IMPORTANT!

Având în vedere situația epidemiologică cu care ne confruntăm, Cel de-Al XXI-lea Congres şi Cea de-a 43-a Conferinţă Naţională de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesiuni Asociate din România cu participare internaţională, programate să se desfășurare în perioada 23-26 septembrie 2020, la Iași vor fi reprogramate pentru anul 2021 cu respectarea reglementările și recomandările autorităților competente cu privire la pandemie.


TULBURĂRI DE PERSONALITATE LA ADOLESCENȚI DELICVENȚI FOLOSIND SCID – II

Off NUMAR: 3, Vol.: 2012,

Autor:
Distribuie pe:

Delincvența juvenilă reprezintă ansamblul abaterilor și încălcărilor normelor sociale, sancționate juridic, săvârșite de minorii de până la 18 ani. Obiective. Identificarea tulburărilor de personalitate la adolescenții delincvenți examinați pentru expertiza medico – legală psihiatrică, identificarea unor factori predictori pentru tulburarea de conduită cu debut înainte de 10 ani/ după 10 ani. Metode. Participanți. Un lot de 31 de adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, supuși expertizei medico-legale în perioada Ianuarie-Decembrie 2011, în cadrul Clinicii de Psihiatrie Pediatrică din Cluj-Napoca. Instrumente. Pentru evaluarea tulburărilor de personalitate am folosit SCID II – interviu structurat pentru identificarea tulburărilor de personalitate de pe axa II- DSM și un set de întrebări legate de mediul de proveniență, statusul socio-economic, nivelul de educație, mediu familial, consumul de substanțe toxice, apartenența la anumite grupuri sociale, antecedente heredo-colaterale adresate adolescenților și părinților acestora. Rezultate. Cele mai frecvente tulburări de personalitate identificate la adolescenții delincvenți au fost cele din clusterul B (antisocială, borderline, narcisică). Concluzii. Deoarece delincvența juvenilă reprezintă o adevărată problemă socială este importantă identificarea unor trăsături sau tulburări de personalitate subjacente în vederea stabilirii unor planuri terapeutice individualizate, specifice.

Introducere

Delincvența juvenilă desemnează ansamblul abaterilor și încălcărilor normelor sociale, sancționate juridic, săvârșite de minorii de până la 18 ani.
O serie de studii din America de Nord au raportat prezența uneia sau mai multor tulburări psihice la 50% – 60% din adolescenții delincvenți aflați în detenție (Duclos et al., 1998; Eppright, Kashani, Robinson, & Reid, 1993; Teplin, Abram, McClelland, Dulcan, & Mericle, 2002; Wasserman, McReynolds, Lucas, Fisher, & Santos, 2002). Cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice diagnosticate au fost tulburările de personalitate, abuzul de substanțe și tulburările de conduită.

Rezultate similare au fost raportate în două studii efectuate pe adolescenții delincvenți din Germania. Hinrichs (2001) pe un eșantion alcătuit din 101 adolescenți delincvenți a evidențiat faptul că 92% din aceștia au întrunit criteriile ICD 10 pentru o tulburare psihiatrică – tulburările de personalitate (33%), abuzul de substanțe (25%), tulburările de comportament cu debut precoce în copilărie. Jacobs & Reinhold (2004) pe un eșantion alcătuit din 40 de adolescenți a raportat o prevalență crescută a tulburărilor datorate abuzului de substanțe (80%) și a tulburărilor de personalitate (antisocial 53%, paranoid 20%) la adolescenții delincvenți.

Datorită implicațiilor sociale multiple delincvența juvenilă constituie un subiect important și actual de studiu în domeniul pedopsihiatriei.

 

Obiective

Am realizat designul unui studiu clinic, tip eșantion reprezentativ, analitic, observațional, direcţionat spre o categorie bine definită de pacienţi: adolescenții cu comportament delincvent.

Obiectivul principal: identificarea tulburărilor de personalitate care apar mai frecvent la adolescenții care comit acte de delincvență.

Obiective secundare: identificarea unor factori predictori pentru tulburarea de conduită recurentă.

 

Material și metode

Participanți. Am folosit un lot de 31 de adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, supuși expertizei medico-legale în perioada Ianuarie-Decembrie 2011, în cadrul Clinicii de Psihiatrie Pediatrică din Cluj-Napoca.

Criterii de includere: băiat sau fată cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, cu diagnostic de tulburare de conduită (TC), în conformitate cu criteriile internaționale de diagnostic DSM IV-TR şi ICD-10; acordul adolescenților și al aparținătorilor de participare la studiu, după ce le-au fost explicate și au înțeles scopul și protocolul clinic.

