IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


PROIECȚIA TRAUMATICĂ A BOLII PRIN DESEN ȘI T.A.T. LA COPIII CU SUFERINȚE ONCOLOGICE ȘI CRONICE

Autor: Adina Mariș Sandra O'Connor Speranța Popescu

Studiul își propune să analizeze diferențele care apar în desenele și jocurile copiilor cu diagnostic oncologic și cu boli cronice și modul cum aceștia își proiectează trauma cauzată de boala. Facând o comparație cu un lot de copii sănătoși, diferențele sunt semnificative. Prin completarea tehnicii desenelor proiective cu jocul și teste proiective (TAT, CAT, Patte Noir), modul în care copilul își proiectează trauma bolii este mult mai bine abordat. Deși la toți copiii bolnavi proiecția traumei are elemente comune, este bine să luăm în calcul și diferențele individuale care apar cauzate de aspecte personale, educație și mediu. Cercetarea rămâne deschisă făcând loc completărilor ulterioare cu noi cazuri.

I.IPOTEZE:

Desenul este preferat de copii pentru că exprimă idei,emoții,atitudini.Designul desenului reflectă starea sufletească a copilului și proiecția anxietății și fricilor.Astfel,copilul bolnav se percepe altfel decât copilul sănătos.Analiza desenelor este cel mai accesibil mod de a evalua copilul oncologic,pentru că acesta nu poate fi supus unor teste psihometrice dificile.
Boala cronică și oncologică este proiectată în desenele copiilor și apare în răspunsurile la testul proiectiv TAT. Proiecția bolii este diferită la copilul oncologic față de copilul diagnosticat cu boală cronică. La copilul sănătos există anumite teme în desen și joc, diferite față de copilul bolnav. Gravitatea bolii determină apariția anumitor proiecții, care au intensitate diferită în funcție de patologie. Există anumite teme care se repetă în desenele și jocurile copiilor bolnavi. Cu ajutorul desenului, ca test, putem identifica surse de conflict, dar și resurse psihologice de suport.

II.MATERIALE ȘI METODĂ

Loturile de subiecți
Au fost alese 3 loturi a câte 15 subiecți. Primul lot este format din copii cu diagnostic oncologic la începutul tratamentului, la mijlocul tratamentului sau după terminarea perioadei de spitalizare când continuă tratamentul de întreținere. Copiii au următoarele diagnostice: leucemie acută limfoblastică, limfom non-hodgkin, tumoare abdominală, tumoare testiculară, tumoare retrosternală. Al doilea lot este format din copii cu următoarele boli cronice: hemofilie, PTI, anemie microcitară, insuficiență renală, diabet de tip B. Al treilea lot este format din copii sănătoși.
Au fost alese aceste loturi pentru a vedea diferențe semnificative în desenele copiilor și dacă există diferențe între desenele copiilor sănătoși și bolnavi.
În cadrul grupului de copii bolnavi pot exista diferențe între desene pentru că intensitatea bolii poate fi o variabilă în acest caz. Deși copiii cu diagnostic oncologic își pot exprima în desen trauma bolii la fel ca și cei cu boală cronică, tipul de proiecție poate fi diferit în funcție de intensitatea bolii. Astfel, boala oncologică, fiind cea mai gravă boală, poate apare în desenele copiilor diferit și desenele copiilor cu boală oncologică pot avea o încărcatură emoțională mai mare.
A fost ales un număr destul de mare de copii pentru a urmări temele care apar și se repetă în desene. Cel mai evident lucru pe care îl proiectează copiii în desenele lor este trauma bolii, modul în care boala îi afectează emoțional, social și ca mod de viață.
În timp ce la copiii bolnavi proiecția bolii apare cu o intensitate remarcabilă,în cazul copiilor sănătoși, temele care apar pot fi din alte cauze, ce țin de viața personală și familială a copilului.
S-a ales și un lot de copii sănătoși pentru a evidenția temele traumatice care se proiectează și se repetă în desenele copiilor bolnavi.
În concluziile studiului, vor apare toate temele din desenele copiilor.
S-a ales o paletă largă de desene și teste pentru a surprinde din unghiuri diferite proiecția traumatică a bolii. Fiecare temă de desen și fiecare test sau joc are o însemnătate în interpretarea traumei și a modului în care copilul își proiectează trauma. Deși copilul își proiectează trauma în mod diferit, proiecția traumei este evidentă.

