Rolul Spitalului Al. Obregia în promovarea Neuropsihiatriei Copilului și Adolescentului din România

REZUMAT
Este prezentată contribuția Spitalului „Prof. Alexandru Obregia” la dezvoltarea neuropsihiatriei copilului și adolescentului din România subliniindu-se rolul de centru metodologic național al clinicii de profi l și rolul deosebit al Acad. Prof. Dr. Vasile Predescu și al colectivului de cadre didactice al clinicii. Cuvinte cheie: neuropsihiatria copilului și adolescentului, origini, cercetare științifi că, Alexandru Obregia

Neuropsihiatria Copilului și Adolescentului a fost recunoscută oficial în ţara noastră în 1948. Nu a fost o preluare a înfluenţei sovietice așa cum s-ar putea crede deoarece în Rusia, neurologia și psihiatria pediatrică erau deja separate.
A fost preferat modelul unor ţări vest europene, mai degrabă din dorinţa simplificării efortului necesar înfiinţării a două specialităţi medicale. A rămas numită așa timp de 48 de ani. Concomitent a fost înfiinţată și Facultatea de Pediatrie, fapt deosebit de important dată fiind importanţa asigurării asistenţei copilului și adolescentului din ţara noastră și a pregătirii unor specialiști în domeniu.
Asistenţa copilului și adolescentului cu tulburări neurologice și psihice a urmat un proces foarte anevoios de dezvoltare marcat de compromisuri și erori teoretice și practice și de un decalaj mare faţă de nivelul de dezvoltare al domeniului din ţările vest europene. În vest se promova conceptul medico-psihosocial, se recunoștea rolul negativ al instituţionalizării, destigmatizării suferinţei mentale ca și rolul de coterapeut al comunităţii și al familiei și se preocupa de calitatea vieţii bolnavului. De asemenea, în 1937, la Paris, are loc „Primul Congres Internaţional de Psihiatrie Infantilă”. O lungă perioadă de timp progresul a fost marcat de rolul nemijlocit al profesioniștilor de adulţi și de acumulările teoretice și practice ale acestora. Aici aș remarca rolul deosebit al Prof. Dr. Vasile Predescu care și-a spus cuvântul nu numai pe plan local ci și pe cel național.
În 1923, în Bucureşti, ia fiinţă Spitalul de psihiatrie care abia în anul 1998 va primi numele celui care a stat la baza construcţiei sale, Prof. Dr. Alexandru Obregia.
După 27 de ani (1950) este inaugurată secţia de neuropsihiatrie infantilă, condusă între anii 1950 și 1957 de Dr. Eugenia Negulici, psihiatru de adulţi. I-a urmat, între anii 1957-1973, Dr. Iancu Isidor și apoi, timp de 32 de ani, Dr. Ștefan Milea. Colectivului format la început din Dr. Iancu Isidor și Dr. Costiner Elmano, psiholog, asistentă socială, surori medicale și asistentă de terapie ocupaţională i se adaugă după 1965, Dr. Berbescu Costin.
Este meritul Prof. Dr. Vasile Predescu de a fi coordonat şi la acest nivel progrese pe multiple planuri. Astfel:
– A înfiinţat disciplina de psihiatrie pediatrică în cadrul UMF „Carol Davila” și a transformat secţia în clinică universitară cu stagiu pentru studenții facultății de pediatrie, constând în programă analitică distinctă, cursuri de un semestru a câte două ore pe săptămână și stagiu practic de 3 ore pe săptămână, din păcate astăzi inexistent și dintr-un colectiv de cadre didactice reprezentat la început de Dr. Costiner Elmano și Dr. Ștefan Margareta.
– A format un colectiv complex de cadre didactice de specialitate compus din: Dr. Costiner Elmano (1962, asistent), Dr. Ștefan Margareta (1962, asistent), Dr. Milea Ștefan (1965, asistent), Dr. Măgureanu Sanda (1967 asistent), Dr. Oancea Constantin (1967 preparator), Dr. Dobrescu Iuliana (1984 preparator), psihologi (Al Sen, D. Ivana, Rășcanu Ruxandra și Serbănescu Maria) și din Dr. Roman Ignat electroencefalografist, Dr. E. Paraschivescu neuroradiolog, genetician, neurolog (Prof. Dr. Voiculescu Vlad), psihiatru de adulţi, neurochirug (Dr. Ciurea Vlad) și Dr. C. Tăutu, antomo-patolog care vor acoperi toate stagiile curriculei distincte cerute de specialitatea de neuropsihiatrie infantilă și asigură condițiile necesare autonomiei învăţământului universitar de psihiatrie a copilului și adolescentului.
