 5 femei au dat naştere la copii sănătoşi. Forma autozomal recesivă de hip-umăr Leiden-Mobius a fost stabilită la 3 pacienţi. Boala a progresat rapid şi la vârsta de 7-10 ani a dus la imobilitate şi dezvoltarea deformărilor. Manifestarea clinică a bolii este similară cu miodistrofia Duchenne.

Forma umăr-scapulo-facială a fost observată la 21 pacienţi. Frecvenţa formei date a fost de 0,58 la 100.000.

Amiotrofia spinală s-a înregistrat la 137 pacienţi din 106 de familii. Răspândirea în populaţia Moldovei consituie 3,8 cazuri la 100.000 oameni. Frecvenţa bolilor ereditare neuromusculare a fost de 15%. În 97,1% din observaţii, putem presupune modul autozomalrecesiv de moştenire, iar în 2,9% modelul autozomaldominant (s-a confirmat la nivelul molecular).

Neuropatiile senzorial – motorii ereditare s-au observant la 260 pacienţi din 140 familii, distribuţia în Moldova fiind de 7,2 la 100000 locuitori. Printre bolile ereditare neuromusculare, ponderea lor a constituit 30%. După caracteristicile clinice, electrofiziologice şi genetice s-au identificat 5 forme clinice ale neuropatiei ereditare: autozomal-dominantă CMT de tip I, autozomal-dominantă şi autozomal- recesivă CMT de tip II şi tip III (maladia Degerina-Sotta) şi forma X-linkată.

Caracteristica tipurilor şi formelor BESN identificate a permis să analizăm şi distribuţia patologiilor neuromusculare frecvente în diferite raioane ale republicii în ultimii 20 ani. Estimarea numărului de cazuri de DMD, SMA şi CMT demonstrează cea mai mare incidenţă pentru municipiul Chişinău – 28, 28 şi 51, respectiv.

Pentru perioada evaluată nu au fost depistate cazuri (lipsa datelor în registru) de DMD, SMA sau CMT în raionul Basarabeasca, Vulcăneşti, Drochia (Fig. 1).

Analiza distribuţiei cumulative a frecvenţelor în populaţie arată că în cca 23% din raioane prevalează MDD. SMA a fost înregistrată mai mult în 4,5% din raioane. Pentru 6,8% din raioane nu au fost obţinute date. Celelalte raioane se caracterizează prin frecvenţa înaltă a cazurilor de CMT [2].

În premieră a fost demonstrată repartiţia patologiilor pe teritoriul RM. S-a stabilit asocierea medie semnificativă dintre numărul de cazuri ale patologiilor şi populaţia raioanelor (în medie ρ=0,48). În acest sens, studii epidemiologice ale BESN în diferite regiuni şi crearea registrului a BESN în ţară are o relevanţă deosebită pentru serviciile medicale neurologice şi genetice. Registrul de evidenţă a bolilor ereditare a sistemului nervos, creat din 1991, unde au fost înregistrate toate datele despre cazurile diagnosticate şi despre familii, cu patologia ereditară prezentă, permite utilizarea informaţiilor în scopurile practice a consultului medical genetic.

O altă sarcină a studiului a constat în studierea incidenţei deleţiilor în gena distrofinei la bolnavii cu MDD din Republica Moldova şi analiza repartizării deleţiilor în interiorul genei DMD. Deleţii şi duplicaţii apar peste tot în gena distrofinei. Totuşi, se depistează deleţii ample de obicei concentrate în două puncte „fierbinţi”: în regiunea extremităţii-5’ (exonii 2-20) şi la partea centrală (exonii 44-55) a genei, regiuni care cuprind de la 1 până la câţiva exoni alăturaţi.