1. Desenele propuse:

1.1. “Tema la alegere”: copilul poate desena absolut ceea ce simte și ce este dispus să deseneze. Scopul desenului: să-și exprime sentimente sau angoase pe care nu le-ar spune în mod normal.
1.2.“Familia mea”. Scop: a depista modul în care copilul se proiectează în cadrul familiei; cum percepe și abordează familia boala copilului; cum se implică familia copilului în îngrijirea copilului bolnav; ce ierarhie există în familie și dacă au apărut modificări în familie dupa ce copilul s-a îmbolnăvit; sentimentele copilului față de membrii familiei și dacă îi percepe pe ceilalți diferit față de înainte de a se îmbolnăvi; dacă familia este un punct de sprijin sau neglijează copilul; dacă copilul proiectează pe unul din membrii familiei boala sau cauza bolii; dacă se devalorizează sau se supravalorizează; dacă valorizează pe unii din membrii familiei; dacă există gelozie fraternă sau dacă această gelozie a apărut după declanșarea bolii; ce membrii ai familiei valorizează mai mult copilul și dacă persoana valorizată s-a schimbat după debutul bolii sau este tot aceeași; persoana valorizată are grijă de copil; atitudinea față de mama care stă cu copilul în spital (o valorizează sau o minimizează, mama înseamnă liniște sau persoana pe care își descarcă furia și frustrarea).
1.3.“Familia vrăjită”. Scop: depistarea sentimentelor copilului față de membrii familiei, dacă aceste sentimente sunt pozitive sau negative; dacă copilul găsește un refugiu sau evadează din cadrul familiei; dacă personajele sunt negative, atunci proiectează trauma bolii în acestea.
1.4.“Persoana/O persoană de sex opus”. Scop: se identifică cu sexul său sau nu; pe cine desenează primul, pe el sau persoana de sex opus; își proiectează tumora în desenul persoanei; cum apare proiecția traumatică a bolii în desenarea persoanei care este, de fapt, identificarea cu el însuși.
1.5. “Eu peste 10 ani”. Scop: să urmărim dacă vede în perspectivă viitorul său; dacă se poate vedea într-un viitor dezirabil; unde și cum se vede în viitor; proiecția viitorului este pozitivă sau negativă; are gânduri legate de moarte/lipsa unui viitor; se poate vedea într-un viitor așa de îndepărtat cum este cel de 10 ani.
1.6. “O zână îmi îndeplinește 3 dorințe”. Scop: ce își dorește cel mai mult; care este domeniul de interes al copilului; își dorește cu adevărat ceva sau nu.
Ultimele două teme de desen sunt foarte importante pentru depistarea gândurilor depresive. Dacă copilul nu se vede într-un viitor apropiat sau îndepărtat și dacă nu-și dorește nimic, se poate considera că este preocupat de gânduri de moarte, că are așteptări negative în privința viitorului și a reușitei tratamentului, că nu mai are răbdare sau că nu mai poate suporta tratamentul și spitalizarea. Aceste lucruri pot fi depistate prin a observa atitudinea copilului în fața sarcinii de a face cele două desene. Dacă refuză să le facă sau spune că nu știe sau desenează lucruri ciudate și neobișnuite, este un indiciu clar că există niste gânduri catastrofale în legătură cu boala sa. Intervenția psihologului în acest caz este esențială pentru a monitoriza și schimba gândurile disfuncționale.

Testul propus
Metoda utilizării testului propus este calitativă.
TAT surprinde foarte bine atitudinea în fața bolii, sentimentele depresive, tristețea, deznădejdea, gândurile legate de moarte și neputința în fața bolii. Testul cuprinde planșe care redau explicit astfel de situații: femeia care a murit, copilul singur pe prag, bărbatul care stă și privește în depărtare pe geam, femeia de pe pod, peisajul cu barca, foaia goală. Dacă copilul redă povestioare sau fraze care descriu angoasă, depresie, boală, moarte, atunci gândurile lui gravitează în jurul acestor preocupări.

III. REZULTATE

1.Temele care apar în desenul la alegere

1.a Lotul de copii cu diagnostic oncologic:
Copiii au desenat: peisaje mirifice = nevoia de a căuta un mediu securizant și în care să evadeze; craniu = gânduri despre moarte sau gânduri/așteptări negative; flori = gingășie, puritate, dorința de liniște și evadare; copaci = înlocuitori ai oamenilor, dorința de a fi singuri cu ei înșiși; uneori florile și copacii sunt ușor înclinați înspre stânga = întoarcerea spre trecut, aplecați în fața greutăților vieții; casă, cățel copil, mașină = dorul de casă, dorința de a se întoarce acasă, proiecția proprie în mediul de acasă, reprezintă obiecte de sprijin; propria persoană = dorința de regăsire de sine; elipcoptere = dorința de a zbura,de a se desprinde de situația actuală; peisaj submarin cu rechini cu dinți ascuțiți și meduze = se simte într-un mediu străin și se simte amenințat; curcubeu = speranță; peisaj de iarnă cu oameni de zăpadă și copii care se joacă = dorința de a se juca cu copiii într-un mediu care înseamnă “acasă”, sănătos; cafea = dorința de căldură, acasă; desene abstracte = capacitatea adolescentului de a abstractiza și vedea lucrurile în perspectivă, maturizare; copac cu flori = speranța spre un viitor mai bun;lipsa personajelor denotă faptul că copilul se simte singur,căutare de sine.
1.b. Lotul de copii cu boli cronice:
Copiii au desenat: peisaje cu soare, cer păsări, copac = dorința unui mediu idilic; tabletă cu lacăt = cenzură, autocenzură sau secrete (să nu vadă nimeni ce este pe tabletă); răsărit de soare la mare = dorința unui nou început; insectă în apă = proiecția bolii; propriul nume = tendințe narcisiste; peisaj cu broscuțe, păsări, fluturi, lac, copac, soare = pozitivitate, proiectarea unui mediu securizant și mirific, spirit jucăuș.
1.c. Lotul de copii sănătoși:
Copiii au desenat: balon care zboară = dorința de autoperfecționare și evoluție personală; pisică neagră = adolescent cu diagnostic ulterior de depresie; zână = dorințe; speranță; dorința de protectie; împlinire magică; fluturi = gingășie, puritate, dorința de a zbura, de a evolua; sigla de la Fanta = spirit distractiv

