Utilizarea intervenției prin REBT augmentată religios la un caz de anxietate la un student teolog
REZUMAT
Lucrarea de față prezintă un caz al unui tânăr teolog de 21 de ani cu anxietate marcată la care inițial s-a intervenit cu medicație (Prozac și Xanax) și cu o metodă de control a respirației și anume respirația în 3 timpi, iar apoi prin aplicarea tehnicilor de Terapie Rațional Emotivă și Comportamental-Rațională Emotive Behavior Th erapy – (REBT) augmentate cu elemente religioase care au fost benefi ce. Adecvarea exemplelor mai ales în disputarea cognițiilor iraționale a fost esențială pentru reușita terapiei. Au fost utilizate pasaje din Biblie și din viața lui Isus Cristos. De asemenea se aduc argumente pentru o evaluare corectă înainte de inițierea REBT cu elemente religioase de către terapeut, care este necesar să cunoască conținutul și liniile defi nitorii ale diferitelor culte religioase pentru a scădea riscul de eșec terapeutic. Prin adaptarea intervenției în acest sens se favorizează cimentarea relației terapeutice, care este esențială pentru o terapie de succes. Cuvinte cheie: REBT, religie, anxietate
INTRODUCERE
În orice formă de psihoterapie relația terapeutică joacă un rol fundamental, contribuind după unii autori în proporție de 30% la reușita intervenției [1]. De aceea în psihoterapie căutăm elementele care să influențeze pozitiv această relație și implicit rezultatele terapiei. Unul dintre cei mai importanți factori ce influențează relația terapeutică este empatia, care constă în capacitatea de a intra în „pielea” clienților noștri, de a înţelege gândurile și emoțiile/sentimentele lor, fără a le judeca [2]. Acest lucru se poate realiza printre altele și prin utilizare unui limbaj de interfață care să fie la îndemâna clientului și care să facili teze transferul pozitiv. Dintre formele de psihoterapie consacrate face parte și REBT, care a fost dezvoltată de Albert Ellis (1999) și care se bazează pe ideea că emoțiile și comportamentele apar în urma proceselor cognitive, mai exact în urma interpretării pe care fiecare om în parte o dă situațiilor, și nu ca urmare a evenimentelor [3].
Teoria care stă la baza acestor principii susține că este posibil ca oamenii să schimbe emoţiile și comportamentele pe care le experimentează, modificându-și gândurile și ideile. Ellis a pus la punct deja celebrul model ABC care își propune să înlocuiască atitudinile nepotrivite, inflexibile, cum ar fi lipsa valorii ca și persoană (“Sunt o persoană lipsită de valoare dacă nu mă descurc excelent și nu câștig aprobarea celorlalţi în măsura în care vreau eu”); exagerarea (“Este teribil și îngrozitor dacă nu fac totul așa cum trebuie”) și intolerabilitatea (“Nu suport lucrurile care mi se întâmplă și care nu trebuia să aibă loc”) cu atitudini flexibile adaptative. Totodată trebuie ca exemplele date pe parcursul REBT să fie relevante pentru client și să se potrivească cu sistemul său de referință. Astfel se aplică principiul personalizării intervenției, care presupune multă creativitate și imaginație din partea terapeutului.