Criterii de excludere: adolescent diagnosticat cu o formă de întârziere mintală; adolescent nevorbitor de limba română; refuzul adolescenților de participare la studiu.

Instrumente. Instrumentul folosit pentru evaluarea tulburărilor de personalitate a fost reprezentat de SCID II – interviu structurat pentru identificarea tulburărilor de personalitate de pe axa II- DSM. Pentru inventarierea celorlalți factori de risc am folosit un set de întrebări legate de mediul de proveniență, statusul socio-economic, nivelul de educație, mediu familial, consumul de substanțe toxice, apartenența la anumite grupuri sociale, antecedente heredo-colaterale adresate adolescenților și părinților acestora. Pentru evaluarea coeficientului intelectual s-au folosit Matricile progresive Raven.

Procedura. Adolescenții au fost supuși evaluării somatice, psihiatrice și psihologice. Ulterior li s-a aplicat SCID II-interviu structurat pentru identificarea tulburărilor de personalitate de pe axa II- DSM. Atât aparținătorii cât și adolescenții au fost rugați s#259; răspundă cu sinceritate la întrebările legate de factorii de mediu.

Analiza datelor. Datele obținute au fost introduse într-o bază de date tip SPSS. Pentru analiza datelor am folosit pachetul statistic SPSS (versiunea 17). Inițial am realizat o statistică descriptivă a datelor pentru definirea caracteristicilor generale ale lotului. Pentru a identifica asocierile semnificative dintre variabile s-a folosit analiza statistică bivariată (Chi-pătrat, testul t pentru eşantioane independente), iar pentru a analiza contribuţia independentă a fiecărei TP la explicarea apariției TC înainte/ după vârsta de 10 ani s-a utilizat analiza de regresie liniară multiplă.

 

Rezultate și Discuții

Au fost luaţi în studiu 31 subiecţi, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, cu o medie M=15.35 ani (SD=1.22 ani), cu un QI mediu M=96.45 (SD=8.16). Incidența TC crește din copilărie spre adolescență. Nivelul cognitiv reprezintă un factor predictiv pentru apariția tulburărilor de comportament și a delincvenței.

În tabelul I prezentăm caracteristicile generale ale eșantionului sub aspectul distribuţiei genului, mediului de proveniență, nivelului de educație, SES, afecțiunilor comorbide asociate.

 

Tabel I. Caracteristicile generale ale lotului

În lot a existat o predominenţă netă a subiecţilor de sex masculin. Conform datelor din literatură, prevalenţa TC este mai frecventă la băieţi. De regulă copii cu un comportament de tip antisocial provin din familii cu un SSE precar: venituri modeste, părinți fără un loc de muncă, dependența de ajutor social, locuințe subvenționate de stat (1). Pitsburg Youth Study a descris o corelație semnificativă între performanțele școlare și tulburările de conduită (2). Există meta-analize care susțin asocierea dintre ADHD (3) respectiv impulsivitate (4) și delincvență. The Developmental Trends Study, SUA a evidențiat faptul că ADHD prezice apariția Tulburării de tip opoziție-sfidare care la rândul său prezice apariția tuburărilor de comportament (5).

Un număr de 17 pacienți din cei 31 luați în studiu au întrunit concomitent criteriile DSM-IV pentru o tulburare de conduită și o tulburare de personalitate de pe axa II-DSM; cele mai frecvente tulburări de personalitate identificate în rândul adolescenților delincvenți au fost tulburările de personalitate din clusterul B (antisocială, borderline, narcisică) (tabel III).

Kohler & colab., 2009, pe un eșantion alcătuit din 149 adolescenți delincvenți de sex masculin, din Germania au descris o prevalență a TC de 81% , a TP din clusterul B de pînă la 62% și a abuzului de substanțe de până la 60% (6).

Tabel II. Relația TC-TP

Conform DSM IV diagnosticul de tulburare de personalitate poate fi stabilit înaintea vârstei de 18 ani dacă pattern-ul de comportament are o durată de cel puțin 1an. Excepție face tulburarea de personalitate de tip antisocial, al cărei diagnostic se poate stabili numai după vârsta de 18 ani. În lucrarea de față adolescenții care au întrunit toate criteriile pentru ASP, exceptând criteriul legat de vârstă, au fost tratați d.p.v statistic ca și cum ar prezenta ASP.