2. Temele care apar in Desenul familiei

2.a Lotul de copii cu diagnostic oncologic:
Copiii au desenat personaje care apar în stânga jos și mici ceea ce semnifică complexe de inferioritate, întoarcere spre trecut. Siluetele care apar doar schematizate sumar înseamnă imaturitate, desenare în grabă. În multe desene propria persoană este tăiată sau lipsește, ceea ce înseamnă devalorizare, inconsecvență, nesiguranță de sine. De asemenea, lipsesc membrii din familie din cauza că pacientul a stat departe de ei și nu mai sunt investiți emoțional.Faptul că personajele sunt la distanță unele de altele semnifică faptul că familiile sunt destructurate și dezorganizate și au apărut probleme după debutul bolii copilului. În unele desene apare doar propria persoană și mama,ceea ce înseamnă că familia se reduce doar la el/ea și persoana care stă cu el/ea în spital, adică persoana protectivă. Personajele necolorate arată devalorizare, copilul nu pune accent pe ele. Unele personaje nu au corp, mâini sau picioare, ceea ce semnifică lipsa simțului realității, destructurare, copiii se simt incompleți. În unele desene, copilul sau mama nu au păr. Aici apare proiecția explicită a bolii. Când mama nu are păr, copilul deplasează proiecția pe altă persoană (mecanism de apărare). Unele personaje și el/ea au picioare și mâini ca niște filamente și sunt incomplete, ceea ce explică imaturitate, devalorizare, nesiguranță în stabilirea relațiilor și în stăpânirea spațiului înconjurător prin mers (mâinile = apucare, picioare = a se deplasa în mediul înconjurator). Astfel copilul își proiectează propria neputință pe ceilalți. În unele desene, anumite personaje nu au ochi, nas, gură, urechi, ceea ce reprezintă scheme depresive și lipsa comunicării. Personajele cu urechi mari exprimă dorința de comunicare. Personajele cu picioare și mâini încârligate denotă interzicerea mișcării, a contactului, frustrare în relații. În unele desene, personajele au picioare pe jumătate, îndoite, ceea ce înseamnă autocenzură, familie inhibată.Personajele cu picioare/mâini pătrățoase exprimă agresivitate și imaturitate. Prin personajele desenate fără degete la mâini copilul cenzurează comportamentul unei persoane. Unele personaje apar cu degete ascuțite ca niște ace, ceea ce exprimă agresivitate. Personajele triste, gânditoare și resemnate exprimă sentimente negative, depresie. Toate personajele nu au o linie de sprijin, ceea ce reflectă că acești copii nu au un suport solid de susținere.
În unele desene personajele se țin de mână, zâmbesc, înseamnă că este o familie unită și fericită. În unele desene apare un cadru natural: soare, păsari, casă cu drum, reflectând dorul de casă.

2.b. Lotul de copii cu boli cronice:
Copiii au desenat personaje necolorate, trasate în grabă, ceea ce înseamnă că tema nu prezintă interes sau e facută în grabă; aceste personaje sunt devalorizate. În alte desene apar personaje care se țin de mână, frumos colorate, zâmbitoare, însemnând că este vorba despre o familie fericită. În general, ansamblul desenului este plasat în partea de sus a foii și usor spre stânga, arătând faptul că acești copii sunt persoane idealiste, orientate înspre trecut, înspre stadii anterioare. Grija la detalii și accesorii semnifică narcisism și posibile tendințe obsesiv-compulsive. Mâinile și picioarele ca niște linii semnifică imaturitate. Liniile accentuate nervos denotă nervozitate și neglijență în efectuarea desenului.
În unele desene personajele apar încadrate în rame ca și tablouri, chenarul însemnând cenzura. Personajele desenate mici și necolorate semnifică devalorizarea familiei și o posibilă ruptură afectivă față de familie.

2.c. Lotul de copii sănătoși:
Copiii sănătoși au desenat familii frumos colorate, cu detalii semnificative, fiind prezenți toți membrii familiei în ordinea corectă, ceea ce înseamnă că relația cu familia este bună iar familia este funcțională. Plasarea în stânga-sus a paginii descriu persoane idealiste, orientate spre trecut. Personajele zâmbesc și sunt fericite, înseamnă că familia este fericită. Personajele apar desenate într-un cadru ambiental sau fac ceva și apare o activitate specifică familiei, ceea ce înseamnă că familia este activă.