În acest context se înscrie și intervenția prin REBT augmentată religios în cazul unui pacient care era teolog și pentru care “universal religios “ era fundamental. Utilizarea unor exemple și citate din Biblie nu poate fi decât benefică în asigurarea succesului intervenției de factură REBT. Pentru a fi eficienți înainte de intervenție trebuie să se facă o evaluare completă a clientului nu numai în privința diagnosticului și problemelor de rezolvat care se transformă în obiectivele terapiei ci și în privința aspectelor legate de ce presupune eventuala sa credință religioasă. Acest lucru este extrem de important pentru a evita unele situații cu care am putea fi confruntați așa cum s-a întâmplat în următorul exemplu: Adolescentă în vârstă de 17 ani din mediul urban, elevă în clasa a XII-a la un liceu prestigios, enoriașă practicantă a unei Biserici X, care s-a internat în Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului Cluj-Napoca pentru o simptomatologie polimorfă, somatică și psihică. Simptomatologia psihică a cuprins trei episoade de fugă disociativă, aparent fără o direcție precisă, însoțite de amnezie parțială. Menționăm faptul că în urmă cu 3 ani adolescenta a fost victima unui viol. S-a procedat la iniţierea unei ședințe de hipnoză cu scopul de a obţine date privind plecările adolescentei și de a efectua recadrarea psihotraumei. În terapiile de recadrare este important ca inițial să se facă întărirea eului și apoi se face imersia imaginară în psihotraumă și apoi prin utilizarea „hipnozei fracționate”se face „golirea”de anxietate a evenimentului traumatic major.
Am aplicat tehnica de regresie de vârstă denumită ”albumul de fotografii” [4]: “Imaginează-ţi un album de fotografii… în care se află o serie de poze cu tine la diferite vârste… Prin aplicarea acestei tehnici la un moment dat i s-a sugerat: „Vezi o poză cu tine la 6 ani ….ești de Crăciun …. în fața bradului împodobit alături de întreaga familie fericită….desfaci cadoul frumos și te bucuri….” În acel moment adolescenta a ieșit din transă și a deschis ochii zicând: ”Eu fac parte din Biserica X și noi nu sărbătorim Crăciunul….”Ești calmă și relaxată…..Vezi o poză cu tine de la 9 ani fericită de ziua ta în fața tortului cu 9 lumânări….”Adolescenta s-a trezit din nou din transă zicând” Eu fac parte din Biserica X și noi nu sărbătorim zilele de naștere….”Ești calmă și relaxată…” Inițial A. Ellis (1960) consideră bazându-se pe filosofia ateistă că religia este irațională și că poate deranja viața emoțională, afirmând despre păcat că este una dintre cauzele tulburărilor psihopatologice [5].
El consideră că acele credințe religioase care sunt formulate într-un mod dogmatic duc la o sănătate emoțională precară și contribuie direct la tulburări mentale. Ulterior același autor acceptă că există congruență între filosofia rațional-emotivă și filosofia harului din creștinism și a subliniat ideea că nu atât credinţele religioase sau nereligioase îi determină pe oameni să aibă emoţii sănătoase sau nesănătoase, ci calitatea gândurilor religioase sau nereligioase, atât gândirea ateistă cât și cea creștină sau islamică putând avea idei inflexibile și absolutiste care să perturbe viața omului [6,7]. Robb (2001, 2002) arată că REBT poate funcționa bine în oricare religie: iudaică, creștină, musulmană, hindusă, budistă, taoistă sau alta, care acceptă ideea importanței modificării gândurilor neadecvate, arătând că impedimentul cel mai mare în transformarea omului este gândirea religioasă absolutistă [8]. De exemplu, gândul conform căruia „trebuie să mă rog de trei ori pe zi pentru ca Dumnezeu să mă ierte, altfel nu mă pot ierta nici eu”, va susține disconfortul emoțional, punându-l pe Dumnezeu într-o lumină nefavorabilă și încărcându-l pe individ cu sarcini care nu aduc eliberare de sub vină. Atitudinea sănătoasă ar fi: „deoarece doresc ca Dumnezeu să mă ierte, îi voi cere prin rugăciune iertarea lui, fiind dispus să accept această iertare, deoarece știu că Dumnezeu mă iubește ca păcătos, chiar dacă El nu iubește păcatul”.
