IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


RECENZIE PROFILAXIA PRIMARĂ ATULBURĂRILOR PSIHICE LA COPIL ŞI ADOLESCENT VOL. II CATEGORII DE COPII CU RISC CRESCUT

Autor: Ştefan Milea

Această lucrare monografică se constituie ca o mare reuşită şi plăcută apariţie în literatura de profil din domeniu Psihiatriei Copilului şi Adolescentului, ca o consecinţă firească a promisiunii făcută de autor în cuvântul de deschidere la primul volum apărut în 2006 şi ca o completare fericită a sa.

înţelegerea adecvată pe care şi-a propus-o Dl. Prof. Milea în primul volum în domeniul profilaxiei primare a tulburărilor psihice la minori, îşi găseşte adevăratul sens tocmai prin ceea ce-i lipsea, prin conţinutul aces­tui volum care umple golurile, întrebările şi aşteptările pe care ni le puneam atunci la contactul cu problema atât de meritoriu abordată.

Ca şi primul volum, lucrarea de faţă, prin ceea ce ne prezintă, se adresează firesc tuturor celor care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii mintale a tinerei generaţii ca: părinţi, medici pediatri şi şcolari, medici psihiatri de copii şi adolescenţi în primul rând, ca şi psihologilor şi psihopedagogilor, educatorilor, perso­nalului didactic, politicienilor şi tuturor organelor lo­cale şi centrale investite cu răspunderi în planificarea şi gestionarea resurselor pentru realizarea măreţei sarcini de a satisface optim nevoile tinerei generaţii pentru dezvoltarea sa.

în primul volum, aşa cum arătam în recenzia anterioară, autorul se ocupa de aspectele mai generale/ teoretice cu privire la sănătatea şi nesănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor pentru a ne deschide şi motiva interesul cum ar fi:

  • clarificarea procesului interactiv dintre sănătatea psihică şi posibila tulburare a sa pe parcursul dezvoltării copilului şi adolescen­tului cu sublinierea necesităţii de intervenţie profilactică primară pentru uşurarea procesu­lui lor adoptativ şi a prevenirii dezechilibrelor sale patologice.
  • clarificarea conceptului de psihoprofilaxie, justificarea necesităţii intervenţiei sale la nivelul tuturor verigilor ce comportă res­ponsabilitate pentru o corectă asigurare a sănătăţii mintale pentru generaţia de azi şi mâine, de conturare a carenţelor existente în acest domeniu în ţara noastră privind preve­nirea nesănătăţii psihice.
  • particularităţile etiologice ale suferinţelor psihice din vârsta de dezvoltare cu rol de­terminant, favorizant, agravant etc, cu valoa­rea lor patoplastică în devenirea copiilor şi adolescenţilor, separându-i în factori cauza­tori/determinanţi pentru suferinţele psihice şi factori de risc ce pot fi amelioraţi, preveniţi printr-o cunoaştere adecvată şi o intervenţie psihoprofilactică activă asupra lor.
  • conturarea conceptului de psihoprofilaxie primară nespecifică cu toate pârghiile sale.
  • enunţarea conceptului de psihoprofila­xie specifică (PPS) ca drept al copiilor şi adolescenţilor la o viaţă şi dezvoltare normală, făcând o primă enumerare a tipurilor posibile de intervenţie etc.

în acest volum accentul se pune însă pe cate­goriile de copii şi adolescenţi cu risc crescut pentru apariţia tulburărilor psihice, consecinţă a disfuncţiilor neuro-psihologice, a poluării fizice, chimice, morale etc. care influenţează negativ calitatea vieţii lor fie sub forma unor manifestări clinice conturate, fie sub forma unor suferinţe psihice adesea bine disimulate, ce preced adevăratele tulburări de mai târziu care sunt recunoscute cu greu de părinţi, dar care justifică necesitatea intervenţiei PPS.

Un accent particular acordă autorul în acest volum şi efectului negativ asupra dezvoltării personalităţii aces­tor categorii populaţionale, lărgind aria de înţelegere a PPS din primul volum, cu multe consideraţii practice pentru realizarea obiectivelor sale.

Pe parcursul celor 186 pagini ale monografiei, în prima parte – cuprinzând cinci capitole – autorul se ocupă în mod special de înţelegerea conceptelor de risc crescut, de categoriile populaţionale cu risc cres­cut din perspectiva PPS, de clarificarea exhaustivă a obiectivelor cu caracter general ale PPS, precum şi a mijloacelor de intervenţie ale PPS în categoriile populaţionale cu risc crescut. O atenţie particulară se acordă în această parte părinţilor aflaţi în faţa unui copil cu risc crescut de tulburări psihice, în ideea de a-i motiva / determina ca parteneri egali ai echipei de intervenţie terapeutică, descriind etapele pe care le parcurge răspunsul familiei confruntate cu un ast­fel de copil şi posibilele erori de intervenţie asupra copiilor cu risc crescut din perspectivă familială.