3.Temele care apar în Desenul familiei vrăjite

3.a. Lotul de copii cu diagnostic oncologic:
Copiii au desenat obiecte: dulapuri, elicoptere ceea ce înseamnă o posibilă aplatizare afectivă față de membrii familiei. Animalele înfricoșătoare (gândaci negri) care apar, semnifică sentimente negative.Fluturii și albine sunt sentimentele pozitive, calitățile (albina este harnică) pe care copilul le inveșteste în unii membrii ai familiei. Pisica desenată este un animal care “cade mereu în picioare”, se descurcă, iese din situație însemnând dorința copilului de a ieși cu bine din situația bolii. În unele desene apar jumătăți de animale, copilul simte incertitudine sau nu vrea să iși transforme familia în totalitate. Florile, brazii și copacii care apar în unele desene semnifică gingășie și putere, care sunt calități ale personajelor sau sentimente pozitive pe care le nutrește față de ele. În unele desene apar doar părți ale corpului (degete), ceea ce înseamnă că acel copil este o persoană critică. Desenarea lui Superman și a luptătorilor de ciborg este puterea pe care o emană aceste personaje și dorința copilului de a deține această putere pentru a trece de faza bolii. În aceste desene, proiecția bolii este foarte evidentă. Fantomela care apar în unele desene sunt gânduri negative legate de moarte, de asemenea proiecția evidentă a bolii. Zâna și regina este nevoia de protecție, liniște, speranță că ”totul este posibil”.
Tema vrăjitorii apare foarte des. Vrăjitoarea este un personaj care poate face rău sau are puterea de a transforma orice. În cazul de față, vrăjitoarea poate avea conotații pozitive sau negative. Proiecția bolii este foarte evidentă prin alegerea acestei teme, unii copii văzând în vrăjitoare ceva de rău augur (boala), alții văzând vrăjitoarea ca fiind un personaj cu puteri magice, care îi poate însănătoși.
Unele desene sunt colorate, altele nu; culorile uneori sunt închise, terne, mohorâte. În unele desene lipsește propria persoană, iar copilul transformă doar pe ceilalți membrii ai familiei, ceea ce înseamnă că se devalorizează sau este mulțumit de el așa cum este.

3.b Lotul de copii cu boli cronice:
Copiii au ales teme interesante. Norii din care cade ploaia înseamnă plâns interior și tristețe.Mănunchiul de baloane este dorința de a se înălța, de a zbura, de eliberare, de a se simți ușurați. Florile sunt gingășia și puritatea acestor copii. Familia de pisici, care sunt animale drăguțe, dar și șirete, organizate social și cu afinități, este proiecția propriei familii. Familiile de prinți, care apar des în desenele copiilor este dorința de a accede mai sus și de a fi importanți. Fluturii și libelulele sunt animale frumoase, grațioase, care zboară, reflectă dorința lor de a fi în centrul atenției și de a accede sus sau de a ieși din situație într-un mod cât mai bun. Unele familii sunt transformate în soare, copac, floare, tot ansamblul este un peisaj din natură, elementele au legătură unele cu altele, ceea ce înseamnă că familia este unită și membrii familiei comunică între ei.

3.c. Lotul de copii sănătoși
Copiii au desenat regi, regine, prinți, prințese; acestea sunt persoane importante, influente;este o posibilă percepție pozitivă asupra familiei. Personajul desenat sub forma de inimă este un personaj investit cu multă afecțiune (în general mama). În unele desene copiii l-au desenat pe tata sub formă de bani/euro pentru că tata asigură partea materială a familiei și lucrează în străinătate. În multe desene, unele personaje apar mai tinere ceea ce exprimă dorința de a întineri, copilul ține mult la acea persoană. Animalele drăguțe de companie (iepuraș, pisică, cățel, pasăre) arată sentimente pozitive, sunt animalele preferate ale copilului. Din nou apare vrăjitoarea care poate fi un personaj negativ sau pozitiv, cu puteri miraculoase. Este un personaj important pentru copil, sau un personaj pe care îl detestă. Uneori tata este desenat drept preot, pentru că este cel care împacă pe toată lumea în cadrul familiei. Bunicul este desenat din punctul de vedere al funcției pe care o are: primar. Unii copii desenează copaci cu rădăcini, ceea ce înseamnă că familia este formată din persoane sănătoase, puternice și viguroase.