Rezultatele obţinute de catre Koening, McCullough și Larson (2001) în urma metaanalizei a 1200 de studii și 400 de cercetări din domeniul sănătății fizice în corelație cu religiozitatea pacienților arată că pacienții cu o viață religioasă activă, se vindecă mult mai repede decât cei nereligioși, având și au o rată a mortalității mai mică decât aceștia [9]. Pornind de la premiza că, cognițiile evaluative, numite și cogniții calde [1], generează apariția reacțiilor afective – cognițiile iraționale conduc la emoții disfuncționale, iar cognițiile raționale la emoții, Balla (2013) a studiat răspunsul la întrebarea în ce măsură cognițiile iraționale apar și în gândirea religioasă, identificând cognițiile religioase iraționale ca: cerințele absolutiste față de Dumnezeu și față de alții, catastrofarea și intoleranța în situații de suferință, precum evaluarea globală a propriei persoane ca fiind rea sau bună [10]. De asemenea a evidențiat legăturile dintre aceste cogniții religioase iraționale și emoțiile negative disfuncționale.
Implicaţiile pe care religiozitatea le are asupra sănătăţii mintale sunt un domeniu controversat și mai puțin studiat fiind asociat cu multe aspecte ale funcţionării adaptative prin următoarele: conferă un sens al vieţii, contribuie la creșterea calităţii vieţii, menţine speranţa și optimismul, contribuie la un mai bun management al comportamentelor disfuncţionale (adicţii, uzul de substanțe) facilitează copingul cu situaţiile de viaţă dificile facilitează suportul social, conferă un sens naturii perisabile a fiinţei umane, oferind un sens legat de viaţă și moarte [11]. Autoarea citată a efectuat un studiu privind intervenţiile terapeutice pentru ameliorarea distresului mamelor care au fost internate într-o secţie de recuperare pentru tratamentul copilului lor cu probleme neurologice, împărțite în trei grupuri – grup cu REBT standard, grup cu REBT cu elemente scripturale, grup de control. În terapie au fost utilizate ,,pastile psihologice”, afirmaţii psihologice raţionale menite să faciliteze restructurările cognitive, fiecărei metode de REBT (în variantă clasică și cu elemente religioase) fiindu-i asociate pastile psihologice specifice conţinutului lor. Aceste afirmaţii au fost destinate grupului care a beneficiat de REBT cu elemente religioase, fiind alcătuite după modelul celor existente pentru REBT în variantă standard, dar cu un conţinut religios [1]. A fost folosită și rugăciunea raţională care a fost învăţată și indicată grupului cu REBT cu elemente religioase construită după modelul ABCDE favorizând restructurările cognitive.
Rezultatele au indicat diferenţe semnificative între grupuri pentru toate variabilele măsurate (nivelul de depresie, anxietate ca stare și ca trăsătură, furie) la posttestare la grupurile de mame cu intervenţie comparativ cu grupul de control, indicând faptul că terapia a avut efect benefic. STUDIU DE CAZ Antony un tânăr de 21 de ani, student în anul 2 la Filosofie și novice în Ordinul călugăresc al Iezuiților (după 2 ani de Filosofie urmau 3 ani de Teologie) s-a prezentat la consultație pentru: anxietate marcată când se afla în mijlocul comunității iezuite, resimțită și somatic prin palpitații,”sete de aer”, senzație de plutire, nesiguranță și frică de examene. La testul HADS a obținut un scor semnificativ la anxietate-18 (peste 11 fiind patologic), iar la depresie-7 (absentă).
El provenea dintr-o familie numeroasă, în care după afirmațiile sale nu i-a fost arătată și oferită suficient afecțiunea, în special din partea tatălui său, care din nefericire murise înainte cu 1 an de adresarea sa într-un accident de mașină. Toată copilăria lui a fost într-o permanentă cursă pentru dobândirea acceptării de către ceilalți. De asemenea, era foarte exigent cu propria persoană cu scopul de a se ridica mereu la nivelul pretențiilor celorlalți. De fapt prima consultație a avut loc în urmă cu un an și pentru probleme similare cu cele expuse mai sus i-am recomandat tratament cu Prozac 20mg 1 tabletă timp de 3 luni, Xanax tabletă de 0,25 mg ½-½-1 tb/zi timp de 2 luni, cu scăderea treptată a dozelor, precum și o metodă de control a respirației (Respirația în 3 timpi-inspir profund maximal 4 s, manevra Valsalva 4s și expirație forțată 4s) pe care a aplicat-o de 3 ori pe zi în afara perioadelor de anxietate dar și în momentele mai dificile. Evoluția lui sub această terapie a fost oscilantă având momente relativ bune și altele în care simțea o foarte intensă anxietate. Periodic mă aborda la telefon pentru a-l liniști. Având în vedere această situație la ultima ședință am hotărât abordarea cazului din perspectiva REBT augmentată religios. Redăm cele mai importante momente ale ședinței(T=terapeut, A=Antony):
T: ”Ce te-a determinat să revii la cabinet?