 

Comparația apariției tulbur&##259;rilor de personalitate între cele două subtipuri ale tulburării de conduită (înainte de 10 ani, după 10 ani) nu a evidențiat diferențe semnificativ statistice între frecvența apariției TP pentru cele două categorii de vârstă (TP evitantă χ2 = 0.052, p = 0.82; TP dependentă χ2 = 0.01, p = 0.90; TP obsesiv-compulsivă χ2 = 1.8, p = 0.40; TP pasiv-agresivă χ2 = 2.1, p = 0.33; TP depresivă χ2 = 2.1, p = 0.33; TP paranoidă χ2 = 0.00, p = 1.00; TP schizotipală χ2 = , p = ; TP schizoidă χ2 = 4.8, p = 0.08; TP histrionică χ2 = 0.00, p = 1.00; TP narcisică χ2 = 4.12, p = 0.12; TP Borderline χ2 = 0.77, p = 0.67; TP antisocială χ2 = 5.52, p = 0.62).
Pentru a analiza contribuţia independentă a fiecărei tulburări de personalitate la explicarea apariției TC, am apelat la analiza de regresie liniară multiplă în care TP au fost introduse ca predictori, iar TC, tratată ca variabilă criteriu. Analiza datelor a evidențiat faptul că tulburările de personalitate nu reprezintă predictori ai tulburării de conduită (beta=0.04-0.037, p>0.05).

Tabel III. Tulburările de personalitate la adolescenții delincvenți 

Analiza statistică a datelor a evidențiat o frecvență mai ridicată a actelor de delincvență la adolescenții care prezintă TC (χ2 = 4.51, p = 0.03) și o asociere mai frecventa a ASP cu agresivitatea fizică (χ2 = 7.46, p = 0.02), agresivitatea verbală (χ2 = 6.09, p = 0.04), consumul de toxice (χ2 = 14.58, p = 0.001), comiterea unor acte de delincvență (χ2 = 5.16, p = 0.05).

 

Concluzii

 

  1. Adolescenții delincvenți au avut o vârstă medie de 15 ani și un QI mediu de 96. De regulă erau băieți, scolarizați, cu rezultate școlare slabe, cu o distribuție aproximativ egală pe mediul de proveniență, provin din familii organizate, cu mai mulți copii, cu un status socio-economic precar. Majoritatea celor care au comis acte de delincvență au asociat o afecțiune psihiatrică concomitentă (cel mai frecvent ADHD), nu au prezentat AHC psihiatrice.
  2. Cele mai frecvente tulburări de personalitate identificate la adolescenții delincvenți au fost cele din clusterul B (antisocială, borderline, narcisică).
  3. Tulburările de personalitate, evaluate folosind Scid II nu au constituit factori predictori ai tulburării de conduită.
  4. Un număr semnificativ din adolescenții delincvenți au prezentat simultan o TC asociată cu o TP.
  5. Tulburarea de personalitate antisocială s-a asociat frecvent cu agresivitatea verbală si fizică, consumul de substanțe toxice și comiterea unor acte de delincvență.
  6. În condițiile în care delincvența juvenilă reprezintă o adevărată problemă socială este importantă identificarea unor trăsături sau tulburări de personalitate subjacente în vederea stabilirii unor planuri terapeutice individualizate, specifice.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Murray J, Farrington DT. Risk Factors for Conduct Disorder and Delinquency: Key Findings From Longitudinal Studies. Can J Psychiatry 2010;55:633-643.
  2. Loeber R, Farrington DP, Stouthamer-Loeber M, et al. Antisocial behavior and mental health problems: explanatory factors in childhood and adolescence. Mahwah: Lawrence Erlbaum, 1998:341.
  3. Pratt TC, Cullen FT, Blevins KR et al. The relationship of attention deficit hyperactivity disorder to crime and delinquency: a meta-analysis. Int J Police 2002;4:344-360.
  4. Jolliffe D, Farrington DP. A systematic review of the relationship between childhood impulsiveness and later violence. In: McMurran M, Howard RC, eds. Personality, personality disorder, and risk of violence, London: John Wiley & Sons, 2008:41-61.
  5. Burke JD, Loeber R, Lahey BB, et al. Developmental transitions among affective and behavioral disorders in adolescent boys. J Child Psychol Psychiatry 2005;46:1200-1210.
  6. Köhler D, Heinzen H, Hinrichs G, Huchzermeier C. The Prevalence of Mental Disorders in a German Sample of Male Incarcerated Juvenile Offenders. Int J Offender Ther Comp Criminol 2009;3:211-227.
  7. American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed.).Washington, DC: Author.
  8. Kierkus CA, Hewitt JD. The contextual nature of the family structure/delinquency relationship. Journal of Criminal Justice 2009;37:123–132.

 

Adresa de corespondenta:
Cluj – Napoca, Str București, nr. 51, ap.53, Cluj Tel.: 0752668688 / Fax: 0264428491 Email: andreearobe@yahoo.com

 

DESCĂRCAȚI ARTICOLUL