4.Temele care apar in Desenul persoanei

4.a.Lotul de copii cu diagnostic oncologic
Propria persoană apare în următoarele ipostaze: fără păr (proiecția bolii), având desenate punctele pentru radioterapie (proiecția bolii), îmbracată în halat (meseria pe care vor să o urmeze), singură, fără cadru ambiental (singurătate), necolorată sau culori puține (devalorizare), mărime mică (devalorizare) sau frumos colorată, cu multe detalii și în camera de acasă (dorul de casă, valorizare a propriei persoane, narcisism), zâmbet trist (tristețe, depresie), mâinile în buzunare (are ceva de ascuns), cu coroana de rege (se simte important sau vrea să se simtă important, complex de inferioritate), schematizată doar în linii (imaturitate, devalorizare, inhibiție), mâini/picioare ca niște filamente cu degete răsfirate ca niște ace (agresivitate ascunsă), mâini scurte cu degete ascuțite (inadecvare la realitate, izolare, contact slab cu lumea de afară și agresivitate), corp înclinat înspre stânga, cu mâinile în sus și degete răsfirate (întoarcerea spre stadii anterioare, timpurii, speranță și așteptări, poziție defensivă, de apărare, resemnare), zâmbet trist cu colțurile gurii lăsate în jos, ochi lipsiți de expresivitate (tristețe, depresie); împreună cu fratele (dorul de fratele de acasă) și lângă un curcubeu (dorința de mai bine).
Uneori este desenată o persoană de sex opus,ceea ce este o investire a propriei persoane într-o persoană de sex opus.Uneori este desenată prima apoi apare o altă persoană de același sex ,desene specifice copiilor peste 12 ani,ceea ce însemnă că aceștia și-au format o identificare sexuală corectă. Unii copii desenează o altă persoană care este mama sau asistenta medicală;aceasta este persoana la care ține cel mai mult și reprezintă un model pentru copil.Îngerul păzitor este o posibilă identificare sau o proiecție a propriei persoane precum si nevoia de protecție divină și ajutor.In general,persoana este plasată în stanga paginii, sus sau jos,ceea ce este o întoarcere spre trecut.

4.b. Lotul de copii cu boli cronice
Copiii desenează o persoană doar începută, desenează doar capul cu detalii și se oprește la corp, persoana care este necolorată; detaliile înseamnă narcisism; copilul nu se simte complet, resimte angoasă, ezitare, negare, suprimare a propriei identități. În alte desene apare propria identificare ca și medic, cu detalii, ceea ce semnifică narcisism, dorința de a urma medicina sau investirea în persoana puternică în mâinile căreia este propria viață. Persoana de sex opus, necolorată și fără detalii este o puternică devalorizare, dorința de a fi altcineva, identificare greșită a propriului sex. Altă persoană desenată în locul propriei persoane este persoana cea mai dragă și pe care o ia drept model: mama, prietena, asistenta medicală. Unii copii desenează o persoană de sex opus apoi propria persoană; este o identificare corectă cu propriul sex, desen specific copiilor de peste 13 ani. Desenarea propriei persoane și a casei este dorul de casă. Copiii desenează meseria pe care vor sa o urmeze: profesoară, pompier.
În general, persoana este plasată în stânga jos/în josul paginii, sau fără un plan de susținere, ceea ce înseamnă devalorizare, întoarcere spre trecut, copilul nu se simte susținut și în siguranță. Personajul desenat are obiecte accesorii: curea, care este autocenzură; podoabe care înseamnă narcisism. La fel, părul lung și atenția pentru detalii denotă narcisism. Unele personaje au mâinile în buzunare, ceea ce înseamna că copilul are ceva de ascuns. Personajele cu filamente în loc de mâini și picioare exprimă nesiguranță, devalorizare și lipsa simțului realității.
În unele desene apar și alte elemente: cățel, mașină, casă, copac, ceea ce reflectă dorința de acasă, de familiar, de a pleca acasă sau din situație.

4.c. Lotul de copii sănătoși:
Copiii sănătoși desenează propria persoană cu detalii și frumos colorată, ceea ce exprimă narcisism.Uneori ei o desenează pe mama, persoană cea mai importantă.

5. Tema dorințelor:

5.a. Lotul de copii cu diagnostic oncologic
Copiii care se află înainte de începerea tratamentului au ales următoarele teme: sănătatea (4 copii) casa/acasă (4 copii), școala (3 copii), lucruri materiale (2 copii).
Copiii aflați in timpul tratamentului au desenat: sănătatea (6 copii), facultate/loc de muncă (4 copii), fericire (6 copii), familie (5 copii);
Copiii care se află sub tratament de întreținere au desenat: lucruri materiale (4 copii), sănătatea (5 copii), familie (5 copii), fericire (3 copii).

5.b. Lotul de copii cu boli cronice:
Copiii cu boli cronice au desenat: sănătatea, imunitate, factor VIII (tratament) – 15 copii; lucruri materiale: tabletă, mașină, laptop, bicicletă, rochie, lănțișor, televizor – 10 copii;fericire – 9 copii; familie – 7 copii; iubire – 3 copii; casă – 3 copii; “să cânt” – 2 copii.

5.c. Lotul de copii sănătoși
Copiii sănătoși au desenat: lucruri materiale (15 copii); un frățior (1 copil); pace în lume (1 copil);” să merg la shopping, să merg la mare” (2 copii); “să cânt” (2 copii); un cățel mic (1 copil).