A: Aceeași stare de anxietate de care v-am mai spus și altădată.
T: Când se manifestă această stare neplăcută?
A: În special când mă aflu în comunitatea Iezuită și sunt observat de ceilalți
T: De toți
A: Nu, dar de unii dintre superiorii mei. Chiar m-am gândit serios să mă mut la o altă comunitate din alt oraș
T: Ce simți concret în acele momente?
A: Simt o stare de amețeală, palpitații, parcă nu am aer, și o senzație de rău nedefinit precis
T: Ce gândiți concret în acele momente?
A: Mă gândesc că nu mă pot ridica la nivelul pretențiilor superiorilor mei și a celorlați colegi
T: Este atât de importantă părerea celorlalți despre tine?
A: DA!!!!
T: Cât de importanta? Ce s-ar întâmpla dacă ar fi o situație în care nu vă ridicați la nivelul acestor standarde?
A: Ar fi îngrozitor!
T: Bănuiesc că pretențiile superiorilor la adresa ta sunt la fel cu cele la adresa colegilor
A: Da!
T: Ai observat sau ai discutat cu colegii tăi dacă și ei au trăiri negative similare?
A: Cred că numai eu am probleme!
T: Asta ar putea însemna că problema ta nu este cauzată în principal de pretențiile superiorilor ci mai degrabă de felul în care interpretezi situațiile
A: Cred ca aveți dreptate! De multe ori m-am gândit și eu dar n-am fost sigur pe mine că de fapt toate aceste griji pe care mi le fac sunt „propriile mele
constructe imaginare”
T: Sunt perfect de acord cu ce ai spus acum! Este bine că-ți dai seama că sunt propriile tale interpretări legate de „realitate” A: DA! T: Am înțeles că ești student la Filosofie
A: Da! Studiez obligatoriu 2 ani de Filosofie, după care pot opta pentru alte studii incluzând și Teologie
T: Bănuiesc că ai studiat despre stoici și epicurieni
A: Bineînțeles!
T: După cum știm amândoi, ei susțineau că importante nu sunt lucrurile în sine ci mai degrabă interpretările pe care le dăm noi acestora
A: Așa este!
T: Pornind de la ce susțineau acești înțelepți a fost pusă la punct o metodă foarte simplă și eficace de psihoterapie care conține multe lucruri de bun simț comun. Ai vrea să te învăț o modalitate prin care să reușești să reconsideri atitudinea față de tot ce se întâmplă în jurul și în interiorul tău?
A: DA! Chiar vă rog!
T: Este vorba de așa numitul model ABC pus la punct de către marele psihoterapeut american Albert Ellis. O să vă fac o mică schemă pe această hârtie, pentru a vă explica mai ușor metoda (vezi tabelul I). Se notează cu A toate evenimentele, situațiile, gândurile noastre sau elementele imaginare care presupunem că ne produc suferință sau ne fac să ne simțim dezagreabil. Vom lua ca exemplu concret ceea ce miai spus înainte.
La A (Situație) am trecut momentele în care te afli în comunitatea iezuită, mai ales în prezența superiorilor care te pot observa. La C (consecințe emoționale) am trecut anxietatea de care vorbeai și pe care până acum o considerai ca fiind o consecință a lui A. La B (Interpretare) am trecut ce mi-ai spus că gândești în acele momente și anume că este îngrozitor că nu te poți ridica tot timpul la nivelul pretențiilor superiorilor și că în consecință nu vei fi apreciat de către aceștia. Până aici ai înțeles?