– Prin mutare, în 1963, în București, a centrului național universitar și post universitar de formare profesională i-a atribuit rolul de centru național de formare profesională postuniversitară. Sunt astfel anual formate serii de specialiști, absolvenţi ai unor stagii de psihiatrie pediatrică, psihiatrie de adulți, neurologie pediatrică, neurologie de adulți, psihologie și neurochirurgie. Cursul cu durată de un an se încheie cu un examen cu probă scrisă, orală și de laborator. Urmează doi ani de pregătire practică.
– Anual sunt ţinute cursuri tematice de perfecţionare cu durata de 1-3 luni, în centrul metodologic București cu baza în Spit. „Alexandru Obregia”. – În 1972 a înființat Institutul de Neurologie și Psihiatrie cu un compartiment și cadre de NPI (Dr. Șerban Ionescu, Dr. Loreta Cantili, Dr. Helene Nedelcu și Conf. Dr. Margareta Ștefan).
– A elaborat trei programe naţionale de promovare și apărare a sănătăţii mintale cu capitole distincte pentru NPI. În perioada 1961-1973, Conf. Dr. Predescu ţine cursurile de psihiatrie pediatrică cu durata de un semestru și stagii practice în clinica de neuropsihiatrie infantilă, după care activitatea didactică este transferată integral cadrelor didactice de profil. Profitând de statutul de clinică universitară și de Centru Metodologic Național, Secția de Neuropsihiatrie Infantilă a format anual absolvenți de pediatrie, specialiști NPI și a susținut examene pentru atribuirea gradelor profesionale și cursuri de perfecționare.
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
De asemenea, clinica a constituit o bază de cercetare științifică fiind dublată de cele trei cadre de NPI ale compartimentului de cercetare al Institutului de Neurologie și Psihiatrie al cărui sediu a fost tot în incinta spitalului. La acestea trebuie menționată norma de cercetare a cadrelor didactice. Astfel, au fost elaborate lucrări de diplomă ale studenților, peste 30 de teze de doctorat, articolele publicate în cele 4 numere anuale ale revistei Societății de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România (SNPCAR) și comunicări la cele peste 40 de conferințe naționale ale SNPCAR-ului sau participarea la manifestările științifice internaționale. Dintre toate acestea poate fi menționat studiul CENTAUR privind epidemiologia tulburărilor neuropsihice la copii de vârstă 0-16 ani coordonat de Dr. D. Cristodorescu, studiu foarte amplu, ale cărui rezultate au fost ţinute secret, motiv pentru care datele au fost publicate doar în 2003 (vezi Grigoroiu-Șerbănescu).
Au fost realizate și publicate studii privind:
– dezvoltarea neuropsihică longitudinală a copiilor născuţi prematuri, temă coordonată de Dr. Ș. Ionescu (1975-1977);
– chestionar-screening aplicabil în studiile epidemiologice ale bolilor psihice la populaţia infantilă din mediul urban (1977-1978) coordonat de Dr. Șt. Milea;
– epidemiologia enurezisului (1978-1979), coordonat de Dr. Șt. Milea;
– autismul infantil (1979-1983) coordonat de Dr. Ștefan Margareta;
– studiul CENTAUR privind epidemiologia tulburărilor neuropsihice la copii de vârstă 0-16 ani coordonat de Dr. D. Cristodorescu Dan, studiu foarte amplu ale cărui rezultate au fost ţinute secret motiv pentru care datele au fost publicate doar în 2003;
– psihopatologia copiilor descendenţi din părinţi cu boli afective majore (1984-1990) coordonat de psiholog Maria Grigoroiu-Șerbănescu.
