RECENZIE PERSONOLOGIE MARGINALĂ ŞL PSIHOTRAUMATICĂ
Am parcurs cu plăcere această reîntâlnire cu textele medicului vrăjitor, mai corect ale maestrului vrăjitor, care se străduieşte de ani buni să ne păstreze vii imaginile psihanalizei clasice şi moderne. Apărută în colecţia de Psihologie a Editurii Trei ,ne readuce in atenţie legăturile medicinei cu psihologia, cu filozofia şi psihanaliza modernă, acum în anii 2006-2007, când mulţi specialişti au lapidat toată terminologia unei teorii care în loc să dispară se reînoieşte ca Phoenixul legendar şi lansează concepte tot mai actuale şi mai necesare pentru gândirea medicală. Desigur că psihologii şi medicii pshiatri sunt singurii care se adreseză, analizează şi tratează personalitatea, iar ceilalţi se orientează după diagnosticele noastre. Valoarea textelor foarte docte şi concentrate oferite de psihiatrul Al. Trifan este tocmai aceea de a readuce în atenţia noastră nevoile pesonalităţii umane de a fi cunoscută şi tratată.
Cartea are trei părţi dedicate fondatorilor şi continuatorilor psihanalizei, persoanei marginale şi lumilor psihotraumatismelor.
Prima parte a cărţii se ocupă de trecerea în revistă a freudismului începând cu S. Freud, continuînd cu urmaşii săi. Analiza evoluţiei psihanalizei a prins bine în anul 2006 care a fost dedicat aniversării unui secol şi jumătatede la naşterea celui care a revoluţionat psihologia şi psihiatria. La examenul de bilanţ s-au auzit păreri care optează pentru desexualizarea psihoterapiei analitice, sau pentru renunţarea la un pansexualism simplificator. Tendinţele de fragmentare sau de diversificare a libidoului sunt legitime în condiţiile atribuirii statutului de instinct mai multor pulsiuni înzestrate cu “drive”.
Alte alunecări principiale vizibile se produc atât în domeniul structurii spaţiale a psihicului, cât şi în aria construcţiei sale metapsihologice. Inconştientul, care pentru Freud era un haos energetic dominat de forţe animate anarhic ca o mişcare browniană, a devenit nootrop, înglobând arhetipurile umbrei descrisă de Jung.
Partea a doua a cărţii debutează prin a lămuri ce se înţelege prin personologie, termen creat de autor pentru a cuprinde diversitatea tipologoei mentale situată intre caracter şi personalitate. Astfel se risipeşte confuzia apărută în literatura psihanalitică românească de la începutul anilor ’90, când pronumele substantivat das Es (ID-ul englez) a fost tradus prin Sine, interferând cu aria semantică a Self-ului American. După trasarea în mod convingător a diferenţelor specifice, se descriu în continuare nenumăratele variante personologice. Astfel prin această definire înţelegem organizarea persoanei în dinamică din interiorul aparatului psihic individual, cât şi aspectele sale marginale
Partea a treia este dedicată unei ramuri recente a orientării psihanalitice în psihiatrie şi anume psihotraumatologia. Discutarea pe larg a PTSD (Posttraumatic Stress Disturbnces) umple un gol în literatura de specialitate, care cel puţin la noi, nu i s-a acordat atenţia la care are dreptul. Se indică şi fondul neurobiologic al sindromului şi anume creşterea nivelului cortizolului plasmatic cu efect toxic asupra hipocampului. Format în doctrina developmentală, autorul identifică şi insistă asupra legăturii cauză-efect întâlnită în urmărirea evoluţiei către depresie a PTSD.
Destinul copilului şi al adolescentului apare în mai multe subcapitole din monografie. Astfel în cel intitulat: “In derivă” se aminteşte lista lui Mandelbaum (1980) a principalelor caracteristici psihodinamice întâlnite în familiile pacienţilor marginali. Sistemul emoţional familial viciat poate fi definit, aşa cum oface Slipp, ca un tipar psihodinamicde supravieţuire, care are multe similitudini cu scenariul oferit de un grup de oameni care se îneacă: în încercarea de a se salva fiecare membru
al grupului are un comportament nefast faţă de ceilalţi (pag 128). In subcapitolul “Răspântiile copilăriei” se discută teoriile care explică modul în care fiinţa umană se maturizează psihic: teoria lui Freud, cea a lui Erikson şi cea bazată pe concepţiile Margaretei Mahler. In capitolul următor “Trecerea frontierei” se relatează concluziile oferite de studiile lui Goldstein şi Jones bazate pe eşantioanele de risc crescut, identificate de proiectul familial UCLA(1977).
Finalul cărţii este rezervat unor metode psihoterapeutice şi intervenţii psihosociale în morbiditatea şi comorbiditatea posttraumatică. Relaţia personală între psihoterapeut şi pacient devine inteligibilă şi accesibilă lectorului acestei monografii.
In plus doresc să subliniez oferta de limbaj modern de actualitate, inclus în această monografie. Ne reîntâlnim cu terminologia psihanalizei atât de bogată în idei şi aprofundări, cu multiple variaţii noţionale care permit psihanalistului să se întâlnească cu filozofia şi spiritualitatea umană.
Având o bogată sursă de formare şi informaţie în special a şcolilor americană şi engleză, Domnul Dr. Al. Trifan ne oferă acele noutăţi tehnice prin care cititorul îşi plantează jaloane ştiinţifice pentru abordarea subiectelor întâlnite în practica zilnică
Publicaţia se poate obţine prin comandă la librării sau direct la Editura Trei din Bucureşti sector 1 – str. Sf. Constantin nr. 7