A: Da! Este exact așa cum simt și gândesc eu.
T: Facem un pas în plus! Acest model relativ simplu arată că nu A îl determină pe C ci mai degrabă B îl determină pe C, altfel spus nu faptul că sunteți în prezența superiorilor și a colegilor mai mari, care vă pot observa comportamentul și performanțele vă induc anxietate ci felul în care gândiți că “este îngrozitor”că nu vă puteți ridica tot timpul la nivelul așteptărilor lor și că TREBUIE cu orice preț să fiți tot timpul apreciat. Chiar tu mi-ai spus că ai intuit și singur acest lucru, dar că aveai unele îndoieli legate de corectitudinea interpretării. Mi-ai spus că aceste situații neplăcute ar putea fi “constructele tale imaginare”. Am adus în acest sens argumentul că nu toți colegii gândesc și simt la fel. Ai înțeles?
A: Desigur!
T: Până la ședința de azi am încercat să te ajut acționând cu medicamente asupra lui C (Prozac și Xanax) și de asemenea ți-am arătat tehnica de control a respirației în 3 timpi, care te-a ajutat parțial, dar nu a rezolvat definitiv problema. La fel cum nu s-ar rezolva problema dacă am acționa asupra ei. Ai sensul celor discutate înainte când m-ai întrebat dacă nu ar fi mai bine să aderi la o altă comunitate iezuită din alt oraș. Aceasta se datorează faptului că indiferent de comunitate tu vei purta cu tine B-ul (interpretarea irațională). Începând de azi vei învăța să acționezi asupra lui B pentru a modifica C-ul. În acest fel rezultatele vor fi de durată și vor limita necesitatea medicației. Secretul reușitei este exersarea practică a metodei prin depistarea interpretărilor iraționale și înlocuirea acestora cu unele raționale.Vrei să-ți arăt cum se poate proceda în acest scop?
A: Abia aștept!
T: Să ne întoarcem la felul în care ai interpretat situația: „Este îngrozitor” că nu mă pot ridica tot
timpul la nivelul pretențiilor superiorilor și că nu voi fi apreciat de către aceștia în permanență pentru că TREBUIE SĂ FIU APRECIAT DE CEILALȚI! Mi-ai spus că faci parte din Ordinul catholic al Iezuiților care se mai numește și “Societatea lui Isus”. Oare Domnul Nostru Isus Cristos a fost apreciat de toți tot timpul? Deși era Om-Dumnezeu și a făcut numai fapte bune pe acest Pământ El a fost trădat de unul dintre cei mai apropiați discipoli Iuda
Iscarioteanul și de poporul care-L aclamase nu cu mult timp la intrarea în Ierusalim! Cu toate acestea Isus a spus ”Iarta-I Doamne că nu știu ce fac! Nici unul dintre noi nu este mai presus de Domnul Nostru Isus Cristos! Deci nu putem pretinde că TREBUIE SĂ NE APRECIEZE TOȚI! A: Așa este! Sunt perfect de acord cu ce spuneți!
T: În plus la ce-ți folosește ideea că TREBUIE SĂ FIU APRECIAT DE TOȚI?
A: La nimic. Din contră mă face să fiu și mai anxios.
T: Atunci poate că ar fi bine să-ți modifici puțin standardele în sensul ”Mi-ar plăcea să fiu apreciat tot timpul de ceilalți, dar știu că acest lucru nu este posibil!
A: Da, cred că este mai bine așa!
T: Ce crezi că ai simți dacă ai reformula în acest fel?
A: Aș fi nemulțumit și puțin îngrijorat, dar nu aș mai fi anxios!
T: Să analizăm și altă problemă cu care te confrunți!