6. Proiecția viitorului

6.a. Lotul de copii cu diagnostic oncologic:
Unii copiii au desenat un cadru idilic, cu propria persoană, ceea ce înseamnă că au o viziune pozitivă asupra viitorului. Alti copii au desenat propria persoană, ca medic, care este profesiunea dorită. În alte desene apare o familie, desen specific copiilor mai mari sau celor care nu au parte de o familie unită, de aceea acești copii își doresc o familie proprie. Unele desene conțin un personaj trist, aici proiecția bolii este evidentă și sentimentele exprimate sunt de tristețe.
Unii copii nu desenează ci își scriu dorințele: ”să am sănătate”, ”să fiu acasă cu familia”.

6.b. Lotul de copii cu boli cronice:
Unii copii cu boli cronice își denumesc desenul astfel: “La casa mea cu 2 copii”. Alții își desenează meseria dorită: profesoară, doctorița, actriță.

6.c. Lotul de copii sănătoși:
Copiii sănătoși desenează persoane solitare triste sau vesele, cu sau fără cadru ambiental, desene în care se reflectă temperamentul copilului. Alți copii își desenează profesia dorită: vedetă rock, pompier, ceea ce reflectă dorința de autoafirmare și posibile complexe de inferioritate.

7. Descrierea planșelor din TAT

7.a. Lotul de copii cu diagnostic oncologic
În planșa 3BM, copiii descriu sentimente de tristețe, angoasă, stări depresive: ”Femeia e tristă, obosită și plânge”, ”Femeia a primit o veste proastă”, ”O doare ceva si plânge”
În planșa 13B, copiii descriu situații de doliu, pierdere sau singurătate: ”Este un copilaș care se gândește la ceva, la aceeași persoană care a decedat.”, ”Este un copilaș singur care se roagă să vină și la el cineva”.
În planșa 12BG, copiii descriu situații de gol, singurătate, loc părăsit. ”Este o barcă părăsită”, ”Copaci, apă, barcă.” (prezentarea pe scurt indică o puternică rezistență), ”Barca nu a mai trebuit la nimeni că era stricată și atunci toți au plecat”.

7.b. Lotul de copii cu boli cronice:
În povestirile copiilor după planșa 3BM, apar sentimente de angoasă, dar nu atât de pronunțate “Plânge că nu poate da lecții de vioară băiatului din prima imagine”, ”S-a împiedicat și a căzut”.
În descrierea planșei 13B, copiii prezintă reacții depresive sau singurătate, dar mult mai mascate: ”Copilul e singur și așteaptă o înghețată” (înghețata = gratificare), ”Familia a plecat la câmp și el îi așteaptă.”
În povestirea planșei 12BG, nu apar emoții negative atât de pronunțate: ”Planșa asta nu are nici un rost” (mecanism de apărare), ”Cineva a plecat și a uitat barca dar vine după ea.”

7.c. Lotul de copii sănătoși
Copiii abordează cu umor planșa 3BM, și nu resimt sentimente negative: ”Ce mă distrează poziția lui tanti. Poate așa se simte confortabil”, ”Oare caută ceva pe jos?”
La planșa 13B, copiii se simt solidari cu băiatul singur și vor să-l consoleze: ”Își așteaptă tovarășii de joacă”, ”Probabil că mama întârzie de la servici și stă și el liniștit”.
În planșa 12BG, copiii admiră peisajul: ”Ce loc frumos. Aș sta în barca aia!”, ”Dacă ar fi a mea aș merge toată ziua cu ea pe lac!”, ”Este barca lui tata și ne așteaptă să mergem la pescuit”.

Analiza desenelor copiilor indică caracteristici diferite pe loturi, astfel:

Copiii oncologici au ales teme legate de boală și sănătate, dar au preferat și peisaje idilice, semn al unei insecurități și dorința unui mediu idilic. Desenul familiei scoate în prim plan destrămarea/fragmentarea familiei, cu lipsa unui membru al familiei sau lipsa propriei persoane din desen ceea ce indică autodevalorizare si sentimente de inutilitate. Sentimentele care reies din desenul familiei vrăjite sunt în general pozitive, mai ales față de persoana care are grijă de ei, însă apar și personaje negative (insecte, vrăjitori) sau obiecte (dulapuri, elicoptere), ceea ce explică o aplatizare afectivă. Desenul persoanei explică foarte bine trauma bolii prin desenarea propriei persoane fără păr sau cu punctele pentru radioterapie. Fețele sunt triste, privirea inexpresivă, atitudinea și postura par resemnate și aplecate în fața greutăților vieții, ceea ce indică sentimente de tristețe, angoasă. Caracteristicile desenului persoanei mai aduc în prim plan imaturitate (mâini-picioare filiforime), inhibiție (siluete schematizate), agresivitate (mâini ca niște ace), atitudine defensivă (mâini ridicate în sus), neputința și oboseala (mâini atârnând pe lângă corp). Dorințele copiilor oncologici reflectate în desene sunt în primul rând sănătatea, apoi fericire, continuarea școlii și să fie acasă, ceea ce indică dorul de casă și un sentiment de nefericire. Meseria pe care și-o doresc este cea de medic, iar persoana cea mai importantă care apare în desene este mama pentru că este cea care îi însoțește pe parcursul bolii. Proiecția viitorului este în general pozitivă pentru că se face prevenția depresiei prin intervenții de consiliere și psihoterapie de suport.
Preferința pentru planul de jos al foii poate indica complexe de inferioritate, nesiguranță, planul stânga indică întoarcerea spre trecut sau o perioadă în care se simțeau mai în siguranță. De cele mai multe ori desenul nu are o linie de sprijin, elementele “plutesc în aer”, ceea ce indică dorința unui suport solid pe care să se sprijine. Coloristica este uneori bogată, alteori apar culori terne, mohorâte, închise (sentimente negative, tristețe) iar de multe ori desenele apar necolorate (devalorizare, grabă, dezinteresul pentru anumite teme). Liniile sunt fragmentate, slab trasate, ceea ce indică nesiguranță sau puternic conturate (tendințe obsesiv-compulsive), cu coloratură apăsata și mâzgălită (agresivitate).