Potrivit datelor din literatura mondială, 30% din deleţii sunt localizate în partea proximală a genei, iar 70% – în partea distală a ei [3][4]. În cercetarea noastră procentul depistării deleţiilor la bolnavii MDD/B în Moldova este destul de ridicat şi constituie 85% (181 din 213), ce corespunde datelor cercetărilor din populaţia europeană, în special celor din Italia 78% (Politano L., 1998), Ungaria 73%, (Herczegfalvi A., 1999), Belgia (Leuven) 81,8% (dr. Gert Matthijs şi Annemie Meertens, 2004), Canada 73% (Stockley et al., 2006). Totuşi, în unele populaţii frecvenţa de detectare a deleţiilor la pacienţii cu MDD/B este mai mică decât cel al pacienţilor din RM, de exemplu, în cercetările din Argentina au fost detectate doar 84 (48%) deleţii din 174 pacienţi neînrudiţi (Giliberto şi colab., 2004); în Chili- la 47% dintre pacienţii cu DMD/DMB au fost identificate deleţii extinse (P. Rocco et al, 2001); în Coreea au fost depistate 58,6% cazuri de deleţii [5]; în China 65% din bolnavi aveau deleţii (Lo şi colab, 2006); în Australia 58% dintre pacienţi au prezentat deleţii (Taylor et al.2007) [http://www.dmd.nl/]. Acesta este un bun indicator în Moldova şi există datorită criteriilor evidente în diagnosticul clinic şi în introducerea unor motoare de căutare avansată a deleţiilor în cei 32 exoni ai genei DMD. Efectuarea unei analize de cluster a tuturor exonilor deletaţi la pacienţi a determinat contribuţia fiecărui exon în procesul patologic. Analiza a demonstrat că partea proximală a arătat un procent mic (2,7%, 2,3%, 2,6%), de implicare a exonilor 3, 6 şi 8 din gena DMD în procesul deleţiei.

Această analiză a identificat trei valori extremale în partea centrală a genei (exonii 45, 47 şi 48) – 6,11%, 8,55% şi 10,08%, respectiv, şi alta în regiunea exonilor 50, 51, 52, 53 (7,02%, 4,27%, 3,97%, 2,29%). Astfel, la eşantionul pacienţilor cu DMD din Moldova, la fel ca în cercetările anterioare s-a remarcat prevalenţa implicării părţilor centrale şi distale ale genei DMD în procesul de deleţie. În rezultatul analizei deleţiilor, efectuată la pacienţii din Moldova au fost identificate deleţii cu implicarea unui singur exon la 81 pacienţi (44,75%), ceilalţi pacienţi aveau deleţii extinse de la 2 la 45 exoni. Pacienţii cu deleţia unui exon, erau împărţiţi conform formelor clinice după cum urmează: 12 (14,8%) bolnavi cu forma MDBecker şi 69 (85,2%) pacienţi cu MDDuchenne. Primul loc după compoziţia procentuală ocupă exonul 48 (10%), urmat de exonul 47 (8,5%) şi exonii 50 şi 45 (7,02%, 6,11%). Analizând datele deleţiilor în dependenţă de prezenţa sau lipsa schimbării cadrului de citire, au fost identificate deleţii in-frame la 30 (37,0%) din pacienţii examinaţi, în majoritatea cazurilor, la 50 pacienţi (61,7%) au fost observate deleţii out of frame şi într-un singur caz a fost detectată deleţia în primul exon – în baza de date Leiden MDD, acest tip de deleţie poate avea efecte la nivel de transcripţie (ARN) şi translaţie (proteina).

De asemenea, merită menţionată prezenţa mutaţiilor rare în eşantionul de moldoveni:

• Deleţie rară extinsă cu implicarea a 19 exoni ex01ex19del -> c.-244-?_2380+?del a fost identificată un baieţel de 6 ani. Analiza acestei mutaţii a demonstrate dificultăţi de prognostic, din cauza implicării părţii iniţiatoare a transcripţiei. Deleţia care cuprinde 45 de exoni (ex01ex45del -> c.-244-?_6614+?del) a fost găsită la 2 veri, este dificil de presupus dificultăţile din cauza implicării în proces începutul genei (primul exon).

• Deleţie extinsă ce cuprinde partea central şi distală a genei distrofinei, cuprinde treizeci şi opt exoni (ex03del -> c.94-?_186+?del & ex08ex-44del -> c.650-?_6438+?del) programa electronic a identificat că deleţia nu produce frame shift, şi nu determină la copii de 4 ani cu DMD.