în a doua parte – fundamentală a acestui volum – autorul se ocupă pe parcursul celor 19 capitole sepa­rate, de anumite categorii de minori cu risc crescut pe care le consideră prioritare din perspectiva mijloacelor şi posibilităţilor actuale de intervenţie PPS şi a de­zideratului cost- eficienţă, fără a subestima existenţa şi a altor categorii rămase până în prezent încă insufi­cient delimitate, aprofundate.

în această parte printre categoriile de copii cu risc crescut, autorul abordează doar în trecere în primul capitol, problema copilului maltratat (abuzat sau ne­glijat), rezumându-şi atenţia doar la caracterul prea larg al noţiunii / conceptului, a caracterului său prea puţin funcţional din perspectiva PPS. La acest capitol însă, fără să contest temeinicia argumentelor invocate, ca şi actuala tendinţă generală de a exclude orice formă de pedeapsă fizică asupra minorilor, aş sublinia, după părerea mea, că unele forme de neglijare, de privare a dreptului la alimentaţie adecvată, la instrucţie, la asistenţă medicală, caracterul nociv al unor reclame şi programe TV, mass media, de literatură porno accesi­bile şi prezente printre ei, sunt mai nocive sub aspectul consecinţelor de durată asupra dezvoltării sănătoase a personalităţii lor ca generaţie de mâine decât o sancţiune fizică, aplicată fără cruzime şi cu măsură. Desigur, intervenţia PPS aici revine mai puţin dome­niului medical de asistenţă şi în cea mai mare măsură autorităţii centrale a statului, a factorilor de decizie centrali care fac un „abuz” serios, adesea iresponsabil prin însăşi tolerarea, neluarea lor în considerare deşi scopul acestor forme de maltratare este vădit meschin, comercial dar cu consecinţe greu de admis în ceea ce priveşte criza morală de azi, măcar în parte.

în rest, partea Il-a a volumului, abordează sistematic alte categorii de minori cu risc crescut cum ar fi:

  • copilul abuzat sexual
  • copilul cu antecedente de suferinţe organice cerebrale
  • copilul părinţilor cu suferinţe somatice prelun­gite
  • copilul părinţilor cu suferinţe psihice prelun­gite
  • copilul mamei cu depresie sau psihoză post partum
  • copilul adoptat
  • copilul crescut de mic de bunici
  • copilul familiei monoparentale
  • copilul unora din formele actuale de familii
  • copilul victimă a dezastrelor sau catastrofelor naturale.

Toate analizate, descrise într-o manieră riguros ştiinţifică, pornind de la consideraţii generale, definiţie a conceptului şi terminând cu obiectivele specifice de intervenţie PPS şi cu mijloacele actuale raportate la posibilităţi, priorităţi şi considerente de ordin cost-eficienţă.

O subliniere aparte aş face asupra capitolului mi­norilor cu risc crescut ca expresie a „formelor actuale de familii”, capitol în care autorul aruncă o lumină insuficient decriptată, comprehensibilă în prezent privind tendinţele de evoluţie a familiilor tradiţionale sub presiunea unor factori externi, sociali, economici, politici (a crizelor multiple din societatea modernă de azi), dar cu consecinţe negative asupra generaţiei de mâine, prin felul în care le înrâuresc modul lor de dezvoltare a personalităţii, îi expun riscului de impact social negativ, de violenţă, iresponsabilitate, pentru atunci când vor fi şi ei la rândul lor adulţi.

Autorul deschide ferestre cu lumini noi de înţelegere a perspectivei de viitor lăsând loc întrebării: „nu cumva familia nouă, modernă, dă naştere, creşte şi educă un alt tip de minori improprii aşteptărilor?”

Prin cele 186 pagini şi o bogată bibliografie selectivă, la zi, volumul acesta se constituie nu numai ca o sursă indiscutabilă de informaţii şi un ghid de orientare practică incontestabil în variatele forme ale minorilor cu risc crescut pentru tulburări psihice, dar şi ca o lectură de specialitate plăcută, atent scrisă şi redactată ce te stimulează la meditaţii şi te motivează – convingându-te – că e mai uşor şi mai demn să pre­vii tulburarea / nesănătatea mintală a minorilor decât să o tratezi odată apărută, declanşată; că profilaxia primară specifică nu-i doar o vorbă în vânt ci o rea­litate incontestabilă de care trebuie să se ţină cont în viitor.

Vă invit la lectura acestei cărţi, pentru că aveţi ce câştiga şi nu veţi regreta!