A: Mă așteaptă sesiunea cu 6 examene grele și îmi este foarte frică să nu pic vreun examen.
T: Ce se întâmplă dacă vei pica un examen?
A: Asta înseamnă că sunt un ratat și că nu mai sunt demn de aprecierea celorlalți!
T: Haide să aplicăm modelul ABC în această situație! Care ar fi A-ul? A: Examenele care se aproprie! T: OK, dar C-ul? A: Mi-e o frică teribilă de eșec!
T: Bun dar B-ul? A: Dacă pic un examen sunt un ratat și ceilalți nu mă vor mai aprecia!
T: Altfel spus TREBUIE SĂ MĂ APRECIEZE!
A: DA!
T: Crezi că este bine să ne judecăm global numai după un anumit comportament mai puțin performant sau pentru un anumit insucces? Există mulți studenți de elită sau sportivi de mare performanță care pot rata un examen sau un concurs! Ești de accord?
A: DA!
T: Asta nu înseamnă că toți sunt niște ratați!Să luăm un alt exemplu de raționament irațional legat de o generalizare pripită a unei fapte regretabile. Să-l luăm ca exemplu pe Sf. Petru! Pe a cărui temelie Isus Cristos a clădit întreaga Biserică, el fiind considerat Primul Papă! După cum știm cu toții în noaptea în care Isus a fost vândut pe 30 de arginți în grădina Getzemani de către Iuda, Petru L-a trădat de 3 ori lepădându-se de El. Dacă am gândi cum gândești tu ar fi însemnat că Sf. Petru este un trădător și un laș care nu merită încredere și apreciere din partea celorlalți! Cu toate acestea Isus –Dumnezeu nu a gândit în acest felin vestindu-l pe Sf. Petru cu un rol atât de important. La fel și Petru și-a recunoscut cu umilință slăbiciunea, continuând lucrarea lui Dumnezeu la îndemnul lui Isus „Îndrăzniți Eu am biruit lumea!”
A: Extraordinar dar este exact tema lecturilor de azi care au fost citite în comunitatea noastră!
T: Deci este eronat să ne considerăm ratați pentru un insucces. Viața este o luptă, fiind plină de asperități și obstacole pe care uneori le putem depăși alteori mai puțin. Pe de altă parte Isus Cristos ne-a învățat să ne purtăm crucea cu demnitate. Cum ai putea gândi mai rațional în privința examenelor?
A: Oricui i se poate întâmpla să cadă un examen și acest lucru nu înseamnă automat că este un ratat. Pe de altă parte nu ai cum să fii întotdeauna apreciat de toți! Tot în Biblie se spune “Nimeni nu-i profet în țara lui!”
T: Este foarte bună formularea! Și cum te simți acum dacă gândești astfel?
A: Cred că doar puțin stresat de examene, dar acest lucru mă va mobiliza să fiu cât mai bine pregătit să le promovez!
T: Cred că ai înțeles bine modelul ABC.Vei vedea că dacă-l vei aplica în viața cotidiană te vei simți mult mai bine și nu vei mai experimenta trăirile negative disfuncționale în fața unor dificultăți cu stări mult mai ușor suportabile. A: Mă voi strădui să le aplic!
T: Dorești să-ți dau hârtia cu modelul ABC?
A: Chiar vă rog!
T: Îți sugerez să-ți faci un jurnal în care zilnic să treci următoarele ca temă de casă (tabelul II).
Evoluția cazului a fost favorabilă prin restructurarea cognitivă efectuată în maniera REBT cu elemente religioase adecvate religiei clientului.
Rezultate asemănătoare au fost obținute și de către Koenig et al. (2015) și Pearce et al. (2016) care au comparat intervenția prin CBT cu elemente religioase versus CBT standard în depresia majoră și în bolile somatice demonstrând superioritatea celei dintâi abordări [12,13].