Astfel, datorită implementării şi modificării metodelor existente de determinare ale deleţiilor, lărgirii spectrului exonilor de la 13 (Beggs A.) şi 17 (Abbs S) până la 23, apoi 36 exoni, noi am crescut procentul de detectare a deleţiei până la 78.4%, am avut posibilitatea de a primi un spectru larg al deleţiilor şi de a determina 8 mutaţii rare şi 10 deleţii duble.

O direcţie importantă iniţiată de echipă în anii următori (1995-1996) a fost studierea genei SMN1, ale cărei mutaţii duc la una din cele mai frecvente patologii neuromusculare – atrofia musculară spinală (boala Verding-Hoffman) [7]. Primul diagnostic al acestei boli a fost realizat cu suportul Laboratorului de Genetică Moleculară, condus de A. Poleacov (astăzi Centrul de Genetică Moleculară, RAMN), din Moscova, Federaţia Rusă. În corespundere cu schema determinării naturii genetice a maladiei într-o familie anume şi având în vedere frecvenţa ridicată a deleţiilor exonilor 7 şi/sau 8 ai genei SMNt la bolnavii cu SMA I-III, a fost efectuată analiza acestei mutaţii la pacienţii cu forme tipice şi atipice de SMA. A fost utilizată o variantă a metodei de detectare a mutaţiei date, elaborată în laboratorul de diagnostic la nivel de ADN al Centul de Genetică Moleculară, Moscova, Rusia [13].

Identificarea deleţiilor extinse prin metoda PCRRFLP a fost efectuată la 113 bolnavi – a fost depistată deleţia exonului 7 la 73 bolnavi (65,42%), deleţia exonului 8 – la 89 bolnavi (51,4%). Deleţia exonului 7 este mai frecventă decât deleţia exonului 8. Deleţiile exonilor 7 şi 8 au fost depistate la 62 bolnavi (35,5%). Posibilitatea utilizării diagnosticului direct – căutarea deleţiilor exonilor 7 şi 8 la pacienţii cu SMA în RM este 85,0%.

Cercetarea molecular-genetică a fost efectuată pe 106 mostre de ADN ale bolnavilor cu NSME 1A (boala Charcot-Mary) şi ale membrilor familiilor acestora. Au fost investigaţi 106 pacienţi din 79 de familii din Republica Moldova. Analiza eredocolaterală în selectarea dată a evidenţiat în 56% cazuri modul autozomal dominant de moştenire. Pentru analiza înlănţuirii cu locusurile autozomale dominante cunoscute ai NSME s-au folosit markerii microsateliţi înalt polimorfi strâns înlănţuiţi cu locusul cartat NSME 1A 17p11.2-p12 (РМР22).

Incidenţa duplicaţiilor în locusul 17p11.2-p12 (РМР22) la bolnavii din R. Moldova constituie 69%, potrivit diferitor autori, de la 34,3% (Spania, Barcelona) până la 85% (Israel). Analiza markerilor D17S921, D17S122 şi D17S834 la pacienţii analizaţi, a evidenţiat următoarea frecvenţă: 23,88% duplicaţii pentru locusul D17S921, 32,83% – pentru locusul D17S122 şi 24,62% – pentru locusul D17S834. La fel s-a constatat că unul şi acelaşi individ poate avea mutaţii în 2 locusuri. Conform datelor Consorţiului European de investigare a bolii Charcot-Marie-Tooth, duplicaţia de novo se constată la 76,5% din pacienţi cu NSME I, părinţii cărora nu au avut semne clinice şi EMG de neuropatie.

Totuşi, în cadrul condiţiilor actuale din cadrul Republicii Moldova, unele analize nu pot fi effectuate şi din aceste considerente, am creat parteneriate cu diferite laboratoare din străinătate, precum Departament of Molecular Neuroscience, UCL Institute of Neurology, UK; “Getotek”, “Genomed” şi Centrul de genetică moleculară din Moscova, Rusia ş.a.