O primă cercetare cu contract se referă la „Studiul pri vind copiii plasaţi în sejur lung în judeţele Hunedoara, Cluj și Timiș”. S-a efectuat între 01.12.1991 și 30.06.1993. A fost propus de Organizaţia Medecins du Monde și de Liga Română de Sănătate Mintală și acceptat de către Comisia Comunităţii Europene. A avut în vedere un studiu epidemiologic descriptiv transversal de evaluare a situaţiei copiilor asistaţi. Din partea Clinicii de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului au fost implicaţi St. Milea și. C. Berbescu în calitate de responsabili știinţifici. Studiul a fost finalizat cu elaborarea a două volume cu sinteza rezultatelor publicate în 1993 și cu volumul „Protocol de orientare al copiilor care fac obiectul unor măsuri de ocrotire”
A doua cercetare cu contract a fost finanţată de Swiss National Science Foundation și de Fundaţia Children Action din Elveţia și efectuată în perioada 1996-1999 în colaborare cu Clinica de Psihiatrie Infantilă din Geneva. A vizat „Evaluarea și ameliorarea îngrijirii copiilor din leagăne, perfecţionarea personalului și aprecierea eficienţei acesteia”. Din partea noastră au participat: Șt. Milea, C. Oancea și M. Federiga, neuropsihiatri, E. Bran, psiholog, Mariana Federiga asistentă medicală și Constanța Pâslaru psihopedagog. Studiul s-a finalizat cu sinteze publicate și cu un volum apărut în 1999, intitulat: Prevenire precoce și educaţie în domeniul dezvoltării copilului mic. La studiul multinaţional privind „Tratamentul cu Adiuretin în enurezisul nocturn primar la copil” solicitat de firma Ferring au participat din partea noastră Șt. Milea. Studiul a fost finalizat cu un articol publicat în revista „Terapeutică și Toxicologie Clinică” vol. 1 nr 3 din 1997 și cu o comunicare la a XX-a Conferinţă Națională de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului” Buzău -Sapoca, 19-20 sept. 1997.
În intervalul 1997-2000 a fost finalizat studiul de fază III, RIS-INT-41 care a vizat: „Siguranţa și eficacitatea Risperdalului sub formă de soluţie în tulburările de conduită ale copiilor cu retard mintal ușor și moderat, în vârstă de la 5 la 14 ani”. Cercetare cu caracter multinaţional finanţată de Janssen Research Foundation a impus: aplicarea de tehnici de evaluare neuropsihică și biologică la standarde internaţionale. La studiu au participat: Șt. Milea coordonator, C. Oancea, I. Dobrescu și M. Federiga pedopsihiatri, Șerbănescu Maria, psiholog și M. Federiga, asistentă medicală. Evoluţia a fost monitorizată minimum 12 luni. Respectarea riguroasă a condiţiilor foarte pretenţioase, controlul periodic al parametrilor biologici impuși și atestarea lor repetată în laboratoare de specialitate din Belgia ca și de către evaluatori neutri internaţionali, au permis angajarea echipei și pentru un al doilea studiu intitulat RIS-INT-70 cu durată de doi ani, un follow-up trial al cazurilor duse la final în studiul anterior.
În intervalul 2003-2004 a fost efectuat „Post Marketing Surveiance Study LTG-003/K, intitulat: Stabilization on, or change-over to Plexxo (Lamotrigine) in daily practice. La el au participat: S. Măgureanu şi Șt. Milea.