Copiii cu boli cronice se apropie de cei cu diagnostic oncologic prin temele alese la desenul liber. Ei preferă să deseneze case, copaci, peisaje din natură cu animale, păsări, fluturi. Aceste teme pot semnifica preferința pentru anumite teme și/sau dorința unui mediu securizant și dorul de casă. Desenul familiei apare mai puțin afectat de probleme familiale, personajele sunt toate sau uneori lipsește propria persoană, ceea ce semnifică autodevalorizare. Familia este transformată în elemente în general pozitive (fluturi, regi, prințese). Desenul persoanei este mai putin dotat cu elemente de traumă, apar profesiile pe care vor să le urmeze copiii (medic, profesoară, pompier), propria persoană fără cadru ambiental (singurătate), persoana este tristă sau veselă, proiecția bolii se vede în petele de pe vestimentație (peteșii vineții), dar și în alegerea de a desena ca persoană pe asistenta medicală sau mama, bunica (persoane de sprijin și pe care le ia drept model). Dorințele copiilor cu boală cronică sunt legate de sănătate, fericire, casă, familie, să aibă tratament, iar proiecția viitorului este pozitivă: meserii pe care și le doresc, familie, călătorii, să cânte.
Interesul pentru planul stânga este întoarcerea înspre trecut, iar lipsa unui plan de sprijin este dorința unui suport solid pe care să se bazeze. La fel ca și copiii oncologici, unele desene apar viu colorate și cu detalii (narcisism), altele sunt necolorate, ceea ce indică fie un dezinteres pentru anumite teme, fie lipsa de răbdare, fie lipsa de interes pentru personajul desenat. Liniile sunt slab trasate sau puternic conturate, dar și normale ca structură.

Lotul de copii sănătoși a proiectat în desene doar probleme specifice vârstei sau personale, ce țin de familie, școală. Desenul familiei are în general toți membrii familiei, este frumos colorat și pesoanele au o ocupație, fac ceva. Familia vrăjită apare sub forma unor animale draguțe, prietenoase sau profesii ale părinților (preot, primar), dar și personaje negative (vrăjitoare), ceea ce explică sentimente negative față de unii membrii ai familiei. În unele desene apar elemente noi față de celelalte loturi: tata este un teanc de bani/euro, mama este o inimă mare, fratele este o stea, iar bunicii sunt mai tineri. În desenul persoanei apar personaje noi: prietena sau persoane de sex opus, fratele, bunica, persoane în care a investit emoțional. Propria persoană apare sub forma profesiei pe care vor să o urmeze sau o persoană mai matură cu multe detalii și frumos colorată (narcisism). Dorințele copiilor sănătoși sunt mult mai variate și mai abstracte decât cele ale copiilor bolnavi: ei își doresc pace în lume, să meargă la shopping, să meargă la mare, să aibă un frățior și lucruri materiale: tabletă, bicicletă, mașină, laptop. Proiecția viitorului este specifică copiilor de aceeași vârstă: să ajungă staruri rock, să cânte, să facă shopping sau să aibă o familie. Conceptul de “sănătate” dispare, însă rămân cele de “fericire” și “iubire”.
Analiza planșelor arată o asemănare în apariția temelor depresive la loturile de copii bolnavi, cu o nuanță mai puternică la lotul de copii oncologici. Povestirile se aseamănă la loturile de copii bolnavi prin situațiile folosite. Lotul de copii sănătoși nu prezintă proiecții traumatice, ci proiectarea propriilor dorințe sau situații din viața de zi cu zi.