Astfel, un exemplu de asemenea cooperare poate servi cazul unui pacient cu MDP forma Erba, căruia i s-a stabilit un nou tip de mutaţie în gena CAPN3 (c.550delA (4 exon) şi c.1302C>T (10 exon)) (Figura 2) ce nu era cunoscută la acel moment [6].

În cadrul unui alt caz, au fost depistate două mutaţii în stare heterozigotă în exonul 10 (c.1331delCinsTCGTACCCAG) care provoacă deleţia aminoacidului din poziţia 444 din proteină şi în exonul 13 (c.1696G>A) în cadrul genei CAPN3, nedescrise până la moment. Analiza a fost efectuată în parteneriat cu “Centrul Molecular Genetic” (Moscova, Rusia).

Unui alt pacient cu clinica de neuropatie moto-sensorială, nu i s-a putut depista vreo mutaţie din rândul celor mai frecvent întâlnite în populaţia R. Moldova pe care noi le analizăm. Prin secvanţiere cu utilizarea

panelului “Maladii neuro-musculare”, a fost determinată mutaţia în exonul 11 în stare heterozigotă, descrisă anterior în gena SH3TC2 (chr5:148406435G>A, rs 80338933), ce conduce spre apariţia site-ului terminării timpurii a translaţiei în codonul 954 (p.Arg954Ter, NM_024577.3). Această mutaţie în stare homozigotă sau compound heterozigotă împreuna cu alte mutaţii a fost descrisă la pacienţii cu maladia Charcot-Marie Touth tip 4c (OMIM:608206.0005).

A fost identifică mutaţia c.679C>T în stare heterozigotă, nedescrisă anterior în exonul 6 al aceleiaşi gene SH3TC2 (chr5:148421031G>A, rs532463685), ce provoacă substituirea aminoacizilor în poziţia 227 (pArg227Trp, NM_024577.3). Analiza a fost efectuată în parteneriat cu laboratorul de patologie molecular “Genomed”, Rusia. În acest sens, în conformitate cu exemplele descrise, observăm că metoda secvenţierii permite stabilirea diagnosticului cu o precizie înaltă. Menţionez, că prezenţa panelelor de diagnostic pentru maladiile neuro-musculare, care includ 341 gene responsabile de apariţia diferitor maladii ereditare, uşurează stabilirea unui diagnostic corect, în temeiul faptului că tabloul clinic la diverse patologii neuro-musculare poate fi deosebit de asemănător.

CONCLUZII

Registrul MESN creat conţine datele tuturor cazurilor diagnosticate şi familiilor cu HDNS, ce pot fi ulterior utilizate în practica de consiliere medical şi genetică. În baza rezultatelor determinării spectrului se constituie lista maladiilor cu scopul introducerii noilor metode de diagnostic molecular. În acest sens, dezvoltarea în Republica Moldova a sistemului centralizat de acordare a asistenţei medicale şi genetice, contribuie la îmbunătăţirea calităţii diagnosticului prenatal şi creşterea serviciului de diagnosticare în ţară. Setul nou modificat de primeri (6 serie cu 36 de exoni) a permis lărgirea spectrului de deleţii identificate în gena DMD până la 85% şi descoperirea a 6 variante de mutaţii rare, 16 duble deleţii şi 3 deleţii noi, care lipseau în baza de date MDD-LOVD versiunea v2.0 din 5 august 2016.

Procentul detectării deleţiilor exonilor 7 şi 8 în gena SMN la bolnavii moldoveni cu amiotrofie spinal constituie 85%.

Analiza eredocolaterală în selectarea dată a evidenţiat în 56% cazuri modul autozomal dominant de moştenire a maladiei CMT. Incidenţa duplicaţiilor NSME 1A la bolnavii din R. Moldova constituie 69%. Diagnosticul prenatal este o strategie important şi o modalitate eficientă de prevenire a naşterii copiilor cu patologii ereditare monogenice în familii din grupul de risc.

Dezvoltarea în Republica Moldova a sistemului centralizat de acordare a asistenţei medicale şi genetice, contribuie la îmbunătăţirea calităţii diagnosticului prenatal şi creşterea serviciului de diagnosticare în ţară..