Un amplu program de cercetare a reprezentat contribuţia părţii române la studiul COSIP-OLG-4CT-2001-02378 finanţat de Comunitatea Europeană. Cercetarea a făcut parte din „ 5th Framework Program: Quality of Life; Mental Health Prevention in a Target Group at Risc: Children of Somatically Ill Parents – COSIP. Cercetare cu caracter multinaţional la care au colaborat echipe de cercetători de la universităţile de medicină din Arhus (Danemarca), Atena (Grecia), Basel (Elveţia), București, Londra (Anglia), Turku (Finlanda) și Viena (Austria). Fiecare centru a abordat afecţiuni somatice diferite, comune fiind, metodologia și majoritatea obiectivelor. Partea noastră formată din: Șt. Milea coordonator și C. Oancea, pe parcursul a 3 ani a urmărit identificarea succesivă a problemelor și a dificultăţilor psihologice cu care se confruntă copiii și părintele de sprijin a 58 de familii cu un părinte internat de urgenţă pentru o afecţiune acută, medie sau severă a sistemului nervos central; nevoile specifice de intervenţie preventivă; disponibilitatea pentru a accepta instituirea unei intervenţii psihologice precoce gratuite; administrarea unui program de consiliere psihologică precoce directă și indirectă; și evaluarea eficienţei acestuia. Subliniem faptul că studiul are în vedere primele șase luni de evoluţie ale unei afecţiuni cu debut acut ce nu poate fi negată sau ascunsă copiilor, care implică risc vital imediat și care aduce, pe neașteptate o multitudine de probleme în viaţa de toate zilele a familiei.De asemenea cercetarea a avut în vedere și înfiinţarea și formarea unei echipe; colaborarea cu specialiști din servicii de neurochirurgie și neurologie; însușirea unei metode de cercetare și de prelucrare a datelor de nivel european și a 18 instrumente de evaluare. În 1965, în cadrul USSM, ia ființă Cercul de Neuropsihiatrie Infantilă (Fig 1), embrionul SNPCAR.

Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă a organizat o parte din conferințele naționale ale SNPCAR, astfel: A IV-a Consfătuire Naţională de Neuropsihiatrie Infantilă a avut loc în 1980, la București cu tema : Actualităţi în psihiatria pediatrică. A VII-a Conferinţă Naţională de Neuropsihiatrie Infantilă s-a ţinut în 1984, la București având ca temă: Actualităţi în diagnosticul și terapia psihozelor infantile. A IX-a Consfătuire Naţională de Neuropsihiatrie Infantilă s-a ţinut în anul 1986, la București având ca temă: Date actuale în psihopatologia anxietăţii la copil și adolescent. Trebuie subliniat că s-a urmărit abordarea unei tematici cât mai variate și implicarea a cât mai multor centre teritoriale și că în 1996 are loc separarea celor două specialități constitutive clinica devenind exclusiv de psihiatria copilului și adolescentului. Desigur că ea s-a implicat activ și în cadrul manifestărilor stiințifice ale psihiatrilor de adulți.

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ
În 1975, la Editura Academiei RSR, Ș. Ionescu publică lucrarea monografică „Adaptarea socioprofesională a deficienţilor mintal (Aspecte teoretice și cercetări clinico-experimentale)” (Fig. 2).
Demne de menţionat sunt și capitolele substanţiale privind patologia psihică a copilului și adolescentului redactate de Măgureanu Sanda, Șt. Milea și C. Oancea în volumul „Psihiatria” apărut în 1976 sub redacţia Prof. Dr. V. Predescu. Le urmează prima publicaţie la nivel de tratat realizată de Șt. Milea, contribuţie de aproape 400 de pagini, apărută în 1988, în volumul 6 al Tratatului de pediatrie sub redacţia P. Meilă și Ș. Milea (Fig.3).
Î n același volum, autorul, în colaborare cu I. Roman publică și capitolele privind investigaţia EEG, EMG, ultrasonoencefalografică și electroneurografică a copilului. Toate reprezintă contribuţii de ţinută știinţifică deosebită care au la bază experienţă personală și, cu toate dificultăţile caracteristice perioadei, informaţie bibliografică la zi.

BIBLIOGRAFIE
1. Meiu Gh. și col.. (1989), Dezvoltarea asistenţei de psihiatrie în ţara noastră în ultimii 50 de ani (1938-1988) Neurologie, Psihiatrie, Neurochirurgie nr.3, 181-186
2. Milea S. Repere ale istoriei neuropsihiatriei copilului și adolescentului din România. Revista SNPCAR vol.6, nr. 4, 2003, pg. 3-10; vol. 7, nr. 1, 2004, pg. 3-12; vol. 7, nr. 2, 2004, pg. 87-102.
3. Milea S. (2004) . Landmarks in the history of child and adolescent psychiatry in Romania. Modern trends. In: Images of Psychiatry Romania 21st Century Romanian Psychiatry Ed. Sorel E, Prelipceanu D.Ed. Medica. București pg:33-52
4. Predescu V.(1988). O sută cinci zeci de ani de asistenţă psihiatrică în România. Neurologie, Psihiatrie, Neurochirurgie, 3, 163-170