IV.CONCLUZII

Din concluziile anterioare reiese că loturile de copii bolnavi se apropie ca și tematica aleasă, modul de execuție a desenului, culorile folosite, plasarea desenului în pagină și elementele primordiale. Există teme care se repetă: casa, familia, sănătatea, fericirea, curcubeul, flori, medicamente, mașina, baloane, rochii și personaje care se repetă: animalele (fluturi, insecte, păsări, animale de companie), vrăjitoarea. Coloristica lipsește sau e prezentă, siluetele sunt schematizate și au aceleași caracteristici. Desenele sunt orientate în stânga-sus sau în josul paginii (regresie, în fața lor porțile viitorului s-au închis), iar proiecția viitorului este pozitivă. Dorințele sunt legate atât de sănătate, cât și de familie și lucruri materiale.
Repetarea trăsăturilor la toate personajele din seturile de desene semnifică stereotipie a comportamentului, și-au pierdut o parte din spontaneitate și trăiesc sub constrângere a regulii (regulile din spital), ceea ce indică o nevroză și structură obsesională a personalității reflectată în coloratură,liniile, elementele desenelor.
Lotul de copii sănătoși se apropie de lotul de copii cronici prin stilul de execuție a desenelor și coloristică însă dispar teme precum: sănătate, fericire, iubire și apar altele noi, mult diferite: shopping, excursii, pace în lume. El are în comun cu lotul de copii bolnavi temele legate de familie și dorințe materiale iar desenul familiei scoate în evidență doar probleme personale, sănătatea nefiind o preocupare pentru ei.
Proiecția bolii reiese din:

1.Analiza desenelor: modul de executare a desenului: linii incerte, slab trasate, personajele nu sunt puse pe o linie a solului; poziția desenului pe foaie: stânga sus sau stânga jos; temele alese: spital, medic, medicamente, casă, mașină, peisaj idilic;elementele desenate: animale, insecte, craniu, perfuzii, ploaie;coloristică: culori închise, terne sau lipsa culorilor; elementele bolii în structura desenului: cap fără păr, punctele de radioterapie, peteșii.

2. Din sentimentele pe care le exprimă copiii în desen:tristețe, depresie: personaje triste, pasive, care nu fac nimic;autodevalorizare: în cadrul familiei (desenat cel mai mic sau lipsește) si a propriei persoane (necolorat, desenat mic, în stanga jos); izolare, autoizolare: în cadrul familiei (desenat izolat, separat); apare singur, fără un cadru ambiental; autocenzură: lacăte, curele; insecuritate: peisaje idilice; probleme de socializare și integrare: mâini scurte, desenat izolat față de restul personajelor;agresivitate ascunsă: mâini cu degete ascuțite, animale înfricoșătoare, linii trasate apăsat;tendințe obsesiv-compulsive: grijă pentru detalii sau linii apăsate;destructurare, lipsa simțului realității, neadecvare la realitate: personaje fără corp sau mâini;aplatizare afectivă: transformarea familiei în obiecte (dulapuri, elicoptere);sentimentul că nu au pe ce să se sprijine: lipsa liniei solului, picioare scurte;așteptări negative: craniu;speranță, așteptare: curcubeu;dor de casă: casa, curtea, câinele de acasă;dorința de a pleca și de a iesi din situație: mașină, elicopter.

3. Din analiza povestirilor copiilor, care descriu: sentimente depresive, de tristețe; așteptare, abandon, singurătate, dor; vinovăție; prezentarea unor situații anxiogene și traumatice, fără posibilitate de ieșire din situație;folosirea unor cuvinte ca: boală, deces, plânge, așteaptă, e părăsit, a greșit, așteaptă, e singur; in cazul decesului (psihoterapie pentru gestionarea doliului).
Intervenția psihologului este esențială în următoarele momente; internare (pentru acomodare); primirea diagnosticului (traversarea perioadei de negare); efectuarea procedurilor medicale (pregătire psihologică prin joacă și consiliere); traversarea perioadei de tratament (psihoterapie de suport).
Cunoscând și analizând desenele copiilor bolnavi, putem astfel să îi ajutăm să depășească cu succes momentele dificile din timpul tratamentului și din timpul internărilor, folosind desenul atât ca instrument de evaluare, cât și ca metodă terapeutică. Alături de terapia prin joacă, psihoterapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia existențială și pozitivă, psihodrama, tehnicile proiective aduc o completare importantă în realizarea demersului terapeutic.

Bibliografie:

  1. Abraham, A., (2005), Desenul persoanei:testul Machover, Editura Profex, București
  2. Boekholt, M., (1993), Esprenves thematiques en Clinique Infantile,approche psychanalitique, Editura Dunod, Paris
  3. Brelet-Foulard, F., Chabert, C., (2004), Noul manual TAT-abordare psihanalitică, Editura Trei, București
  4. Corman, L., (2012), Testul desenului familiei cu 103 figuri, Editura Trei, București
  5. Popescu, S., Stanciu, C., (2011), Tehnica testelor proiective, Editura Risoprint, Cluj Napoca
  6. Vica, S., (1990), Manuel d’utilisation du TAT,approche psychanalitique, Editura Dunod, Paris
  7. Wallon, P., Cambier, A., Engelhart, D., (2008), Psihologia desenului la copil, Editura Trei, București