Dintre cele 10 idei iraționale enumerate de către Ellis și Harper în lucrarea “Un nou ghid pentru o viaţă raţională” (A New Guide to Rational idei Living, 2007) clientul al cărui caz a fost descris o avea pe cea mai importantă și anume că: „trebuie să fii iubit sau aprobat de toate persoanele pe care le consideri semnificative.” Cei mai mulţi oameni se bucură de afecţiune și de aprobare și este bine să le ai, dar nu se moare fără ele. Oamenii își pot face singuri rău urmărind idealul imposibil de a fi iubiți de toată lumea și să fii constrâns să trăiești după standardele celorlalți fiind dominat de imperativele lui Trebuie, Ar trebui, S-ar cădea (Musts Shoulds Oughts). De asemenea clientul a prezentat și o altă idee irațională “Nu trebuie să eșuez” crezând că permanent trebuie să dovedească competență maximă și realizări pe masură. În fapt niciun om nu este capabil să realizeze tot ce-și propune. Ellis denumea tirania lui trebuie cu termenul MUSTERBATING și are legătura directă cu idea irațională “nu trebuie să eșuez” ceea ce duce la frică de eșec care determină inacțiunea și piederea libertății de a acționa pentru a obține succesul. Clientul nostru avea și “catastrofare”prevăzând eșecul la examen își genera anxietate.
CONCLUZII
Aplicarea tehnicilor de REBT augmentate cu elemente religioase au fost benefice în tratarea unui tânăr student la Teologie-Filosofie care prezenta tulburare anxioasă. Adecvarea exemplelor mai ales în disputarea cognițiilor iraționale este esențială pentru reușita terapiei.
BIBLIOGRAFIE:
1. David, D. (2006). Cognitive and behavioral psychotherapies treaty. Iași: Polirom
2. Rogers, C. R. (1957). Th e Necessary and Suffi cient Conditions of Th erapeutic Personality Change. Journal of Consulting Psychology, 21, 95-103 3. Ellis, A. (1999). Why Rational-Emotive Th erapy to Rational Emotive Behavior Th erapy? Psychotherapy, 36, 154-159.
4. Lupu V. (2012) Introduction to hypnotherapy and cognitive behavioral psychotherapy in children and adolescents. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.
5. Ellis, A. (1960). Th ere is no place for the concept of sin in psychotherapy. Journal of Counselling Psychology, 7, 188-192
6. Ellis, A. (1994). Reason and Emotion in psychotherapy. New York: A Birch Lane Book.
7. Ellis, A. (2000). Can Rational Emotive Behavior Th erapy (REBT) Be Eff ectively Used with People Who Have Devout Beliefs in God and Religion? Professional Psychology: Research and Practice, 31, 29-31.
8. Robb, H.B. (2001). Can Rational Emotive Behavior Th erapy Lead to Spiritual Transformation? Yes, Sometimes! Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Th erapy, 19, 153-161. Robb, H.B. (2002). Practicing Rational Emotive Behavior Th erapy and Religious Clients. Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Th erapy, 20, 169-200. Roco
9. Koening, H.; McCullough, M. and Larson, D. (2001). Handbook of religion and health. New York: Oxford University Press.
10. Balla A. (2013). Rational emotive religious education – PhD thesis abstract. Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca. Faculty of Psychology and Educational Sciences Doctoral School
11. Roman O.T .(2013), Effi cay of rational emotive behaviour therapy (REBT) in improving the distress of religious persons – PhD abstract Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca. Faculty of Psychology and Educational Sciences Doctoral School
12. Koenig, H. G., Pearce, M. J., Nelson, B., & Daher, N. (2015). Eff ects of religious versus standard cognitive-behavioural therapy on optimism in persons with major depression and chronic medical illness. Depression and Anxiety, 32(11), 835842. doi:10.1002/ da.22398
13. Pearce, M. J., & Koenig, H. G. (2016). Spiritual Struggles and Religious Cognitive Behavioral Th erapy: A Randomized Clinical Trial in Th ose with Depression and Chronic Medical Illness. Journal of Psychology & Th eology, 44(1), 3-15.